LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Adrian Porcescu: „Mărturisirea de credinţă literară“, Ed. Carpathia Press, Buc, 2008

marturisirea-de-credinta-litararaÎntr-un remarcabil studiu publicat în 1949, criticul Cristopher Hill arăta că religia acoperea în secolul XVII „un domeniu mult mai vast decât cel pe care-l acoperă astăzi”. Biserica călăuzea toate mişcările oamenilor, de la botez până la înmormântare, fiind totodată poarta spre viaţa viitoare. Biserica îi educa pe copii. În parohiile rurale, Biserica era o unitate importantă a Administraţiei locale, ea apăra viaţa enoriaşilor şi însăşi emanciparea treptată a ştiinţei şi filosofiei este un proces desfăşurat, până la un punct, înăuntrul religiei.

Este cunoscută poziţia lui Descartes, care afirma că „spiritul omenesc nu poate cunoaşte nimic cu mai multă evidenţă şi certitudine decât existenţa lui Dumnezeu” şi vedea în raţiune atributul suprem al divinităţii omului.

Până şi Hobbes, cel mai materialist dintre filosofii epocii, făcea apel la noţiunea de Dumnezeu. Şi exemplele se pot multiplica la nesfârşit.

Lumea însăşi îndreptăţea un asemenea mod de gândire care avea nu numai prestigiul unei tradiţii milenare, dar şi darul de a-i linişti pe oameni, de a le apăra echilibrul sufletesc, zdruncinat de numeroasele schimbări, în bine şi în rău, petrecute în jurul lor. Spiritul religios, singurul consistent, avea o autoritate reală asupra oamenilor.

Un personaj reprezentativ pentru epocă este medicul Thomas Browne (1605-1682), care credea în Dumnezeu şi rezuma, atât în gândirea cât şi în stilul său, ambiguitatea fundamentală a epocii, o epocă de tranziţie între evul mediu şi era modernă. >>>>

Anunțuri

Noiembrie 24, 2008 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.