LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

PROZA – Gheorghe Postelnicu: „Deputatul“

AVOCATUL vorbeşte ca un învăţător. Dacă în sală s-ar afla o tablă, nu m-ar mira să înceapă să scrie probleme sau ortograme. Când ridică tonul, strânge uşor pleoapele, pentru a demonstra că, ceea ce se întâmplă cu clientul său nu merită privit, ci înţeles temeinic. Ţine de amândouă capetele un creion, ca şi când l-ar putea rupe în orice clipă, în asta constând forţa argumentelor sale. Fostul învăţător pare să cumpănească bine vorbele. Din această cauză, între sprâncene i s-a format o adâncitură, şi pe chipul său alunecă o umbră. Îmi pare rău de el.

Procurorul, un tânăr delicat, cu o chelie cafenie ca ciocolata cu lapte, este palid şi cam tras la faţă. La urma-urmelor, nu e o nenorocire să cheleşti, doar suferim cu toţii de câte o boală. Cerul, neted ca oglinda. Spre miazănoapte, nişte creţuri de un cenuşiu fantomatic. Şi de tânărul procuror îmi pare rău.

Cât a vorbit el, răsfoind cărţi groase, avocatul făcea pe sub masă nişte mişcări cu vârful pantofului, de parcă ar fi şters scuipaţii de pe parchet, sau ar fi stins mucurile de ţigară. Când i s-a dat din nou cuvântul, s-a ridicat brusc, dar nu a început să vorbească imediat. Mai întâi s-a uitat pe fereastră, mişcând uşor buzele: aveam impresia că numără maşinile din parcare. Îmi place să-l ascult şi bucuros mi-aş petrece multă vreme în preajma lui, dacă asta nu m-ar costa o groază de bani. Are şi talent la desen. Până ne-a venit rândul, a făcut schiţa unei vile cu balcoane largi, cu grădină şi alei . A pus fântâni arteziene şi o antenă parabolică . Atunci când preşedintele de şedinţă a început să moţăie, a montat porţile din fier forjat, probabil acţionate prin telecomandă. >>>>

Anunțuri

Octombrie 3, 2008 - Posted by | noutati |

Sorry, the comment form is closed at this time.