LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

REACTII SI ATITUDINI – Dimitrie Grama: „Lasă neică, ştim noi“

O precizare privind un articol din ” Viata Literara „

Scriitor poate „mai diferit „- da , dar „important” pentru romani nu cred ca voi fi vreodata , deoarece sunt roman. Daca Coelho ar fi scris ceeace eu am scris, era acceptabil si onorabil sa fie tradus in romana, dar daca ai neobrazarea sa scrii direct in limba romana, de la distanta , ceva deosebit si de clasa, atunci, lasa neica, stim noi, avem noi, etc, etc. Plesu, Liiceanu, Patapievici si alti „vizionari”, care de la mincatul de rahat au trecut la plagiatura si non-sens filozofic , sunt pe treapta cea mai ridicata a culturii romane actuale, pentru ca suntem ocupati de o clasa noua de qvasi-intelectuali care inca mai sunt suportati de o intelectualitate in deruta ; o intelectualitate care inca mai bijbaie pe un drum pe care, in fond, l-ar putea strabate acum, cu fruntea sus, libera si nesilita in lanturi. Dar imi dau seama ca majoritatea sunt inca dependenti de buna-vointa a celor la putere. >>>>

mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la REACTII SI ATITUDINI – Dimitrie Grama: „Lasă neică, ştim noi“

VALORI PERENE – Adrian Boeru: „De ce Blaga?“

Dacă am ajunge la capătul drumului, spiritul uman s-ar ofili şi ar muri. Dar eu nu cred că ne vom opri vreodată: dacă nu vom avansa în profunzime, vom avansa în complexitate şi ne vom afla mereu în centrul unui orizont al posibilităţilor care se lărgeşte. (Stephen Hawking, Universul într-o coajă de nucă, Cuvânt înainte)

Ceea ce afirmă, acum, în 2001, Hawking, nu era ceva de la sine înţeles la începutul sec. XX, când oamenii de ştiinţă mai aveau încă convingerea, cumva de sorginte religioasă, cum că ştiinţele vor produce o teorie- verificabilă empiric-care să explice odată pentru totdeauna misterul existenţei. Această dorinţă nu viza însă numai un cadru teoretic, satisfacerea, adică, a unui interes de cunoaştere, ci avea, în egală măsură, şi o componentă practică, etică şi chiar politică, care viza puterea, nu numai asupra naturii, faţă de care omul ar fi dorit să se comporte ca un dumnezeu, ci şi asupra celorlalţi oameni. >>>>

mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la VALORI PERENE – Adrian Boeru: „De ce Blaga?“

RECURS – Cleopatra Lorinţiu: „Un talent uriaş“

Niciodată nu am înţeles prea bine cum se măsoară cu adevărat temperaturile în America, traducerea acelor Fahrenheit ca pentru lumea noastră, de-aici, şi coeficienţii aplicaţi pentru intensitatea vântului! Aşadar, n-aş putea spune câte grade erau în ziua aceea de iarnă cu cer sticlos şi soare tăios, în care am plecat din Detroit către Jackson, în maşina prietenului Constantin Badea, ca să-l întâlnesc pe Alexandru Nemoianu. Asta se petrecea în iarna lui 94 cred, o perioadă în care eu eram foarte preocupată de o posibilă punte între noi, cei rămaşi în ţară şi ei, cei plecaţi în lumea largă. Era un demers pur personal, o călătorie pe banii mei ca să zic aşa, eram însoţită de băieţelul meu care atunci avea nouă ani şi iubea America foarte tare. Purtam cu mine o cameră de luat vederi super vhs, tot proprietate personală, un trepied şi un microfon cu fir, butucănos ca de pe vremea lui Pazvante dar nimic din ridicolul trusei mele tehnice nu părea să mă descurajeze. >>>>

mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la RECURS – Cleopatra Lorinţiu: „Un talent uriaş“

O PROZATOARE – Angela Bîrsan: „Timpul în care femeile singure n-au loc“

E sambata dimineata. Dar este una dintre acele zile de sambata pe care n-o voi ura, asa cum de altfel urasc toate sfarsiturile de saptamana si sarbatorile legale pe care le-as desfiinta din calendar. Si asta pentru ca e timpul in care femeile singure n-au loc la multe dintre petrecerile familiste si este de ne-imaginat ca pot intra intr-un restaurant unde niciodata, nimeni nu s-a gandit sa aseze mese pentru o singura persoana. Sunt atat de nesuferite scaunele ne-ocupate la masa unde te asezi, farfuriile, tacamurile si servetele care raman intepenite intr-un soi de asteptare crunta care tipa la tine cand te holbezi la ele in gol. In dimineata asta nu voi inghiti micul dejun ca un gansac . Voi cere o cafea lunga, cu lapte mult si voi zambi intr-una pentru ca voi vorbi cu Mariuca despre vreme, ce nebunii vom face astazi, imi voi aprinde cinci tigari si voi gandi ca un evadat care se bucura ca nu-si mai vede gardianul .
Cand iesim dam peste maica Eustochia. Abia acum vad cat este de frumoasa si firava. Fata ovala, invaluita in negru e alb-stravezie de posturi lungi iar buzele carnoase n-au nimic senzual ci ma degraba ii dau un aer aspru sub privirea linistita si impacata cu sine.
>>>>>>

mai 2, 2008 Posted by | beletristica | Comentarii închise la O PROZATOARE – Angela Bîrsan: „Timpul în care femeile singure n-au loc“

RECITIRI – Maria Vaida : „Aria de suflet“

„ Poezia nu poate fi altceva decât suprema expresie a condiţiei umane: grandoare şi mizerie – deci conştiinţă lucidă a şanselor şi a limitelor noastre.”1

La poetul Nichifor Crainic, gânditor, teolog, publicist şi poet, analiza noastră cuprinde minunata poezie creştină „Isus prin grâu”, căreia i-am făcut un comentariu detaliat, considerând creaţia o adevărată capodoperă, asemeni altor exegeţi, de aici sau din alte locuri.2 Poezia religioasă a lui Nichifor Crainic poate fi împărţită în mai multe cicluri: 1. creaţii de expresie religioasă ce dezvoltă simboluri biblice convenţionale: aceste poezii au fost apropiate de stilul Evangheliilor după Marcu, iar în acest ciclu intră poemele: Excelsior, Lumânările, Miserere, Domine!, Isus prin grâu, Noul Adam; 2. creaţii de tip confesiune cu o tematică autobiografică, aici intră poeziile: Vecernie, Noapte de groază, Şoim peste prăpastie, Şesuri natale, Noaptea Învierii, Sub specie aeternitas; 3. creaţii lirice sub forma unor rugăciuni individuale: Rugă, Rugăciunea din amurg, Cântecul potirului, Psalmii, Prinos, Călătorul, etc. 4. creaţii religioase cu filon popular: Colind, Magii, Ucenicul, Cântec tracic, Seceriş, Mater dolorosa, Copacul, Dimineaţa de mai. >>>>

mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la RECITIRI – Maria Vaida : „Aria de suflet“

Const. Miu: „Thanatosul de sorginte bacoviană la Cezar Ivănescu“

MOTTO: „Voi pleca departe, departe! /Ce neguri adânci mă-nconjoară! /Ce noapte /Spăimoasă asupră-mi s-aşterne! / Nu pot nici s-o-mprăştii şi nici s-o astâmpăr. /Vai mie, vai mie! /Pătrunde în mine şi morbul durerii/Şi morbul aducerii-aminte.” (Cezar Ivănescu, Numitul G. B.)

În Postfaţa la volumul La Baaal (Editura Eminescu, Bucureşti, 1996), Theodor Codreanu îl situează pe Cezar Ivănescu într-o triadă de poeţi neîntrecuţi în relevarea dramatismului morţii: „De la Eminescu şi Bacovia, nici un alt liric român n-a mai atins profunzimile afective pe tema morţii aşa cum a făcut-o acest poet…” (p. 454). De altfel, „drama în trei tablouri şi un epilog” , cum îşi consideră Cezar Ivănescu poemul dramatic Numitul G.B., are pe pagina de gardă un citat elocvent aparţinând criticului Nicolae Manolescu, anticipându-se astfel scenariul şi ideatica acestei producţii literare: >>>>

mai 2, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Const. Miu: „Thanatosul de sorginte bacoviană la Cezar Ivănescu“