LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

ATITUDINI – Adrian Botez: „Quousque tandem abutere, Manolescule, patientia nostra?“

(Scrisoare deschisă domnului profesor Nicolae Manolescu, Preşedinte al USR)

Se zice că Marcus Tullius Cicero, după rostirea celebrei catilinare (In Catilinam, I), care începea cu sastisitul “Quousque tandem abutēre, Catilina, patientia nostra?!” – timorat de posibilele consecinţe ale discursului său, din partea colericului şi vânjosului aristocrat anarhic, cu spirit dictatorial şi cam…prea hoţ, chiar şi pentru moravurile unei Rome aflate în descompunere (sec. I. a.H.) – ar fi tulit-o din Roma…să nu-l găbjească “beneficiarul” discursului său, sangvinarul Lucius Sergius Catilina (110-62 a.H.)…

Dar eu n-am să urmez ciudatul exemplu al celebrului orator, în primul rând pentru că sunt cu cel puţin 10 ani mai bătrân decât era Cicero, atacatorul cu vorba (pe când ataca…), al doveditului criminal, corupt şi iresponsabil de tiranic, în comportament… Sau, pur şi simplu, din curiozitate: bine, nu voi fi ajungând eu nici la glezna lui Cicero… – dar, chiar şi aşa, Elefantul (dvs.!) va simţi, oare, pişcătura puricelui (eu…)?!

Chiar aşa, domnule profesor Manolescu – deşi pe final de mandat: Preşedinte al USR, din 2005 (…unde premiile nu se dau decât cu “binecuvânare de la haham”!!! – dacă ar veni la “curtea” dvs. un şirag de scriitori “milogi”, în frunte cu Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Nichita Stănescu… – dvs. i-aţi da afară, pe scări, “pe rudă-pe sămânţă”, pe motiv că…v-au “feştelit” covoarele…persano-franceze…) – …ambasador al României la UNESCO, stabilindu-vă sediul la Paris (de unde vă conduceţi „şerbii” scrisului românesc…) – …mason cu grad ameţitor etc. etc.: >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ATITUDINI – Adrian Botez: „Quousque tandem abutere, Manolescule, patientia nostra?“

ATITUDINI – Isabela Vasiliu Scraba: „Mircea Eliade pe internet“

De zece ori propus să primească Premiul Nobel pentru literatură (it.wikipedia), si tot de atâtea ori «lucrat» pentru a nu primi acest premiu, Mircea Eliade îi spunea lui Ion Raţiu că ştie de unde i s-ar trage «lucrătura». Poate şi Lucian Blaga îşi cunoştea şansele, când, în 1956, reprezentanţii politici ai culturii aşa-zis române s-au repezit să meargă până în îndepărtata Suedie ca să-l «lucreze» pe candidatul din ţară la Premiul Nobel propus de la Paris de Bazil Munteanu. Acelaşi tip de reprezentanţi peste graniţele închise ale unei ţari abandonate nesăţioasei razbunări a mercenarilor ocupantului sovietic aveau să-l «lucreze» (la diferenţă de câţiva ani) şi pe Vintilă Horia, spre a fi împiedicat sa primească un premiu mai modest decât Premiul Nobel, anume Premiul Goncourt.

De la Monica Lovinescu ştim cum s-a derulat «cazul Vintilă Horia»: La aflarea veştii că un scriitor român trăitor în exil ar putea fi onorat cu un premiu de prestigiu, acel stat în stat (pe care l-a reprezentat Securitatea înfiinţată la ordinul Moscovei de Ana Pauker) a trimis la Ambasada R.P.R. din Paris un dosar calificat de Monica Lovinescu «foarte şmecher. Se găseau în el unele lucruri reale, articole scrise de pe poziţii de dreapta, în fotocopie. Si erau tot acolo, altele, INVENTATE, adică BĂTUTE LA MAŞINĂ şi FOTOCOPIATE, articole de un antisemitism fulminant şi delirant. (…) Erau amestecate abil, foarte inteligent, bine trucate în colajul ce se oferea » (v. Resemnarea cavalerilor, Ed. Jurnalul literar, Bucureşti, 2002, p. 100). >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la ATITUDINI – Isabela Vasiliu Scraba: „Mircea Eliade pe internet“

Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB) – 70 de ani

Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB) aniverseaza, în luna octombrie 2008, 70 de ani de la înfiintare.

Societatea Scriitorilor Bucovineni a luat fiinţă la Cernăuţi, la 12 noiembrie 1938, ca secţie a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română din Bucovina, printre iniţiatorii săi numărându-se Mircea Streinul, Traian Chelariu, Iulian Vesper, Neculai Roşca, George Drumur, figuri de primă importanţă ale literaturii române bucovinene interbelice.
Scriitorii care au înfiinţat SSB, dintre care ulterior se vor impune câteva nume de prestigiu în plan naţional, îşi propuneau să facă dovada că Bucovina este capabilă să dea literaturii române repere „peste care nu se poate trece cu uşurinţă”, după cum era convins liderul acestora, vulcanicul poet şi prozator Mircea Streinul. După ocuparea nordului Bucovinei de sovietici, şi SSB, şi revista „Bucovina literară” (a cărei primei serii a început a se tipări din 1941, la Cernăuţi) şi-au încetat existenţa.
La Suceava – aşa cum arăta, într-un interviu de acum 5 ani, scriitorul Ion Beldeanu, actualul preşedinte al SSB –, „împrejurările istorice favorabile au permis reluarea firelor întrerupte atunci. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la Societatea Scriitorilor Bucovineni (SSB) – 70 de ani

PAGINI DE ISTORIE LITERARA – Gabriel Mareş: „Praga monumentală a lui Nicolae Filimon“

Iulie, 1858. Praga. Nicolae Filimon, aflat înr-o călătorie pe parcursul căreia mai vizitează Germania şi Italia, ajunge în acest oraş din centrul Europei care îşi reflectă imaginea în valurile Vltavei de mai bine de zece secole. Descrie vizita în prima sa lucrare, în ordinea apariţiei, volumul Escursiuni în Germania Meridională.Ajuns la Praga, Filimon se lasă sedus de farmecul turnurilor aurite, al cupolelor multitudinii de biserici, al străduţelor romantice, de simbioza stilurilor arhitecturale şi de încîntătoarele sale grădini.

Se cazează la hotelul Schwarzes Ross, din cartierul numit Oraşul Nou. Cu un interes şi o aplecare către detaliu remarcabile, vizitează o întreagă serie de obiective precum Castelul din Praga, catedrala Sfântul Vit, Biserica Loreta, Biserica Tyn, Palatul Wallenstein sau Podul lui Carol. Vizita sa la Praga este cu atât mai interesantă cu cît, 12 ani mai tîrziu, un alt mare om de litere al vremii, Jan Neruda, merge la Bucureşti, într-o vizită, parcă, de răspuns. Marele poet şi ziarist ceh scrie, la rîndul său, propriile impresii despre capitala României. Comparînd şederea lui Nicolae Filimon la Praga şi cea a lui Jan Neruda la Bucureşti putem să concluzionăm următoarele: în vreme ce Neruda merge printre români pentru a intra în contact cu felul lor de a fi şi de a trăi, Filimon este atras mai cu seamă de monumente, de muzee, de modul în care cehii trăiesc muzica şi arta. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la PAGINI DE ISTORIE LITERARA – Gabriel Mareş: „Praga monumentală a lui Nicolae Filimon“

OGLINDA RETROVIZOARE – Emilian Marcu: „Urcarea scroafei în copac“

Se pare că dintre animalele de pe lângă casa omului cel mai nerecunoscător trebuie, cu siguranţă , socotit porcul. Stăpânul îi face coteţ, îl îngrijeşte cu multă atenţie, cum ştie el mai bine, într-un cuvânt îi asigură ‘’ confortul’’ necesar unui trai, atâta cât este. Porcul, tot porc rămâne. Sparge toaca, dărâmă coteţul până ajunge să se caţăre în copac. Ba, uneori, dacă are ocazia, şi el ştie să şi-o creieze, încinge şi un chef porcesc. Nici că s-ar putea altfel. Nu aş fi scris despre aceste ‘’tărăşenii’’ dacă nu aş fi primit de la un amic, pe e.mail (ce ţi-e şi cu tehnica aceasta de vârf) un mesaj zguduitor. Da, zguduitor. Regret că nu-l pot transmite către cititor, prin intermediul acestui articol, decât doar povestit, relativ şi cu o doză de bun simţ pe care o am faţă de cititori. Minunaţi-vă ! O gaşcă de aşa zişi artişti tineri şi fără doar şi poate şi avangardişti, peste toate celelalte, aleşi nu se ştie pe ce criterii, au vrut să arate americanilor cât de mari, de interesanţi şi de liberi în exprimare pot fi. {i demersul lor a reuşit din plin dacă reuşită se poate numi bazaconia de acre au dat dovadă acolo . Găzduiţi câteva luni de zile, desigur gratuit, adică pe banii poporului român, ‘’artiştii noştri’’ nici mai mult nici mai puţin s-au pus pe treabă. {i ce ‘’artă’’ mai acătări ştiau ei să facă mai mult decât aceea pe care o practică mereu, de astă dată plătiţi de Institutul Cultural Român sub directoratul lui Horia Roman Patapievici,care i-a şi girat, dacş nu partidele şi obsesiile lor sexuale şi blasfemiile ce le huruie prin cap mai ceva decât huruia pe vremuri marfarul când urca dealul la Bârnova. O batjocoră cum nu s-a prea mai pomenit în ultimele sute de ani la adresa poporului român, a României şi chiar, de ce nu, a demnităţii umane. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la OGLINDA RETROVIZOARE – Emilian Marcu: „Urcarea scroafei în copac“

PROFIL LIRIC – Al Florin Ţene: „Ţara mea de nicăieri“

POEŢII NU MOR NICIODATĂ

Poeţii nu mor niciodată,ei doar

îşi odihnesc zborul

între clipa ce vine şi visul cea fost

potolind focul din oase şi luna

cu dorul,

arzând întotdeauna

cu rost.

Poeţii nu mor niciodată,se-ntorc în cuvinte

eterne vorbe încolţite-n brazdă

în frunze,flori şi în întoarceri din cele sfinte

sau în zborul păsărilor ce torc la stână

cântece pregătite să fie gazdă

în care intrăm cu ei de mână.

Poeţii nu mor niciodată , ei vin >>>>

august 23, 2008 Posted by | beletristica | Comentarii închise la PROFIL LIRIC – Al Florin Ţene: „Ţara mea de nicăieri“

EVOCARI – Cezarina Adamescu: „Timpul întâlnirilor cruciale. În vizită la poetul Cezar Ivănescu“

Mă aflu în casa Poetului Cezar Ivănescu. Aştept de ani întregi clipa asta. Astăzi, 3O august 1989 s-a întâmplat. Am alungat, în sfârşit, ursitoarele mincinoase care mi-au menit la naştere că nimic din ce-am iubit nu voi putea păstra doar în chivotul inimii. Iată-mă în preajma Poetului pe care-l admir peste poate, de ani de zile. Învârt pe degete superstiţia, dau cu tifla viclenelor ursitoare.

De la Casa Scânteii am venit cu toţii acasă. În strada Silvestru, 50. Dona Maria mă priveşte cu vădită uimire şi înţelegere. Exaltarea mea nu seamănă cu cea a admiratoarelor dintotdeauna ale Maestrului. E altceva. Momentul de stinghereală iniţială trece. Intrăm în curte. Casa e impunătoare, din piatră, acoperită cu ţiglă. E o casă veche, respectabilă, cu odăi multe care dau dintr-una în alta. Un hol, potrivit ca mărime desparte camera Poetului de celelalte odăi, din stânga. Sunt poftită în camera de zi. Gazda dispare să facă oficiile de rigoare. Sunt integrată firesc în ambianţa familiei, fără multe fasoane. Servim o cină frugală şi bem cafea măcinată proaspăt. Cezar şi Mary Ivănescu au de făcut neapărat astă seară o vizită scurtă. Convenim să-i aştept acasă. Nu vor întârzia mai mult de un ceas.

Acum sunt singură în casa Poetului. Nu îndrăznesc că cutreier prea mult cu ochii împrejurul. Din bun simţ, din pudoare. Nu se cade să fiu indiscretă. Umblu fără să ating cu tălpile podeaua de lemn, lustruită, mâinile refuză să pipăie lucrurile. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la EVOCARI – Cezarina Adamescu: „Timpul întâlnirilor cruciale. În vizită la poetul Cezar Ivănescu“

CARTI SI AUTORI – Adrian Dinu Rachieru: „Destine umbrite“

După o febrilă şarjă poeticească (rodind editorial în câteva titluri) şi un răgaz prielnic, trebuitor chiar unor fireşti acumulări, MARIANA GURZA „recidivează”; vizitată, din nou, de „gânduri nocturne” ne propune, aşadar, un alt volum, adunând un buchet de tablete, şi ele inevitabil amprentate de fiorul liric. Fiindcă sub titlul Destine umbrite noul op se vrea o carte de neuitare, aparţinând unui suflet fremătător şi suferitor, o carte-mărturie, reverberând cu patos o trăire sinceră, o devoratoare iubire pentru neam şi glie. Fie că discută despre Spiritul locului sau despre România tainică, fie că portretizeată admirabile Feţe duhovniceşti sau reconstituie Sărbători în clepsidră (cum sunt botezate cele patru secţiuni ale cărţii), autoarea – o insomniacă vizitată de întrebări – se împotriveşte, spuneam, uitării. Veghează ca memoria naţiei să nu fie ameninţată de eclipse amnezice. Pricină pentru care creionează portretele unor figuri luminoase, prigonite de Istorie, adevăraţi păstori ai neamului, culegând cuvinte de folos şi luminându-ne calea cu puterea rugăciunii. Şi părintele Ţârovan şi preotul Adrian Făgeţeanu şi preotul poet Megheleş ca să nu mai vorbim de patriarhul Teoctist (smulgându-i, la despărţire, gânduri cernite), de Antonie Plămădeală, Nestor Vornicescu, Gh. Calciu Dumitreasa, dar şi Ciprian Zaharia ori Milivoi Stoin intră, scrie apăsat d-na Gurza, în şirul învăţătorilor neamului. Sau întâlnirile cu Arsenie Papacioc, cu Iustin Pârvu ilustrând rodnicia pildei, aspiraţia spre celest şi pacea sacră, puterea credinţei şi armonia fiinţei. Sunt cuvinte de învăţătură preţuind clipa şi veghind trecerea, inevitabila „mare plecare”, izvodind însă lucrarea, şirul faptelor spre binele neamului. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la CARTI SI AUTORI – Adrian Dinu Rachieru: „Destine umbrite“

BLOC-NOTES – Petre Bucinschi: „Frământările unui scriitor“

Sunt interesat, ba chiar as spune pasionat de noua poezie, pasionat in cel mai inalt grad. Intotdeauna m-au interesat si ma intereseaza generatiile care vin din urma fiindca atunci cand au aparut optzecistii eram total inflamat, aveam impresia ca ceva mai grozav in literatura adica in poezie decat ceea ce faceau optzecistii nu se mai facuse. Senzatia clara ca la noi exista o izbucnire extraordianra, o promisiune, devenind un spirit nou. Dar totul se fasaie ingrozitor de rapid. Foarte curand au venit nouazecistii, douamistii, si tot felul de „isti” care ne dau si ne-au dat aceeasi impresie. Iata-i acum pe acestia care au 20, 30 de ani in care eu am multa incredere. Si de ce spun asta? Pentru ca am avut impresia ca optzecistii si nouazecistii au intrat in poezia romaneasca intr-un fel regimentat. Acum mi se pare ca cei aflati intre 20-30 de ani sunt mult mai personali, adica sunt deja de la inceput conturati ca personalitati individuale in domeniul poeziei si nu numai. Remarc doua directii: una spre transcendent, spre metafizica, ceea ce ma bucura enorm pentru ca in generatia anterioara chestia asta aproape ca disparuse, iar cealalta directie, foarte pregnanta, este cea telurica, tenebroasa, cea ingrozitor de sexuala, pana la obscenitate. Stau si ma intreb daca nu exista cumva si o metafizica a carnii, deocamdata eu le imbratisez pe amandoua. Trebuie sa va marturisesc ca sunt absolut convins intr-un viitor apropiat in revigorarea poeziei, ba chiar se observa deja, vine in forta, poezia nu se pierde, daca la noi in tara se alunga forma si se merge pe continut printr-un dens dur, in Germania si in alte tari se merge pe experimente, unde nu mai intereseaza continutul. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la BLOC-NOTES – Petre Bucinschi: „Frământările unui scriitor“

CARTI SI AUTORI – Aurel I. Brumaru: „Istoria literară altfel“

Eugen Negrici face parte din speţa, încă rară astăzi la noi, a criticilor şi istoricilor literari dedaţi deopotrivă construcţiei sistemice şi inspiraţiei ideistice, o edificare va să zică sub porunca şi controlul conştiinţei teoretice. Se va îndepărta, cu alte cuvinte, premeditat de ceea ce s-a numit, în literatură, critica impresionistă, critica de întâmpinare etc. – nu recenzează, de aceea, icontinent, mult şi în fugă, nu-şi adună, în fine, în cărţi pasagere articleria, de va fi existând, sezonieră. Nu e, fireşte, singur în lucrare: Cornel Ungureanu, Ion Vlad, Livius Ciocârlie, mai de mult, ca să nu întind nepermis lista, Dan Culcer, venerabilul Adrian Marino i se alătură în familia de spirite. Destinaţia, menirea demersului ar fi, după priceperea mea, întărirea exerciţiului teoretic în istoriile literare constrânse, de regulă, la fenomenism şi descripţie, radicalizarea, apoi, în discursul critic a conceptualului, deja a reflecţiilor culturale. (Consecinţe – ca să deschid o paranteză – obligatorii astăzi spre a demonstra rezistenţa raţiunii critice în faţa duhurilor inculturii, a provocărilor, tot mai frecvente, ale acesteia. Un fapt recent de impostură în aria lexicografiei istorico-literare, la care se adaugă mistificaţia şi, fireşte, lângă aceasta, prostia agresivă, resentimentul, frustrarea, nu în ultimul rând insolenţa, s-a petrecut nu de mult la o editură de periferie: un nechemat, veleitar notoriu, iscăleşte o improvizaţie de „fişe” biobibliografice – copiate, furate, agramate etc. – oferind-o, obraznic şi ignar, drept dicţionar, el aflându-se, desigur, în situaţia şarlatanului din Est ce se înfăţişează, cum se ştie, ca vindecător universal, ameninţând pe creduli până şi cu o „diplomă” de medic; rezultatele, fără îndoială, îl dezmint, în cazul nostru însăilarea cu pricina nefiind decât un fals şi un imundiciu. >>>>

august 23, 2008 Posted by | noutati | Comentarii închise la CARTI SI AUTORI – Aurel I. Brumaru: „Istoria literară altfel“