LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Nicolae Nicoară-Horia: „Cuvintele, lacrimile ochilor săi“

Nu l-am cunoscut personal pe omul şi scriitorul Artur Silvestri. Din scrisul Domniei sale mi se părea a fi un om trecut de 75 de ani, apreciindu-i inteligenţa feroce si aplecarea atentă asupra tuturor lucrurilor si fiinţelor din jurulnicolae-nicoara-horiathumbnail său.

Când am aflat de vârsta sa reală am simţit prin trupul meu înfiorat un fel de vină legitimă- maestru era mai tânăr ca mine cu 2 ani?!

Niciodată nu mă voi putea obliga să cred şi să înţeleg acest adevăr!

55 de ani!

E mult, e puţin?!

Scriam odată Iancului, la un ceas aniversar al meu, cu sufletul pe genunchi, această scrisoare:

Iancule, iartă-mă că sunt

In Viaţă

Mai bătrân decât tine

Acum!

Am trecut peste Vârsta

Pe care-o avea

Trupul tău,

Umbra lui

Rătăcită pe drum…

……………………………..

Iancule, iartă-mă că sunt

Mai bătrân decât tine

Şi totuşi

Mă simt

Atât de pruncuţ

În faţa durerilor Tale,

Divine…

Artur Silvestri împlinise o vârstă bine-meritată, câstigată cinstit cu sodoarea feţii sale şi a sufletului său!

Vârsta copacului

O ştim

Numărându-i cu fierăstrăul

Cercurile-

Vârsta Omului,

Cea adevărată,

Numai

După faptele

Sale!

Personalitate cu o activitate enciclopedică, evidenţiată de unii, contestată de alţii, Artur Silvestri rămâne un nume mare!

Îi rămân în urmă cuvintele- lacrimi ale ochilor…

DUMNEZEU să-i odihnească truda anilor săi!

NICOLAE NICOARĂ-HORIA, Sagu, Arad, România

Anunțuri

Decembrie 20, 2008 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.