LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

PROZA – Gheorghe Postelnicu: „Forever“

Lui Dimitrie

EXISTĂ oare ceva mai trist decât un tânăr de 24 de ani într-un cărucior cu rotile ? Adrian a locuit 15 ani în Minnesota, până când i-au murit părinţii într-un accident de automobil, El a rămas singur prin clinici de recuperare, apoi statul american a fost de acord să-l încredinţeze bunicilor din România. Vorbeşte cu greutate şi cântă nişte cântece de jale cu un fel de chiuituri. E un tânăr zdravăn, cu ochii negri ca ai unei păpuşi africane. Un român autentic din SUA. Ambasada îi trimite reviste şi cărţi. Îşi dă examenele la universitate prin corespondenţă. Se va întoarce acolo? Pentru bani. Noi ai cui rămânem? Ai lui, „forever”. E bine că cele mai cunoscute cărţi ale omenirii sunt reeditate în forme prescurtate şi în desene animate. A fost odată ca niciodată, că, dacă n-ar fi, nu s-ar povesti. De atunci, viaţa a devenit un joc în care fiecare dă ceva de care ceilalţi au sau nu au nevoie. De cele mai multe ori sfaturile şi vorbele de bine îţi intră în sânge şi distrug globulele albe, La o adică, nici cele roşii nu mai sunt aşa multe, când treci lama de ras peste vene. Dacă nu te-ar opri strămoşii, ai face nu ştiu ce prostie. >>>>

Anunțuri

Iulie 16, 2008 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.