LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Ioan Barbu: „Eminescu să-i judece pe netrebnici“

• Poetul Cezar Ivănescu, calomniat prin oribile şi dezgustătoare ştiri fără temei real

Trăim într-un timp de veritabil clan literar, de dezorientare şi de totală negare valorilor. Mă las, fără să vreau, invadat de un gând amar. Îmi amintesc de furibundele atacuri dezlănţuite împotriva Poetului Naţional, decretat de unii drept „reacţionar” sau „precursor al fascismului”. Campania de negare, de demolare a marilor noastre valori, în frunte cu Mihai Eminescu, suveranul acestora, nu-i nouă la noi; dar, în anii din urmă, ea a căpătat o virulenţă neobişnuită. Atacându-l pe Eminescu, s-a atacat, s-a culpabilizat, s-a negat – cu o violenţă ieşită din comun – tot ceea ce acest greu încercat pământ a avut mai sfânt, mai de preţ şi mai nobil. „Sfântului Eminescu” i s-au smuls, cu furie, aripile de arhanghel al neamului şi coroana de rege al poeziei, călcate în picioare de aceia care, slujind interese străine nouă, vor să inculce ideea că neamul românilor nu-i nici pe departe un neam ales, ci un neam al nevolniciei, bun să poarte nu cununa eroului – la care-i dă dreptul istoria sa şi strălucirile ei –, ci jugul sclavei. >>>>

mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ioan Barbu: „Eminescu să-i judece pe netrebnici“

Alex Cetăţeanu: „Ultimele zile din viaţa maestrului Cezar Ivănescu“

Duminică, 13 aprilie. Maestrul Cezar m-a sunat la ora 05.00 dimineaţa. Plecare spre Tirana. Împreună cu Clara, fiica lui iubită şi Luan Tocciu, secretarul general al Albaniei, am luat drumul Bulgariei, Macedoniei, cu destinaţie finală Tirana. Plecarea a fost până la urmă întârziată. 10.30 dimineaţa. Maestrul era într-o formă deosebită. Am cântat pe drum, am recitat versuri şi ne-am bucurat de vremea frumoasă şi propice pentru un drum lung. Nici un incident, dar am greşit drumul la Sofia, luând-o spre Belgrad. Noroc cu poliţia bulgară, care ne-a oprit pentru exces de viteză. Întrebându-ne unde mergem şi-au dat seama că am luat-o într-o direcţie greşită şi ne-au iertat de amendă. Am ajuns pe malul lacului Ohridsk, la un hotel de lux, unde eram aşteptaţi. Am băut un pahar cu vin de Drăgăşani şi ne-am culcat. >>>>

mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Alex Cetăţeanu: „Ultimele zile din viaţa maestrului Cezar Ivănescu“

~George Filip: „Adio, Cezar Ivănescu! Tocmai îl gelozeam pe poet“

Acum doi ani m-am reîntâlnit cu poetul Cezar Ivănescu după o lacună de peste treizeci de ani. Pe mine, statul comunist m-a gonit de acasă spre infernul democraţiei occidentale, iar pe Cezar, ghiavolii roşii l-au păstrat în iadul din România, să stoarcă binelea şi toată znaga din el. Lăsasem în urmă raiul meu canadian şi trecusem Oceanul spre România. Aveam cu mine o traistă de dolari şi o valiză cu foste doruri, din care rumegasem prin pelerinajul exilului meu.

Ne-am îmbrăţişat pe peronul Gării de Nord. Eram cu prietenul meu, şi el exilat, scriitorul Alex Cetăţeanu. În ciuda noianului de ani, ne-am adulmecat lesne de parcă nu ne mai văzusem de la chiolhanul de alaltăieri. Ce să ne spunem şi despre ce?!? Am discutat despre nimic şi despre nimicurile vieţii şi ne minţeam reciproc, cum că nu ne-am schimbat deloc. Ca o răzbunare, poetul Cezar Ivănescu mi-a publicat, urgent, la Editura JUNIMEA două volume de versuri. >>>>

mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ~George Filip: „Adio, Cezar Ivănescu! Tocmai îl gelozeam pe poet“

Svetlana Paleologu-Matta: „Râul Zero şi plopul fără soţ“

Un tânăr poet îl întrebase odata pe Rilke, indecis fiind dacă să-şi dedice viata ori nu poeziei. Marele poet i-a răspuns printr-o mică carte celebră, sfătuindu-l să scrie numai dacă nu poate trăi altfel… Acest cel mai infailibil criteriu l-a intuit şi Iurie Bojoncă :“nu se cunoaşte din ce considerente /am inceput sa scriu poezie /aşa cum aş respira /ori aş privi » Titlul ultimei sale cărţi Râul Zero şi plopul fără soţ se revelează a fi o dublă ipostază a autorului. El vede la fereastra locuinţei sale actuale, in Veneto, un plop care-i “pozeaza” pe malul râului Zero. Este o concentrare emblematică în felul poetic a vieţii sale. Râul Zero se referă la viaţa lui de emigrat, pe când plopul are alte valenţe de ordin profund emotiv. Plopul şi poetul au fiecare din ei ”fabricele“ lor. Unuia natura, care nu face vesuri, îi dă puful, frunze si seminţe, pe când poetul are o maşină de scris şi o altă maşină de plâns. Diferenţa între ei este esenţială. Si totuşi pe o zi de toamna, cu un soare rotund şi frumos, poetul contempla iarăşi plopul căci în el trăiesc “flori de aur” ale unui cântec sfânt: Pe lîngă plopii fără soţ... >>>>

mai 11, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Svetlana Paleologu-Matta: „Râul Zero şi plopul fără soţ“