LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda (IX)

mircea-micu-2L-am întâlnit imediat după ce a apărut „Cel mai iubit dintre pământeni”. Nu-l văzusem o vreme, se răciseră rela]iile în urma faptului că se certase cu Fănuş.

Eram la Intercontinental împreună cu Mihail Cârciog, pe vremea aceea cel care făcea machetele Almanahului literar. A acceptat greu dialogul cu mine dar, după câteva pahare de coniac fin, Martel după câte îmi amintesc, a răspuns invita]iei noastre la cină.

Am servit numai… bunătă]i, Preda era un fin cunoscător de mâncăruri şi după ce l-am asigurat că-l vom duce cu maşina până la Mogoşoaia (eu mă mutasem după cutremur de acolo) am comandat trei sticle de Cabernet de Sâmbureşti şi am plecat spre Casa de crea]ie.

Preda era bine dispus, trăia din plin triumful ultimului roman şi, odată ajunşi, ne-am aşezat la masa unde stătusem de atâtea ori odinioară.

În noaptea aceea moncherul a fost extrem de volubil şi de… duios, aş zice, după mul]i ani de răceală şi indiferen]ă.

Era o noapte de iarnă frumoasă şieu aveam o căciulă de iepure, flocoasă şi cu două urechi uriaşe care fluturau până sub bărbie.

Preda era preocupat de căciulă şi din două în două minute mi-o lua de pe creştet şi-o trântea de podea înso]ind gestul de binecunoscutul: he,he, he, râsul lui caracteristic.

Gestul era înso]it de o un „Mă, Passos mă! Mă, Passos, mă!”: a repetat obsesiv cu o notă de duioşie.

La un moment dat, şocat şi iritat de gesturile stereotipe repetate cu ostenta]ie, am zis cu voce hotărâtă: „Gata moncher! Gata cu gluma asta!” >>>>

noiembrie 24, 2008 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.