LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adrian Botez: „Artur Silvestri – o personalitate enciclopedică în România contemporană“ (fragmente)

Dacă ar mai exista cineva, azi, interesat să pună întrebarea (şi să şi dorească răspuns la ea…): „Mai există, în contemporaneitatea românească, tot mai de-spiritualizată şi demenţială, vreo personalitate enciclopedică, desăvârşit trează şi echilibrată, întru Duh şi lucrare?” – răspunsul ar fi unul singur: „Da – ARTUR SILVESTRI!”

Cu mult dincolo de specializarea sa în domeniul imobiliar şi în analiza economică (domenii dinspre care a alcătuit, de lungă vreme, studii de proiecţie şi previziune – studiile, atunci când au fost făcute, fiind recepţionate la modul „cassandric” – abia acum se constată, de către aşa-zişii „specialişti”, că toate „prorocirile” din ele se verifică până la o iotă…!!!) – şi chiar dincolo de atât de onorantele titluri academico-universitare (Doctor în literaturã medievalã al Universităţii din Madras, India, Doctor honoris causa al Institutului de Studii Medievale al Cataluniei, Barcelona, Doctor în ştiinţe aplicate al Universităţii Francofone Internaţionale – Bruxelles etc.) – dr. Artur Silvestri (creator al celei mai fantastice şi binecuvântate reţele de reviste electronice – ARP- Asociaţia Românilor pentru Patrimoniu – la care şi-a asociat revistele „de hârtie”, din toate colţurile României, acele reviste pe care le-a considerat cele mai valoroase, întru Duh şi bună-credinţă vizionară, şi venind în armonioasă completare şi confirmare a revistelor ARP, în linia creator-naţionalistă!) este o năucitor de vast-cuprinzătoare şi investigatoare personalitate şi o conştiinţă vigilent-lucrătoare, în absolut toate domeniile culturii. Este un artist extrem de calofilic şi rafinat (spre exemplu, în Apocalypsis cum figuris – şapte nuvele fantastice şi un epilog, Carpathia Press, 2005…). Apoi, cercetător, în cele mai varii zone ale cunoaşterii, revelaţiei şi creaţiei umane – de la literatură până la istorie, de la arheologie şi până la filosofia culturii, de la etnografie şi folclor la tracologie/dacologie, dar şi la ecologie… (este autor a peste 200 de studii pe teme de istorie literară română, a peste 40 de cărţi şi 2.500 de articole pe teme culturale).

Este unul dintre cei mai efervescenţi constructori şi clarificatori de concepte – chiar de sisteme de re-gândire a lumii creştine (mai cu seamă, a celei ortodoxe), sisteme ale re-alcătuirii mentale a faptelor istorice, CONFORM ADEVĂRULUI (iar nu conform şabloanelor, impuse de forţe mai oculte sau mai puţin oculte, ale lumii „moderne, liberale şi democratice”…?!) şi ale semantizării tot mai de profunzime a gândurilor umanităţii (şi resemantizării continue, a schimbării permanente a unghiului de vedere uman, ca urmare a Revelaţiei tot mai apropiate/iminente şi luminate a Unicei Perspective Divine, ATOTDOMINANTE ÎNTRU DEMIURGIE, în opera silvestriană).

Nu poate mira, ci doar are darul să aducă lucrurile/lucrările şi trăirea sa în matca normalităţii şi Adevărului, faptul că este şi fondator al Asociaţiei Scriitorilor Creştini din România (2005). Distins, în anul 2004, cu „La Croix de Saint Antoine du Desert“, marea distincţie a Bisericii Copto-Ortodoxe din Alexandria (Egipt) şi cu titlul de „accademico“, la Centrul Cultural Copto-Ortodox din Veneţia (Italia). Doctor of Divinity“ (D.D.), la Institutul Sf. Efrem, din Puerto Rico.

Cu o generozitate fără precedent, în istoria contemporană a culturii româneşti, Artur Silvestri a stimulat, sprijinit şi editat opere individuale, dar, mai ales, colective – prin care Gândirea Românească actuală să-şi iasă din şabloane diverse (de tip politic, economic etc.) – şi, mai ales, să iasă din instinctul de promovare „valorică” pe bază de „gaşcă”…!!! – şi să-şi reveleze sieşi câtă complexitate, câtă forţă vizionară, câtă sete de moralitate culturală şi ontică şi, mai ales, câtă autentică viaţă de Duh are Gândirea Eternă a Neamului nostru: „Danie”, „Loc” şi „Bună-Voire”, Cuvinte pentru urmaşi (vol I-II), Al Cincilea Patriarh, Mărturisirea de credinţă literară (vol. I-II) etc.

Este un bun creştin, autentic creştin al Căii Drepte/Ortodoxiei – bântuit de-o sete nestinsă pentru originaritate, pentru descoperirea Izvorului Adevărului Hristic, Unic şi de Neclintit, despre Neamul Său, Ales Neam al Lui Dumnezeu: este iniţiator, alături de Mitropolitul Nestor Vornicescu, al dezbaterii privind epoca literară proto-română; este unul dintre primii adepţi ai ideii literare, denumite „protocronism“, precum şi continuator al celei istorice, numită, cu demnitatea ştiinţifică de rigoare, “tracologie” (mergând pe linia deschisă de N. Densuşianu – bunul şi apropiatul prieten al lui Mihai Eminescu… – prin atât de pe nedrept hulita sa lucrare Dacia preistorică – şi continuată, poate cu mai multe şi bine structurate argumente ştiinţifice, de Vasile Pârvan, Vasile Lovinescu… – dar, azi, şi de Napoleon Săvescu, Adrian Bucurescu, Paul Lazăr-Tonciulescu sau Viorica Enăchiuc – întru demontarea vechii minciuni a “romanizării/romanităţii poporului român”, minciună cu aparenţe, cândva, bonome, sau, cel puţin, utile rezistenţei, în istorie, a Neamului Românesc – şi demonstrarea fenomenului invers, mult mai credibil şi în logica ultimelor cercetări, acela al “dacizării Romei”!!!), pe care Artur Silvestri o sprijină strălucit şi o ilustrează, extrem de laborios, până astăzi.

***

Avem pe masă, răsfirate, zeci de cărţi, cu semnătura magică a lui Artur Silvestri. Toate ne sunt dragi – dar cea mai dragă ne este, parcă (şi avem la cunoştinţă că şi autorul are, pentru ea, osebită slăbiciune…), ARHETIPUL “CĂLUGĂRILOR SCIŢI”- eseuri despre”Bizanţul paralel”, Carpathia Press, Buc., 2005 (“Studiile ce am adunat în această culegere sunt inedite în limba română, deşi au o vechime de aproape 20 de ani”). Dar, fireşte, cărţile lui Artur Silvestri îşi răspund una alteia, se completează una pe alta, ideatico-spiritual, ca-ntr-o uriaşă, imperială simfonie a Duhului Uman Cercetător/Ispititor întru Lume. Întru împlinirea sintagmei-titlu silvestrian: Memoria ca un concert baroc (Ed. Carpathia Press, 2004-2005, vol. I-III).

Obsesiile (de esenţă manolică, re-născătoare, întru “Reconquistă” de Duh Mistic-Naţional!) ale cărturarului erudit şi atoateispititor (în bunul sens noician…) sunt, în mare, două:

1-originismul – şi

2-dinamismul perfect, continuu şi secret/mistic, teleologic, al realizării spirituale a oricărui Neam-cu-Misiune Divină – dar, în speţă, a celui ROMÂNESC.

……………………………………………………………………………………………………

Artur Silvestri este primul şi, credem, singurul filosof al culturii care, ţinând cont de faptul că orice cultură există prin Duhul Uman Creştin (cel al Învierii!), concepe cultura într-un fertil mod „animist” şi organicist: cultura unui Neam are dinamica ei vitală specifică, are o viaţă cu naştere, revelaţii/cunoaşteri/re-cunoaşteri de sine, reluări de cicluri/HORALE (iar nu „îmbătrâniri” definitive !) – potrivite la „viteza” de reacţie şi trăire a Umanităţii ei Culturale. De fapt, există un Organism European Creştin-Cultural (după cum, probabil, un Organism Terestru Cultural…), cu organe care se trezesc la viaţă într-un ritm propriu, dictat de o transcendenţă relativ mistică (de fapt, parţial dez-văluită prin efervescenţa vitală a „autorilor-personae”).

…………………………………………………………………………………………………………

Artur Silvestri este printre foarte puţinii care spun ce ştiu şi ştiu ce spun, despre dinamica timpului istoric, întru plinirea teleologiei divine, întru Logos-ul Românesc. Printre tare puţinii care chiar nu cred în „tăcerea de o mie de ani a românilor”:

……………………………………………………………………………………………..

Românismul a fost şi este, mereu, o înaltă linie spirituală trasată, într-un paralelism al MARTIRIULUI – faţă de Bizanţul Imperial (e drept, nobilitatea noastră de Duh şi de Sânge se trage dublu, din moştenirea CERULUI şi din moştenirea ÎMPĂRĂŢIEI TERESTRE a Bizanţului – dar românitatea ştie s-o transcendă, DESĂVÂRŞIT ORTODOX, şi pe cea de-a doua…).

…………………………………………………………………………………………………

Cu alte cuvinte, opinia noastră este că doar prin rezistenţa întru MEMORIE/RECONQUISTĂ A SINELUI ÎNTRU SINEA DIVINĂ (noiciană), rezistenţa de maximă virilitate de Duh, de maximă deschidere vizionară, a unor iniţiaţi întru Tradiţia Românească (Tradiţie însemnând sublima sinteză între Originaritate şi Continuitate), se va mai putea păstra şi vorbi, peste ani şi veacuri, încă, despre un Neam al Românilor…Altfel (date fiind furibundele izbituri berbeceşti actuale, în inima Fiinţei/Identităţii/Regăsirii Noastre de Sine, izbituri cauzate de extrem proliferantele forţe dezlănţuite ale Duşmanului Cosmic – …dar, din păcate, cauza satanică fiind hrănită şi de slăbiciunile Duhului nostru, din ce în ce mai puţin concentrat şi atent paznic, la acea ladă de zestre sfântă a Tradiţiei Divine, de care ladă mistică, la Judecata Sublimă, va fi responsabil…), dacă şi aşa extrem de rarii vasilelovineşti ori artursilvestri ai Neamului Românilor se vor rări şi mai mult, până la dispariţie – Neamul Metafizic al Românilor va pleca după ei, în Tărâmul cel Mistic…În Kogaionul Celest!…Şi istoria Daoilor nu se va sfârşi, desigur… – dar ea se va (trans)muta! – dinspre vizibilitatea cea jalnică, spre Gloria Tainică şi Trainică…Iar cei care au apărat, „aici”, prin pana şi zugrăveala lor de Cuvânt – Logos-ul Neamului – „acolo”, în invizibilul triumfător, vor re-deveni, din simpli oameni, Arheii cei Luminoşi, Protectorii Paradisului, Arhanghelii Dumnezeului Unic.

…A fi enciclopedist, în cazul lui Artur Silvestri, înseamnă a tenta, prin Logos, asemănarea cu Arhanghelii. Mai precis, a comunica optim cu Arhanghelul Neamului Metafizic al Românilor.

prof. dr. ADRIAN BOTEZ, Adjud, Vrancea

Scriitor român, istoric al civilizaţiilor, promotor cultural, editor, fondator al consultanţei imobiliare în România, întemeietor de organizaţii culturale şi cetăţeneşti, Artur Silvestri este o personalitate cu activitate enciclopedică. Născut în 1953, într-o familie de negustori aromâni (din partea mamei) şi de boieri olteni (din familia lui Iancu Jianu), din partea tatălui. Strănepot al Mitropolitului Tit Simedrea, ultimul mitropolit al Bucovinei(1945), izgonit din Scaunul Mitropolitan, de invazia rusă. Studii filologice la Bucureşti (1972-1976); specializare în arheologie(Italia) şi istoria culturii (Sorbona- 1979).

-„Imperiul Roman va avea totuşi 42 de împăraţi traco-daci! Începând cu Traian, când s-a înregistrat maxima sa extindere…Constantin cel Mare (306-337) s-a născut la Naissus/Niş, era trac şi e considerat părintele creştinismului.” (cf. Alexandru Doboş, Dacia contra Antihrist, Ed. Obiectiv, Craiova, 2008 – vol. III, p. 4).

Noi socotim că aşa-zisa „cucerire” a Daciei, de către Traian, n-a fost decât operaţiunea alchimică, prin care romanii (ajunşi, în primul secol de după Hristos, la maxima decadenţă spirituală) au fost re-întorşi la originile lor paradisiaco-dacice (Grădina Maicii Domnului/Akes Samenos=Grădina/ Sămânţa Magică/ Grădina Hesperidelor) – prin acest act magico-ritualic (temporar tămăduitor de moarte spirituală!), Imperiul Roman rezistând, în istorie, până la 1453…

Anunțuri