LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

PROZA – Janet Nică: „Facerea lumii“

Motto:Gaudeamus igiturjanet-nica

Zi neutră,neflexibilă. Intru în clasă desfrunzit de iluzii şi de voinţă. Slăbiciunea îmi roade trupul precum igrasia casele vechi,precum gravitaţia pământului roade zborul păsărilor. Pun catalogul pe catedră şi simt nevoia unei tăceri imense. Mă întreb de unde atâta înţepenire a mintii şi a trupului şi primul gând care mă vizitează este că « veşnicia s-a născut la sat ».Aşa mi se pare,zic.Infinitul e o cămilă uriaşă sub care mă simt gâză, microb, pulbere, punct. Prin ce minune să ajungă un bob de nisip geniul care să prescrie legi altor boabe de nisip ? M-am gândit că pentru asta nu e nevoie să iei în seamă lucrurile care te copleşesc. Bunăoară,să nu priveşti,seara,bolta căptuşită cu stele ! Dar fă-o,dacă poţi ! Eu unul,nu pot. Poporul meu a prea privit în sus în loc să privească în stânga şi-n dreapta sau în propriul sân.Şi permanent i s-a dat să buchisească abecedarul cuminţeniei.De aceea povestea lui e lungă…

Mai scârţâie câte o bancă, mai tuşeşte câte un elev, mai fâşâie câte un caiet. Dar ochii copiilor sunt mari şi impertinenţi ca disidenţii de după revoluţie. De n-ar avea elevii ochi, ce bine-ar fi de noi,profesorii ! Dar aşa, când există ochi, o mare de ochi, e greu ! Mai ai, ca om, o faţadă de apărat, o zugrăveală de salvat, o spoială de afirmat.

Pumnale, nu altceva sunt ochii elevilor ! Oştiri otomane ! Tribunale ! Judecata de apoi ! În faţa acestor ochi trebuie să fii cel puţin înger şi încă din aceia şcoliţi peste ocean la focul iute al democraţiei multilateral-dezvoltate-în-adâncime !

Elevii ! Ah, elevii ! Maimuţele astea date naibii de frumoase, nu te slăbesc nici o clipă. Simt nevoia să-mi odihnesc pe catedră capul plin de gânduri ca de mere coapte.Dar cum să pun pe cântar ditamai dovleacul, când fericirea prietenului meu înaripat se află numai în pachetul cu săgeată? Mai repede găsesc o babă bătrână, un copil tânăr şi mujdei de usturoi, decât să fac aşa ceva. Mai bine tac, nimic nu fac şi e perfect pentru familia mea. Tăcerea adâncă e cafeaua de care m-am îndrăgostit. >>>>

octombrie 17, 2008 - Posted by | noutati |

Sorry, the comment form is closed at this time.