LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Olga Alexandra Diaconu: „La Iaşi: o zi de literatură, tristeţe alinată şi comuniune în amintirea mentorului Artur Silvestri“

19 martie 2009, ziua în care Artur Silvestri ar fi împlinit 56 de ani, a fost comemorată la Iaşi, la Biblioteca Municipală Gh. Asachi, aşa cum se cuvenea marelui cărturar: prin lansarea celor două cărţi de hotar, a căror apariţie se datorează soţiei lui, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri.

În deschiderea evenimentului, dl. Prof dr.Cătălin Bordeianu, directorul Bibliotecii judeţene Gh.Asachi Iaşi, a propus un moment de reculegere în memoria lui Artur Silvestri, a rostit o scurtă alocuţiune despre personalitatea culturală a celui comemorat, subliniind  identificarea vieţii lui Artur Silvestri cu scrierea cărţilor, amintind spusele acestuia care ,,vedea raiul ca pe o bibliotecă”.

Apoi, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri a vorbit despre cele două cărţi prezentate pentru lansare, dar şi despre viaţa, munca şi idealurile soţului ei, Artur Silvestri.

In memoriam ARTUR SILVESTRI, mărturii tulburătoare conţine mărturiile pline de afecţiune, admiraţie şi regrete, a zeci de scriitori din toate colţurile lumii, scriitori care, prin răspândirea lor în spaţiu formează o adevărată geografie spirituală, concretizată în spaţiul virtual la iniţiativa lui Artur Silvestri,  care şi-a propus şi a reuşit să dea la iveală o Românie tainică, constituită din creatori, oameni de cultură, feţe bisericeşti.     Această carte este o carte a emoţiei, ne spune scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri, în cuvântul înainte intitulat Durerea rămâne în inima mea.Lecţia Omului Mare să n-o uităm niciodată! dar şi o carte scăldată în lacrimi, dar şi în cuvântul de deschidere al manifestarii de la Iaşi. Domnia Sa  a subliniat ideea de Om Mare, de Model spiritual care era permanent vie în sufletul lui Artur Silvestri, idee prin care Artur Silvestri încerca să păstreze viu şi să urmeze exemplul unor  personalităţi de seamă, precum Antonie Plămădeală şi Zoe Dumitrescu Buşulenga. Această idee a stat la baza proiectului de înfiinţare a mai multe edituri şi reviste on-line, unde erau şi vor continua să fie primite cu largheţe sufletească creaţii literare, socio-culturale, religioase, selectate doar după criteriul valoric.

Cea de-a doua carte, albumul intitulat Frumuseţea lumii cunoscute, cu subtitlul Zile de neuitat şi având drept motto afirmaţia lui Artur Silvestri Aproape în fiecare clipă stă secretul vieţii, conţine scurte însemnări din ultimele luni de viaţă ale scriitorului, pline de dragoste de viaţă şi de nostalgie, adevărate bijuterii literare. Pentru exemplificare, voi enumera câteva titluri: Lumini de dincolo de nori, Mic tablou fără pescăruşi, Doi căţei din vecini, O feerie de după-amiază, Câteva ore în natură, Jumătatea de pâine, Suflete pure.

În finalul cuvântului înainte al cărţii, intitulat O elegie a vieţii, apare îndemnul impresionant al scriitoarei  Mariana Brăescu Silvestri, soţia acestuia: ,,Cititorule, ca să înţelegi, parcurge şi cu sufletul aceste rânduri. Nu sunt pagini de jurnal ori de carte. Sunt bătăile inimii sale. Eu le-am auzit. Şi sunt ultimele”.

Artur Silvestri şi-a acceptat plecarea cu seninătatea celui care ştie că toate au un sfârşit. ,,Avea acea însuşire, rară, stranie, să simtă lucruri ce aveau să se întâmple. Era deznădăjduit doar la gândul că nu va reuşi să termine lucrurile importante ce le avea de făcut. Pentru că simţea că viaţa ce i s-a dat se va termina implacabil prea repede”, ne destăinuie cu tristeţe Mariana Brăescu Silvestri.

Totdeauna când răsfoim creaţiile sau simple însemnări ale celor plecaţi dintre noi, acestea capătă noi valenţe, pline de-un farmec neînţeles, punând în lumină o trăire nebănuită a vieţii, al cărei freamăt este cu atât mai puternic cu cât este mai aproape de margine. Ultima tabletă a cărţii, intitulată Ceţuri argintii, se încheie astfel: “Soarele orei de dimineaţă face ca totul să se vadă printr-un fel de contururi estompate, o ceaţă strălucitoare, incredibilă, argintie”, lăsând impresia că vrea să-şi retrăiască întreaga viaţă, surprinsă succint, ca în nişte scene cinematografice, încărcate de emoţia trăirii. Pentru că nu există viaţă şi moarte. Există doar trăire în vizibil şi în invizibil. Pentru că orice idee este susţinută de o trăire. De aceea, meditaţia face parte din farmecul nostalgic al vieţii. În urma plecării creatorilor rămân creaţiile lor. Ca nişte ,,conturări estompate” ale celor ce le-au creat.

Teodora Mândru, editor coordonator carte, a prezentat volumul In memoriam Artur Silvestri-mărturii tulburătoare ca o carte scăldată în lacrimi, dar o carte frumoasă prin grafica şi întregul aspect editorial, prin frumuseţea sufletului celui despre care se scrie şi chiar prin frumuseţea sentimentelor celor care au scris materialele în carte. Apoi a subliniat lupta lui Artur Silvestri pentru afirmarea valorilor locale şi a vorbit de apropiata apariţie a următoarelor cărţi în colecţia  Pro memoriam Artur Silvestri: Artur Silvestri -fapta culturală şi Artur Silvestri- aşa cum l-am cunoscut, cărţi ce vor fi urmate de exegeza operei scriitorului.

Un alt merit al lui Artur Silvestri a fost acela de apreciere, de recunoaştere a unor personalităţi din diferite domenii de activitate care au fost premiate anual prin înfiinţarea Premiilor Asociaţiei Române pentru Patrimoniu al căror mentor spiritual şi material era. Dintre  cei premiaţi în 2007, a vorbit dl prof. universitar dr. I. Sandu din cadrul Universităţii Alexandru Ioan Cuza din Iaşi care a primit Diploma de excelenţă a Premiilor Patrimoniului Românesc.  La rândul său, dl prof dr.Ion Sandu i-a înmânat d-nei Mariana Brăescu Silvestri o diplomă de recunoaştere a meritelor sale culturale prin îngrijirea şi editarea cărtilor lui Artur Silvestri şi a celor despre activitatea acestuia.

Dl.Constantin Dârţu, preşedintele Ligii Scriitorilor Filiala Iaşi a vorbit despre necesitatea de a cunoaşte, păstra şi valorifica opera lui Artur Silvestri şi a arătat că, el merită şi trebuie să-şi ia locul în programele şcolare şi în acest fel vopera sa va fi cunoscută de generaţiile de tineri de acum şi de mai tarziu.

Criticul de artă Valentin Ciucă a arătat că participăm nu la o tristă comemorare, ci la un ceremonial în onoarea lui Artur Silvestri, comparat prin verticalitatea vieţii lui cu Măiastra pasăre brâncuşiană.

Din cuvântul de închidere al manifestarii, rostit de D-na Mariana Braescu Silvestri a reieşit nu doar dorinţa scriitorului de a urma modelul Omului Mare, ci şi plăcerea lui de a trai călătoria ca pe ,,un impact spiritual în plan  auditiv, vizual şi al asociaţiilor de idei. Artur Silvestri a fost o personalitate luptătoare, călăuzită permanent de sentimentul misiunii”.

Artrur Silvestri însuşi a fost prezent printr-un film realizat la festivitatea  acordarii Premiilor Patrimoniului Românesc, ediţia a IIIa, film în care am urmărit şi ascultat întâi cuvântul lui Artur Silvestri la deschiderea festivităţii, apoi filmul a rulat fără sonor pe parcursul cuvântărilor, asigurând prezenţa vie a celui pentru care ne adunaseram cu toţii în sala bibliotecii ieşene.

Ca toţi participanţii, am plecat şi noi cu braţele încărcate de cărţile  oferite

cu generozitate de D-na Mariana Brăescu şi cu sufletul plin de emoţie, duioase amintiri, tristeţe dar şi de sentimentul prezenţei perpetue a  maestrului Artur Silvestri în mijlocul nostru.

OLGA ALEXANDRA DIACONU

Anunțuri