LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

PROZA – Corneliu Florea: „Risipirea“

Scriitura dupa istoria cea adevarata (fragmente)
Dupa ce s-a maritat Veronica la noi la Ostrita , s-a dus cu barbatul ei la Cernauti si casa noastra parca a devenit pustie. Tata a devenit mai tacut, dar cind vorbea era aspru si rastit, el care pina atunci a fost asa de domol la vorba, iar mama nu se mai auzea decit trebaluind de dimineata pina seara in casa, in gospodarie. Cind mama statea de vorba cu cite-o vecina, plingea dupa fetele ei care se maritasera si plecasera de-a casa.
Alexandru, frate-meu mai mare, era elev la Scoala Normala din Cernauti, acolo unde barbatul Veronicai era dascal, numai eu mai eram ramas acasa, cu ei, cu gospodaria noastra, care ramasese destul de mare si dupa ce parintii le dau zestre frumoasa surorilor cind s-au maritat, de s-a mirat toata Ostrita de asa darnicie.Mama inca nu se putea impaca cu gindul ca fetele plecasera de linga ea, desi toata comuna era plina de neamurile noastre, pe cind tata se indirjea cu gospodaria. Se framinta pe toate partile sa gaseasca el o cale de facut la loc pamanturile date fetelor, si se aspri la lucru.
>>>>>

Anunțuri

Aprilie 16, 2008 - Posted by | beletristica

Sorry, the comment form is closed at this time.