LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

ESEU – Nastasia Maniu: „A crede sau a nu crede în existenţa lui Dumnezeu“

nastasia-maniu-4jpgSa ma indoiesc de existenta lui Dumnezeu? Mai degraba ma indoiesc de propria mea existenta. Fara El nu eram nici macar tarana miscatoare din care am iesit si in care inca mai sunt impachetata pana cand scanteia din mine va fi chemata la Cel ce m-a creat, Cel ce m-a modelat cu inalta arta dupa chipul si asemanarea Lui. As putea sa ma indoiesc de mine, daca as fi o creatura fara Dumnezeu. Nu ma indoiesc de mine, pentru ca El locuieste in mine si, prin El, imi simt vesnicia ca pe un madular nepipaibil, invizibil si inaudibil, dar mai viu si mai puternic decat tot ceea ce poate fi pipait, auzit si vazut. Prin El vad, aud si pipai invizibilul, inaudibilul si nepipaibilul. Si tot prin El vad, aud si pipai ceea ce e vizibil, audibil si pipaibil. El este in mine si eu sunt vie cat timp El este in mine. Daca L-as alunga, as fi moarta, chiar daca as parea vie. Dar stiu, fara nici un dubiu, ca prin El, voi fi vie chiar si atunci cand moarta voi parea in ochii lumii. Ba chiar voi fi cu mult mai vie, daca se poate spune asa, mutandu-ma la El in Imparatie, decat am fost in cea mai vesela zi a mea in aceasta trista si mohorata Vale a plangerii, in care doar El mi-a inseninat tristetea, transfigurand-o in bucurie. Iata de ce singurul lucru pe care il cer in fiecare rugaciune a mea este acesta: Doamne, nu ma parasi niciodata, Bunule Tata! Daca pe El Il am, am totul. Daca pe El L-am pierdut, am pierdut totul. Dar numai gandul la aceasta posibilitate ma cutremura din crestet pana-n talpi, semn ca El este in mine si eu sunt in El. Asa sa fie in vecii vecilor. Asa sa fie. >>>>

Anunțuri

Octombrie 17, 2008 - Posted by | noutati |

Sorry, the comment form is closed at this time.