LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~PROZA – Fănuş Neagu: „Dropia magică“

Când au pătruns în câmpie, pe malul lacului Jigara (mai există un lac Jigara, în Insula Mică a Brăilei, care, pe timpul verii, aproape că dispare schimbându-se într-o mlaştină), se însera şi luna lua când forma unei Biblii din care lipseau paginile trădării lui Iuda, când pe ale unui sipet având capacul acoperit cu o pojghiţă de aur. Aerul se încărca vizibil cu densitate. Departe, pe apele purpurii, înainta o doamnă de abur în mantilă violetă şi cu mănuşi albe. Venea prin amurgul încremenit spre căsuţa veche şi părăsită, cu obloane albastre şi brâne roşii spălăcite. O atmosferă de câmp şi de pădure, o vatră cu sălcii tinere amestecate cu tulpine zvelte de floarea-soarelui.

Ce casă uitată de Dumnezeu! spuse Ford. Se potriveşte perfect cu tine, unchiule Gange. Tot aşa de plin de taine trebuie să fie şi locul din Tibet unde izvorăşte un fluviu care poartă acelaşi nume ca al tău. >>>>

Anunțuri

Mai 27, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~PROZA – Fănuş Neagu: „Dropia magică“

~JURNAL LIRIC – Ioan Miclău (Australia): „Idilisme şi moderne“

Confrerie,

Entropie,

Superfluu sa treaca vremea !

Lumini,

Adunari,

Istorii, cum sa ne marim averea!

Idiom,

Idiomatic,>>>>

Mai 27, 2008 Posted by | beletristica | Comentarii închise la ~JURNAL LIRIC – Ioan Miclău (Australia): „Idilisme şi moderne“

~RECAPITULARI – Olimpia Berca: „O nouă lucrare de lexicografie literar-culturală“

În ultimele două decenii s-a petrecut un fenomen, pe cât de interesant, pe atât, după opinia mea, de important. El poate fi, pe de o parte, reflexul tendinţei de descentralizare a diverselor regiuni (mai ales, a centrelor de judeţ) şi, ca urmare, al tendinţei de accentuare (uneori, e drept, în forme excesive) a conştiinţei de sine, iar, pe de alta, al ruperii centrului de margini şi al izolării lui în consumarea propriilor valori. Este vorba despre apariţia, în număr din ce în ce mai mare, a unor volume, de tip dicţionar, în care sunt consemnaţi creatorii de seamă (literaţi, artişti, oameni de ştiinţă etc.), aparţinând, prin naştere ori adopţiune, diverselor zone. Aceste lucrări presupun, fireşte, o muncă atentă, dificilă şi profesionistă de lexicograf şi au meritul de a prezenta celor interesaţi (fie ei şcolari ori studenţi, specialişti ori, pur-şi-simplu, cititori de rând) măcar un compendiu, dacă nu o descriere, sau o imagine, mai cuprinzătoare a potenţialului intelectual-artistic, pe care-l deţin un areal ori altul. >>>>

Mai 27, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~RECAPITULARI – Olimpia Berca: „O nouă lucrare de lexicografie literar-culturală“

~ATITUDINI – Al. Florin Ţene: „Criticul de poezie un parazit al sentimentului uman?“

În general criticul de poezie a fost interesat de modul în care poetul este influenţat de mediu şi societate,dar şi de imaginile a tot cuprinzătoare care influenţează printr-un rol mediator textul,societatea şi iubitorul de poezie. O nouă critică a poeziei determină în poezie structuri diacronice şi de respingere din partea poeţilor ,cu toate că unii exegeţi evidenţiază acest fapt ca o determinare avantajoasă între cele două domenii. Critica reprezintă în general judecătorul şi cenzorul care alege ce este bun de ce ce este rău,dar se pune întrebarea cine alege critica bună,obiectivă de cea rea şi subiectivă?Cine îi dă dreptul unui critic să dea verdicte,când istoria literaturii ne dovedeşte că s-au făcut multe greşeli în acest domeniu? O critică a poeziei implică mai multe direcţii:valorizarea eului,lucru cel poate face doar,eventual,un psiholog;o interpretare a efectului asupra cititorului de către poezie;o taxonomizare a tipologiei individului;o analiză a postulatului că prin poezie se exprimă fiinţa umană;o receptare >>>>

Mai 27, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~ATITUDINI – Al. Florin Ţene: „Criticul de poezie un parazit al sentimentului uman?“

~INSEMNARI – Mircea Micu: „Valul care-a plâns pe glezna ta…“

1.Imi amintesc o seara de iulie cand gleznele subtiri ale unei fete pornita benevol sa incerce temperatura apei marii au fost inconjurate de ciocurile unui stol de pescarusi care erau gata s-o ridice in slava cerului inchipuind un colan de margean.

2.Avea o glezna atit de transparenta incit prin rotundul ocheanului ei puteai vedea rasarind luna pe malurile miraculosului Bosfor.

3. Ce glezna frumoasa avea mama. Eram atit de fascinat de subtirimea elastica a acelui fir de lujer init, intr-o noapte, m-am apropiat cu sfiala de glezna ei si i-am legat o braţara Impletita din tulpini fragile de papadie. A fost prima si ultima bijuterie pe care in cursul vietii i-am oferit-o >>>>

Mai 27, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~INSEMNARI – Mircea Micu: „Valul care-a plâns pe glezna ta…“

~PROFIL – Adrian Munteanu: „Ferestre în cetate“

BRAŞOV 2

De sus oraşul-furnicar inspiră

În ritmul meu, cel amuţit pe creastă

Şi bolta lumii se întinde, vastă,

Sub glas de îngeri, secondaţi de liră.

Sedus în tot, privirea mai adastă

Pe străzi înguste şi-amuţit se miră

Că liniştea-n olane se deşiră

La fel de amplă, spornică şi castă. >>>>

Mai 27, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~PROFIL – Adrian Munteanu: „Ferestre în cetate“

Cezar Ivanescu – opera incununata de tragedie

Mai 19, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezar Ivanescu – opera incununata de tragedie

ANTOLOGIE – Eugen Dorcescu: „The ashes man“

Îţi cer un lucru simplu: Când va fi

(E şi uman, e şi divin să fie),

Să-mi schimbi uscatul trup într-o făclie

Şi-ntr-un căuş de pulberi cenuşii.

Să faci, încet, cu urna câţiva paşi

Pe malul unei ape (ştii tu care),

Al unei ape repezi, sclipitoare,

Şi-n unda-i verde pulberea s-o laşi.

Astfel, va dispărea, pe veci, caduca

Făptură care-am fost şi nu mai sunt:

În volbura amnezicului prund,

Sub umbra Catedralei Sfântul Luca.>>>>

Mai 17, 2008 Posted by | beletristica | Comentarii închise la ANTOLOGIE – Eugen Dorcescu: „The ashes man“

ILUMINARI – Alexandru Nemoianu: „Scene cu prihori“

Aici , dupa mai multe zile foarte frumoase , a venit ploaie si frig . Dar ,dupa cele din Iarna , pare floare la ureche. Pe unul dintre coturile de burlan de la cladirea Centrului si-au asezat cuibul o pereche de „robins”( prihor ? ) , pasari cam cat o mierla , cu pieptul rosiatec si cant foarte frumos . Grija pentru acest cuib , si pentru ouale depuse in el , este emotionanta.

Am stat si i-am urmarit de mai multe ori . De fapt sunt exemplari. Amandoi , banuiesc barbatus si femela , lucreaza efectiv din zori si pana in noapte , ducand , unul altuia , merinde , reparand si ocrotind cuibul , stand cu randul peste oua . Se poarta cu asemenea gingasie , fara urma de ostentatie sau emotionalism ieftin , unul cu altul incat pur si simplu te fac sa lacrimezi . Si in plus au o voiosie , o seninatate si incredere in ce fac si ce va fi care coplesesc . >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ILUMINARI – Alexandru Nemoianu: „Scene cu prihori“

CRONICA LITERARA – A.I. Brumaru: „Între litere şi filosofie“

Nu cred că i-ar plăcea astăzi (dar cine se poate lăuda că-l cunoaşte bine pe Ion Papuc ?) să fie socotit personaj, să i se spună astfel. Însă el era deja personaj chiar peste voia lui, fusese adică ispitit şi confiscat de poveste, căutând-o şi adresându-i chemarea nu va fi fost, totuşi, el însuşi autorul personajului ? Este adevărat, la început, diferenţa, distanţa dintre cei doi (ceea ce, adică, dă măsura dreaptă a observaţiei, obiectivitatea) nu era mare, autorul, atunci, era ascuns în spatele personajului, povestea care începuse a se ţese îşi ignora autorul. Mereu însă, în acest raport enigmatic, va fi dăinuit complicitatea. În fond, cine anexează pe cine ? De aceea, cred, mult timp povestea – poate chiar legendele, unele preţioase şi mirabile – personajul, ce putea fi însă văzut şi provocat, era adică disponibil convorbirilor nesfârşite şi împărtăşirii ideistice, au rezistat autorului; nu au marcat diferenţa, intervalul. Câte nu s-au vorbit despre el în perioadele juneţii, ale studenţiei goliardice clujene, apoi ale aşezării pe chei dîmboviţean: despre boemul şi laboriosul Ion Papuc, despre spiritul căutător şi totdeodată profund, dar şi despre risipitorul şi rătăcitul între ceţurile unei existenţe ce sfida precarităţile, absenţele ? >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la CRONICA LITERARA – A.I. Brumaru: „Între litere şi filosofie“

CONTEMPORANII NOSTRI – Maria Vaida: „Dimensiunea blagiană a liricii lui Gheorghe Pituţ“

Poetul Gheorghe Pituţ a fost considerat de critica literară un autor de influenţă blagiană, un postblagian în viziunea criticului Marin Mincu1, aşa cum de altfel erau şi ceilalţi confraţi din generaţia sa influenţaţi de poeţii interbelici. Lirica sa evocă spaţiul silvestru securizant, străbătută de un sentiment profund al rădăcinilor sale rurale, situate „la umbra mitică şi în cotloanele arhaicităţii”.2 Ca şi în cazul lui Blaga, rostirea poetică a lui Gheorghe Pituţ este laudă şi invocaţie, un apel imperios la misterul universal, încercând să recupereze din neantul nopţii lumina primară a lumii, creând un univers liric în care creaţia- laudă este singura ce poate conferi un sens existenţei, care e capabilă a reconstrui simbolic unitatea cosmică primară, pentru că: „orice creaţie repetă actul cosmogonic prin excelenţă: Creaţia lumii”(Mircea Eliade). >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la CONTEMPORANII NOSTRI – Maria Vaida: „Dimensiunea blagiană a liricii lui Gheorghe Pituţ“

Vasile Tărâteanu: „La judecata lui Eminescu – An nou cu Bădiţa Grigore“

Au trecut vreo douăzeci ani de atunci, de când am avut norocul să întâlnesc un An Nou, primul şi, deocamdată ultimul, la Chişinău. Şi nu oriunde, ci în casa lui bădiţa Grigore Vieru.
Eram unicul bucovinean acolo, în casa-i ospitalieră, unde aveam să rămân mai târziu peste noapte nu o singură dată în perioada pelerinajelor lunare sau bilunare la Chisinău pentru editarea în veşmântul firesc al limbii noastre a „Plaiului Românesc“.
Era seara Sfântului Vasile şi mă aflam în mijlocul mai multor basarabeni. Şi nu mă simţeam străin, ci printre ai mei. Căci, la drept vorbind, cu toţii eram, de fapt, din fosta Tară a Moldovei. Eu din Ţara de Sus, ei din cea de Jos. Din două formam una şi aceeaşi în pofida realităţilor timpului.
Ţin minte că pe la miezul nopţii au venit să-l ureze pe bădiţa Grigore şi bunii săi prieteni, vai! atât de timpuriu plecaţi pe drumul neîntoarcerii, mult regretaţii Doina şi Ion Aldea Teodorovici, lipsa cărora o simţim cu toţii, căci nimeni nu mai poate umple golul pe care l-au găurit ei în sufletele noastre prin tragică moarte. >>>>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Vasile Tărâteanu: „La judecata lui Eminescu – An nou cu Bădiţa Grigore“

~Dona Tudor: Poeme

PROVIZORIU, OCEANUL

Parca le-a dat cu prafuri

ierbicide

prietenii mei toti

se stacojesc si tac…

Mania mea-pumnal,

in cine sa izbeasca

cand tip zidita

sub apa unui lac?!

Pe cine sa rasucesc

In valuri de moluste,

Cand paznicii de frontiere

dau onorul

La desfranate muste ,

ametite

pe carnea limbii maicii lor

sa-si lase zorul ? >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~Dona Tudor: Poeme

ESEU – Dumitru Buhai: „Întâlnirea cu destinul“

Motto: Iert şi eliberez trecutul cu iubire. Aleg să-mi umplu Sufletul cu Credinţă, Bucurie şi Fericire!… / Isus a fost ca un brad ivit dintr-o stâncă,/ Înălţându-şi statura regală spre soare şi cer; / Strălucind ca şi apa din lacul cu apa adâncă /Ce-aşteaptă-n tăcere o mişcare-n Mister… /El a fost ca o grădină-n parfumul de flori / Şi ca un munte frumos înălţat înspre nori,/ Ca şi zăpada curată şi sfântă ce-acoperă glia / Cu albul curat al inocenţei ce-o dă doar Mesia!

Yeşua era un tânăr preocupat de lucruri neobişnuite pentru vârsta lui de doisprezece ani. Acest băiat subţirel, purtând o tunică albă cu dungi albastre, cu nişte sandale vechi în picioare şi cu o căciuliţă catifelată pe cap era văzut adeseori, în dimineţile de vară, strecurându-se printre florile din grădina părintescă şi printre pomii din livadă, mergând cu paşi domoli spre marginea Nazaretului, unde începea zona de deal, locul liniştit care-i dădea sentimentul revenirii în casa eternă, de unde venise, ca să se întâlnească cu destinul… >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ESEU – Dumitru Buhai: „Întâlnirea cu destinul“

~Maria-Eugenia Olaru: Poeme

Ţipătul dimineţii,

zbor stins, alergând prin turnuri.

Îngustimi reci,

lunecând pe pragul tăcerii

şi gândurile pipăind

cele câteva ceasuri ucise.

Treaptă sub tălpi

rotunjită-ntristarea.

Sub aceleaşi ceruri Lună şi Soare

şi atâtea lucruri care se plătesc.

Peste limpezimi de ape balauri ucişi.

Tăcere era şi fii-va Lumină! >>>>

Mai 16, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~Maria-Eugenia Olaru: Poeme

Ioan Barbu: „Eminescu să-i judece pe netrebnici“

• Poetul Cezar Ivănescu, calomniat prin oribile şi dezgustătoare ştiri fără temei real

Trăim într-un timp de veritabil clan literar, de dezorientare şi de totală negare valorilor. Mă las, fără să vreau, invadat de un gând amar. Îmi amintesc de furibundele atacuri dezlănţuite împotriva Poetului Naţional, decretat de unii drept „reacţionar” sau „precursor al fascismului”. Campania de negare, de demolare a marilor noastre valori, în frunte cu Mihai Eminescu, suveranul acestora, nu-i nouă la noi; dar, în anii din urmă, ea a căpătat o virulenţă neobişnuită. Atacându-l pe Eminescu, s-a atacat, s-a culpabilizat, s-a negat – cu o violenţă ieşită din comun – tot ceea ce acest greu încercat pământ a avut mai sfânt, mai de preţ şi mai nobil. „Sfântului Eminescu” i s-au smuls, cu furie, aripile de arhanghel al neamului şi coroana de rege al poeziei, călcate în picioare de aceia care, slujind interese străine nouă, vor să inculce ideea că neamul românilor nu-i nici pe departe un neam ales, ci un neam al nevolniciei, bun să poarte nu cununa eroului – la care-i dă dreptul istoria sa şi strălucirile ei –, ci jugul sclavei. >>>>

Mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ioan Barbu: „Eminescu să-i judece pe netrebnici“

Alex Cetăţeanu: „Ultimele zile din viaţa maestrului Cezar Ivănescu“

Duminică, 13 aprilie. Maestrul Cezar m-a sunat la ora 05.00 dimineaţa. Plecare spre Tirana. Împreună cu Clara, fiica lui iubită şi Luan Tocciu, secretarul general al Albaniei, am luat drumul Bulgariei, Macedoniei, cu destinaţie finală Tirana. Plecarea a fost până la urmă întârziată. 10.30 dimineaţa. Maestrul era într-o formă deosebită. Am cântat pe drum, am recitat versuri şi ne-am bucurat de vremea frumoasă şi propice pentru un drum lung. Nici un incident, dar am greşit drumul la Sofia, luând-o spre Belgrad. Noroc cu poliţia bulgară, care ne-a oprit pentru exces de viteză. Întrebându-ne unde mergem şi-au dat seama că am luat-o într-o direcţie greşită şi ne-au iertat de amendă. Am ajuns pe malul lacului Ohridsk, la un hotel de lux, unde eram aşteptaţi. Am băut un pahar cu vin de Drăgăşani şi ne-am culcat. >>>>

Mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Alex Cetăţeanu: „Ultimele zile din viaţa maestrului Cezar Ivănescu“

~George Filip: „Adio, Cezar Ivănescu! Tocmai îl gelozeam pe poet“

Acum doi ani m-am reîntâlnit cu poetul Cezar Ivănescu după o lacună de peste treizeci de ani. Pe mine, statul comunist m-a gonit de acasă spre infernul democraţiei occidentale, iar pe Cezar, ghiavolii roşii l-au păstrat în iadul din România, să stoarcă binelea şi toată znaga din el. Lăsasem în urmă raiul meu canadian şi trecusem Oceanul spre România. Aveam cu mine o traistă de dolari şi o valiză cu foste doruri, din care rumegasem prin pelerinajul exilului meu.

Ne-am îmbrăţişat pe peronul Gării de Nord. Eram cu prietenul meu, şi el exilat, scriitorul Alex Cetăţeanu. În ciuda noianului de ani, ne-am adulmecat lesne de parcă nu ne mai văzusem de la chiolhanul de alaltăieri. Ce să ne spunem şi despre ce?!? Am discutat despre nimic şi despre nimicurile vieţii şi ne minţeam reciproc, cum că nu ne-am schimbat deloc. Ca o răzbunare, poetul Cezar Ivănescu mi-a publicat, urgent, la Editura JUNIMEA două volume de versuri. >>>>

Mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~George Filip: „Adio, Cezar Ivănescu! Tocmai îl gelozeam pe poet“

Svetlana Paleologu-Matta: „Râul Zero şi plopul fără soţ“

Un tânăr poet îl întrebase odata pe Rilke, indecis fiind dacă să-şi dedice viata ori nu poeziei. Marele poet i-a răspuns printr-o mică carte celebră, sfătuindu-l să scrie numai dacă nu poate trăi altfel… Acest cel mai infailibil criteriu l-a intuit şi Iurie Bojoncă :“nu se cunoaşte din ce considerente /am inceput sa scriu poezie /aşa cum aş respira /ori aş privi » Titlul ultimei sale cărţi Râul Zero şi plopul fără soţ se revelează a fi o dublă ipostază a autorului. El vede la fereastra locuinţei sale actuale, in Veneto, un plop care-i “pozeaza” pe malul râului Zero. Este o concentrare emblematică în felul poetic a vieţii sale. Râul Zero se referă la viaţa lui de emigrat, pe când plopul are alte valenţe de ordin profund emotiv. Plopul şi poetul au fiecare din ei ”fabricele“ lor. Unuia natura, care nu face vesuri, îi dă puful, frunze si seminţe, pe când poetul are o maşină de scris şi o altă maşină de plâns. Diferenţa între ei este esenţială. Si totuşi pe o zi de toamna, cu un soare rotund şi frumos, poetul contempla iarăşi plopul căci în el trăiesc “flori de aur” ale unui cântec sfânt: Pe lîngă plopii fără soţ... >>>>

Mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Svetlana Paleologu-Matta: „Râul Zero şi plopul fără soţ“

„DOAMNA BUSULENGA „-DOI ANI DE ETERNITATE -Grigore Ilisei: „85 de trepte“

De decenii, doamna Zoe Dumitrescu-Buşulenga îşi petrece verile la Văratic. O ademenise spre locul acesta nu numai literatura lui Hogaş, Galaction sau Ibrăileanu, care-i stârnise, de bună seamă, interesul, ci şi nevoia simţită în atâtea rânduri, ca un eminescolog împătimit şi chemat, să vază pădurea de argint şi să umble după umbra Veronicăi Micle, cum o făcuse cândva, ca un cavaler al tristei figuri, Mihai Eminescu. Aceste porniri lăuntrice se întâlniseră cu săgeata iubirii, trimisă din arcul sufletului de o fiinţă, ce-i era tot mai dragă, Valeria Sadoveanu, în făptura căreia descoperă alesături de omenie nestricate, e bunătate şi o curăţie, exprimate atât de bine în discreţia şederii ei în preajma scriitorului şi în buna cuviinţă cu care i-a vegheat posteritatea. În urmă cu 30 de ani, în 1975, coana Valerica a pornit-o la Văratic şi, după multe ezitări, doamna Zoe a dat curs invitaţiei şi a mas în casa măicuţei Benedicta Braga, cea care a răposat întru Domnul mai zilele trecute în Statele Unite, unde plecase ca misionară, să-i fie reazăm maicii Alexandra, numele de călugărie al principesei Ileana. (2006)>>>>>>>

Mai 6, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la „DOAMNA BUSULENGA „-DOI ANI DE ETERNITATE -Grigore Ilisei: „85 de trepte“

RECURS LA ” CAZUL EMINESCU „- Nicolae Georgescu: Completări la „Boala şi moartea lui Eminescu“ – Iarăşi despre autopsie. Cu ochii larg închişi…

… Citesc abia acum seria se studii şi articole reunite de Călin L. Cernăianu sub titlul „Conjuraţia anti-Eminescu” în revista „Semnele timpului. Pagini pentru cazuri extraordinare”, Nr. 3-5 (2002) – pe care mărturisesc a le fi răsfoit de câteva ori găsind cele mai uşoare pretexte să le pun deoparte (mai ales antiintelectualismul agresiv al autorului, care ritmează ca o perdea intermitentă drumul spre un posibil contact cu informaţia, a constituit, cred, reaşezarea aproape mecanică a acestei cărţi mereu la baza teancului de aşteptare). Apariţia d-lui Călin L. Cernăianu în eminescologie a fost, şi pentru mine, o reverificare tonică a documentelor despre poet – cu legislaţia timpului; autorul a clarificat multe lucruri de ordin general şi am sperat tot timpul că va veni cu precizări juridice categorice. Chiar aduce asemenea lămuriri în câteva zone – pe care le voi aminti la momentul potrivit. Până la eventualele elogii, însă, trebuie să parcurg nisipul fierbinte al unor interpretări care nu-mi dau linişte. >>>>

Mai 5, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la RECURS LA ” CAZUL EMINESCU „- Nicolae Georgescu: Completări la „Boala şi moartea lui Eminescu“ – Iarăşi despre autopsie. Cu ochii larg închişi…

O CARTE NOUA A UNUI MARE POET – Al. Florin Ţene: „Teofil Răchiţeanu – Efulguraţii“

Un poet al melodiei interioare este Teofil Răchiţeanu în volumul Efulguraţii , Editura „Sedan”,Cluj-Napoca,în care şi-a adunat în această antologie de 525 de pagini poezii ce au fost realizate toate,înainte de 1990,pe parcursul a aproximativ douăzeci de ani.(Nota autorului). Tomul este structurat în 14 cicluri,purtând titlurile a tot atâtea volume de poezie publicate în perioada anunţată de autor,până în anul 2002.Poemele lui Teofil Răchiţeanu sunt ,în felul său aparte,o teofilină Cântare-a cântărilor,ele sunt caste,fără prihană,imaginând parcă o lume imperială,deşi de o concreteţe palpabilă,dar,în acelaşi timp,de domeniul evanescenţelor.(Teohar Mihadas).La care eu adaug cultul poetului pentru imagini emblematice,al plasticizărilor,al versurilor încărcate de patos ,eleganţă şi suficienţe în ornamentaţia lor calculată:Turnul,în noapte,profilat pe cer./Luminile în candeli lin s-au stins./In vechi firide paznicii zac morţi./Vechi,ornicele picură de plîns.(vechi ,ornicele picură de plîns). >>>>

Mai 5, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la O CARTE NOUA A UNUI MARE POET – Al. Florin Ţene: „Teofil Răchiţeanu – Efulguraţii“

REACTII SI ATITUDINI – Dimitrie Grama: „Lasă neică, ştim noi“

O precizare privind un articol din ” Viata Literara „

Scriitor poate „mai diferit „- da , dar „important” pentru romani nu cred ca voi fi vreodata , deoarece sunt roman. Daca Coelho ar fi scris ceeace eu am scris, era acceptabil si onorabil sa fie tradus in romana, dar daca ai neobrazarea sa scrii direct in limba romana, de la distanta , ceva deosebit si de clasa, atunci, lasa neica, stim noi, avem noi, etc, etc. Plesu, Liiceanu, Patapievici si alti „vizionari”, care de la mincatul de rahat au trecut la plagiatura si non-sens filozofic , sunt pe treapta cea mai ridicata a culturii romane actuale, pentru ca suntem ocupati de o clasa noua de qvasi-intelectuali care inca mai sunt suportati de o intelectualitate in deruta ; o intelectualitate care inca mai bijbaie pe un drum pe care, in fond, l-ar putea strabate acum, cu fruntea sus, libera si nesilita in lanturi. Dar imi dau seama ca majoritatea sunt inca dependenti de buna-vointa a celor la putere. >>>>

Mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la REACTII SI ATITUDINI – Dimitrie Grama: „Lasă neică, ştim noi“

VALORI PERENE – Adrian Boeru: „De ce Blaga?“

Dacă am ajunge la capătul drumului, spiritul uman s-ar ofili şi ar muri. Dar eu nu cred că ne vom opri vreodată: dacă nu vom avansa în profunzime, vom avansa în complexitate şi ne vom afla mereu în centrul unui orizont al posibilităţilor care se lărgeşte. (Stephen Hawking, Universul într-o coajă de nucă, Cuvânt înainte)

Ceea ce afirmă, acum, în 2001, Hawking, nu era ceva de la sine înţeles la începutul sec. XX, când oamenii de ştiinţă mai aveau încă convingerea, cumva de sorginte religioasă, cum că ştiinţele vor produce o teorie- verificabilă empiric-care să explice odată pentru totdeauna misterul existenţei. Această dorinţă nu viza însă numai un cadru teoretic, satisfacerea, adică, a unui interes de cunoaştere, ci avea, în egală măsură, şi o componentă practică, etică şi chiar politică, care viza puterea, nu numai asupra naturii, faţă de care omul ar fi dorit să se comporte ca un dumnezeu, ci şi asupra celorlalţi oameni. >>>>

Mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la VALORI PERENE – Adrian Boeru: „De ce Blaga?“

RECURS – Cleopatra Lorinţiu: „Un talent uriaş“

Niciodată nu am înţeles prea bine cum se măsoară cu adevărat temperaturile în America, traducerea acelor Fahrenheit ca pentru lumea noastră, de-aici, şi coeficienţii aplicaţi pentru intensitatea vântului! Aşadar, n-aş putea spune câte grade erau în ziua aceea de iarnă cu cer sticlos şi soare tăios, în care am plecat din Detroit către Jackson, în maşina prietenului Constantin Badea, ca să-l întâlnesc pe Alexandru Nemoianu. Asta se petrecea în iarna lui 94 cred, o perioadă în care eu eram foarte preocupată de o posibilă punte între noi, cei rămaşi în ţară şi ei, cei plecaţi în lumea largă. Era un demers pur personal, o călătorie pe banii mei ca să zic aşa, eram însoţită de băieţelul meu care atunci avea nouă ani şi iubea America foarte tare. Purtam cu mine o cameră de luat vederi super vhs, tot proprietate personală, un trepied şi un microfon cu fir, butucănos ca de pe vremea lui Pazvante dar nimic din ridicolul trusei mele tehnice nu părea să mă descurajeze. >>>>

Mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la RECURS – Cleopatra Lorinţiu: „Un talent uriaş“

O PROZATOARE – Angela Bîrsan: „Timpul în care femeile singure n-au loc“

E sambata dimineata. Dar este una dintre acele zile de sambata pe care n-o voi ura, asa cum de altfel urasc toate sfarsiturile de saptamana si sarbatorile legale pe care le-as desfiinta din calendar. Si asta pentru ca e timpul in care femeile singure n-au loc la multe dintre petrecerile familiste si este de ne-imaginat ca pot intra intr-un restaurant unde niciodata, nimeni nu s-a gandit sa aseze mese pentru o singura persoana. Sunt atat de nesuferite scaunele ne-ocupate la masa unde te asezi, farfuriile, tacamurile si servetele care raman intepenite intr-un soi de asteptare crunta care tipa la tine cand te holbezi la ele in gol. In dimineata asta nu voi inghiti micul dejun ca un gansac . Voi cere o cafea lunga, cu lapte mult si voi zambi intr-una pentru ca voi vorbi cu Mariuca despre vreme, ce nebunii vom face astazi, imi voi aprinde cinci tigari si voi gandi ca un evadat care se bucura ca nu-si mai vede gardianul .
Cand iesim dam peste maica Eustochia. Abia acum vad cat este de frumoasa si firava. Fata ovala, invaluita in negru e alb-stravezie de posturi lungi iar buzele carnoase n-au nimic senzual ci ma degraba ii dau un aer aspru sub privirea linistita si impacata cu sine.
>>>>>>

Mai 2, 2008 Posted by | beletristica | Comentarii închise la O PROZATOARE – Angela Bîrsan: „Timpul în care femeile singure n-au loc“

RECITIRI – Maria Vaida : „Aria de suflet“

„ Poezia nu poate fi altceva decât suprema expresie a condiţiei umane: grandoare şi mizerie – deci conştiinţă lucidă a şanselor şi a limitelor noastre.”1

La poetul Nichifor Crainic, gânditor, teolog, publicist şi poet, analiza noastră cuprinde minunata poezie creştină „Isus prin grâu”, căreia i-am făcut un comentariu detaliat, considerând creaţia o adevărată capodoperă, asemeni altor exegeţi, de aici sau din alte locuri.2 Poezia religioasă a lui Nichifor Crainic poate fi împărţită în mai multe cicluri: 1. creaţii de expresie religioasă ce dezvoltă simboluri biblice convenţionale: aceste poezii au fost apropiate de stilul Evangheliilor după Marcu, iar în acest ciclu intră poemele: Excelsior, Lumânările, Miserere, Domine!, Isus prin grâu, Noul Adam; 2. creaţii de tip confesiune cu o tematică autobiografică, aici intră poeziile: Vecernie, Noapte de groază, Şoim peste prăpastie, Şesuri natale, Noaptea Învierii, Sub specie aeternitas; 3. creaţii lirice sub forma unor rugăciuni individuale: Rugă, Rugăciunea din amurg, Cântecul potirului, Psalmii, Prinos, Călătorul, etc. 4. creaţii religioase cu filon popular: Colind, Magii, Ucenicul, Cântec tracic, Seceriş, Mater dolorosa, Copacul, Dimineaţa de mai. >>>>

Mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la RECITIRI – Maria Vaida : „Aria de suflet“

Const. Miu: „Thanatosul de sorginte bacoviană la Cezar Ivănescu“

MOTTO: „Voi pleca departe, departe! /Ce neguri adânci mă-nconjoară! /Ce noapte /Spăimoasă asupră-mi s-aşterne! / Nu pot nici s-o-mprăştii şi nici s-o astâmpăr. /Vai mie, vai mie! /Pătrunde în mine şi morbul durerii/Şi morbul aducerii-aminte.” (Cezar Ivănescu, Numitul G. B.)

În Postfaţa la volumul La Baaal (Editura Eminescu, Bucureşti, 1996), Theodor Codreanu îl situează pe Cezar Ivănescu într-o triadă de poeţi neîntrecuţi în relevarea dramatismului morţii: „De la Eminescu şi Bacovia, nici un alt liric român n-a mai atins profunzimile afective pe tema morţii aşa cum a făcut-o acest poet…” (p. 454). De altfel, „drama în trei tablouri şi un epilog” , cum îşi consideră Cezar Ivănescu poemul dramatic Numitul G.B., are pe pagina de gardă un citat elocvent aparţinând criticului Nicolae Manolescu, anticipându-se astfel scenariul şi ideatica acestei producţii literare: >>>>

Mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Const. Miu: „Thanatosul de sorginte bacoviană la Cezar Ivănescu“