LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Angela Nache-Mamier: „Inedite“

ELITRE DE SINGE
Sub nervurile pielii

Femeile mame ,împârâtesele

Simturile,melodioasele lor

Inspiratii celeste

Tes pe gura bârbatilor

Flâcârile dorintei

In vîrful degetelor fierbinti>>>>>

martie 6, 2008 Posted by | beletristica | | Comentarii închise la Angela Nache-Mamier: „Inedite“

FARA MENAJAMENTE – Adrian Botez: „O lighioană anti-eminesciană“

…Un preşedinte care are consilieri pe nişte imbecili precum dl Cristi Preda, care afirmă că „Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect” – nu poate fi decât un preşedinte ignorant şi blestemat să băltească în veşnică ignoranţă…Şi, prin urmare, să devină cel mai distructiv agent, în zona spiritualităţii României – căci, îl informăm pe dl preşedinte: cultura şi învăţământul ar trebui să însemne ucenicie întru ale Spiritului! E drept că, de când a izbucnit chestia aceea din decembrie, învăţământul românesc a avut parte doar de demolatori – cu excepţia lui Andrei Marga, care a fost un asasin get-beget al spiritualităţii româneşti, prin acceptarea (sub comanda „factorilor” deznaţionalizatori ai SUA-UE) a diversiunii manualelor alternative.
În Dilema Veche, din ianuarie 2008, dl Gâgă/Cristi Preda se dă inteligent, precum „inteligenţii” din celebrul număr „dilematic”, din 1999, în care se făcea caz de păroşenia lui Eminescu…Şi cum o face? >>>Adrian Botez>>>

martie 6, 2008 Posted by | noutati | , | Comentarii închise la FARA MENAJAMENTE – Adrian Botez: „O lighioană anti-eminesciană“

O carte neobişnuită: Ştefan Dumitrescu – „Delirul” vol. II

Atât în literatura română cât şi în cea universală există acest obicei de a continua o carte, o idee în maniera autorului prim. În 1947 avea loc premiera piesei lui Mihail Sebastian (mort în urma unui tragic accident de automobile la 29 mai 1945), “Insula”, dramă al cărui act al treilea fusese scris de regizorul spectacolului, Mircea Şeptilici. Pentru autorul „Utimei ore”, „Jocul de-a vacanţa” sau „Steaua fără nume”, „timpul nu a mai avut răbdare”. Neterminat rămăsese şi „Ciocoii vechi şi noi”, publicat în 1862-63, căci în 1865, în plină forţă creatoare Nicolae Filimon era răpus de ftizie la nici 46 de ani împliniţi. Aproape peste un veac jumătate îl va continua un alt vâlcean, Dinu Săraru, în „Ciocoii noi cu bodyguard”. În continuarea celor 154 de sonete rămas de la Shachespeare de la începutul secolului al XVII-lea, Vasile Voiculescu a găsit cu cale nimerite alte 90, cu elemente formale asemănătoare (triunghiul pasional, luciditatea disperată, lamentaţii suave, etc) însă independente faţă de model prin tensiunea spiritului. „Ultimele sonete închipuite ale lui Shachespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu” apar după moartea autorului, sub îngrijirea lui Perpessicius, în 1964, şi se constituie>>> >>

martie 6, 2008 Posted by | beletristica | | Comentarii închise la O carte neobişnuită: Ştefan Dumitrescu – „Delirul” vol. II