LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Eugen Dorcescu: „Câteva gânduri despre poezie şi Paradis“

Scurt interviu cu poetul Eugen Dorcescu –

1. Poezia religioasă din Moartea tatălui (Editura Marineasa, Timişoara, 2005) se iveşte sub raza înţelepciunii filosofice?

E.D. : S-a tot vorbit, şi se tot vorbeşte, despre poezia mea religioasă. Există, e drept, şi câţiva comentatori (cei mai importanţi), care nuanţează afirmaţia, ba chiar unii neagă, fără echivoc, o atare încadrare. Eu, ca autor care ştie ce scrie, spun că poezia mea nu este, pur şi simplu, religioasă (ce comod ar fi!), spre a nu zice că, de fapt, nu este deloc religioasă. Ar putea fi, eventual, definită drept mistică, adică întemeiată pe o trăire directă, nemediată de ritual, a misterului. Încă de la debut, am scris, ca şi acum, o poezie de factură spirituală, ce asimilează şi interpretează liric într-o astfel de perspectivă, non-imanentă, experienţele existenţei. Tema ei, constantă, obsesivă, este fiinţa. În aceste împrejurări, trebuia să mă apropii de fundamente, adică de filozofie, de religie, de trăirile mistice. Pe de altă parte, confuzia dintre religios şi mistic este curentă, în aşa-zisele noastre abordări hermeneutice, fapt ce generează o sumedenie de erori. Fiindcă, se ştie, orice analiză, orice încadrare, orice disociere trebuie să pornească de la o definire corectă a termenilor. Este ce am încercat să fac într-un eseu, publicat, iniţial, chiar în „Banat” – Poezia mistico-religioasă. Structură şi interpretare. Cât despre Moartea tatălui, volumul, în întregul său, reprezintă, să zicem, o sinteză între cunoaşterea sensibilă, cea intuitivă (străjuită de angoasă) şi cea pe care ne-o oferă, când şi când, revelaţia. În această carte, ca şi în Elegii sau în mai recenta În Piaţa Centrală, este vorba, în cel mai înalt grad, despre fiinţă. >>>>

Anunțuri

Septembrie 21, 2008 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.