LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

In Memoriam Mihai Ungheanu

m-ungheanu

Scriitorul si criticul literar Mihai Ungheanu a murit, joi, cu doar cinci zile inainte de a implini 70 de ani. Mihai Ungheanu s-a nascut la 17 martie 1939. In anii ’70-’80 a fost apropiat de grupul protocronistilor, fiind unul dintre promotorii revistei „Luceafarul”, scrie ZIUA. Dupa 1990 a continuat sa publice numeroase carti de esenta nationalista, in care si-a exprimat rezervele fata de noua „intelighentie”, democratica, de dupa 1990, pe care a acuzat-o de continuitate cu mediile intelectuale din anii ’50, pro-sovietice. Dintre aceste carti amintim „Holocaustul culturii romanesti, 1944-1989” si „Enciclopedia valorilor reprimate” (in colaborare cu Ilie Badescu), potrivit wikipedia. Ungheanu a fost senator PRM de Arges in doua legislaturi, din 2000 pana in 2008.
Apropiatii si familia anunta ca profesorul Mihai Ungheanu s-a imbolnavit subit de cancer, galopant, si s-a stins joi, la ora 14.10, dupa impartasania pe care o facuse cu o zi in urma. >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la In Memoriam Mihai Ungheanu

Mariana Gurza: Mihai Ungheanu (17 martie 1939-12 martie 2009)

mariana-gurza-noua2-fkip“În istorie nu există dacă… Istoria se petrece, se întâmplă, se scurge. Asta e epoca în care am intrat, în care ne-am confruntat cu toate obstacolele, satisfacţiile. Nu se poate schimba epoca în care trăim, este o iluzie”.

Scriitorul si criticul literar Mihai Ungheanu ne-a parasit, joi, la varsta de 70 de ani,

Da… Nu exista “daca”….Viata, ea insasi istorie, “se scurge” pe neasteptate. Plecarea dintre noi a marelui roman MIHAI UNGHEANU ce s-a visat mereu in Romania Mare, este dureroasa pentru neamul romanesc.Parca cei mai buni, iubitori ai lui Eminescu s-au hotarat asa dintr-o data “sa plece “ sa-si caute “Luceafarul”..O tainica intalnire la o  masa cereasca, alaturi de Marin Preda, Nichita, Gheorghe Pitut, Cezar Ivanescu, Artur Silvestri si altii, binecuvantati de Cel de sus. Oare de ce s-au grabit?  “Grupul Eminescu” o generatie mareata, iubitoare de neam! Scriitori, critici literari, istorici de marca aparatori ai lui Eminescu si romanitatii.

Pentru cei din generaţia mea, cel mai important lucru a fost supra­vieţuirea. Eu cred că am reuşit prin activitatea mea de critic literar să fac aşa ceva, prin cărţile pe care le-am tipărit. Regret că nu am scris cât de mult am dorit şi pe temele pe care le-am dorit.”

Aceasta generatie, prin care scrisul insemna viata si tara insasi respiratia si-a castigat respectul pamantului strabun. Sunt convinsa si oriunde s-ar afla scrisul va fi boarea diminetilor romanesti. >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mariana Gurza: Mihai Ungheanu (17 martie 1939-12 martie 2009)

Al. Florin Ţene: Liga Scriitorilor din România a instituit Premiul Virtutea Literară

Comitetul Director al Ligii Scriitorilor din România a instituit Premiul Virtutea Literară,constând în Medalia Virtutea Literară,o Diplomă de Excelenţă ,însoţită de o sumă de bani.

Premiul Virtutea Literară se va acorda anual scriitorilor în viaţă a căror operă promovează idei umaniste,de al-florin-tene-noua-mcstoleranţă , valori ale patrimoniului naţional şi a căror personalitate şi comportare morală şi civică este un exemplu în societate românească.

Al.Florin ŢENE

Preşedintele LIGII SCRIITORILOR din România
_
_______________

Liga  Scriitorilor din România (Scurtă prezentare)

Primind o bursă de studii în structurile din Bruxelles ale  Uniunii Europene şi Diploma de Reporter European din partea  acesteia, prin  Doamna Abasador Karen Fogg, am avut ocazia să cunosc activităţile scriitorilor din Belgia.Acolo există mai multe organizaţii profesionale scriitoriceşti ,  toate cu obligaţii şi drepturi egale . . >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: Liga Scriitorilor din România a instituit Premiul Virtutea Literară

Lucia Olaru Nenati: „Cuvânt la despărţirea de Profesorul Ciopraga“

acad-c-ciopraga-si-dr-lucia-olaru-nenatiDomnului Profesor, cu dragoste

Când ne obişnuisem cu ideea că magisterul Ciopraga, profesorul nostru al tuturor celor ce ne îndeletnicim cu tainele scrisului şi rostirii româneşti, a găsit secretul înviorător al înfrângerii legilor timpului prin exersarea neîntreruptă a spiritului, iată că vestea sfârşitului său ne-a luat pe nepregătite. Iată că totuşi s-a dus dintre noi, după o viaţă cu adevărat exemplară pe care se cuvine să ne-o amintim, căci nu e una oarecare dintre cele pe care să le dăm uitării imediat după ce s-au strâns blidele praznicului. El a fost  unul dintre  marii Profesori formatori de conştiinţă ai contemporaneităţii, cum a fost la Bucureşti doamna Zoe Dumitrescu Buşulenga, de care de o bucată de vreme ne-am despărţit, cum mai sunt Dumitru Micu ori  Romul Munteanu, sărbătorit cu nişte ani in urmă,  cu sobră festivitate la Muzeul Literaturii Române, ca să prelevez doar câteva exemple  mai reprezentative. Prin efectul formator  şi iradiant al activităţii  îndelungate, această stirpe de oameni  a avut cumva un rol axial în câmpul cultural românesc.

Acest rol l-a jucat în Iaşi, dar, de fapt, în toată zona Moldovei, privită astfel ca un fel de domeniu  nobiliar, Profesorul Constantin Ciopraga, cel ce tocmai ne-a părăsit la venerabila   vârsta de 92 de ani.   De la înălţimea acestei borne temporale scrutarea reliefului său existenţial oferă un peisaj impresionant,  pe mai multe paliere: unul al activităţii didactice, longeviv şi constant, altul de auctoriat cu numeroase şi valoroase titluri, apoi participarea la viaţa culturală în orice for sau manifestare putea oferi  tentaţia implicării, apartenenţa de forul academic naţional, activitatea de istoric literar, hermeneut  şi critic de întâmpinare ş.a. În general, i se aplică şi lui sintagma lui Alex Ştefănescu: „un intelectual activ şi responsabil” >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Lucia Olaru Nenati: „Cuvânt la despărţirea de Profesorul Ciopraga“

Note critice la „Revelaţii 21 decembrie 2012“ de Sorin Cerin

revelatii-sorincerin24DENIS BUICAN

„Fara indoiala ca este nevoie de mult curaj moral ca cineva sa construiasca o opera de o asemenea valoare si sa mai gandeasca la filozofie intr-o lume inchinata singurului sau Dumnezeu concret:Vitelul umflat in Banul de Aur(Vorba dolarului:In God we trust)”

ELISABETA IOSIF

Revelaţiile eseistului şi filozofului Sorin Cerin despre Apocalipsă sunt inspirate dintr-un loc magic “Sfinxul din Bucegi”, considerat şi de daci o zonă cu energii benefice. Susţinând ideea filozofică ”Întreaga viaţă ne raportăm la moarte, fără a ştii dacă atunci, când suntem morţi, ne vom raporta la viaţă”, autorul se apropie de filozofia lui Emil Cioran, fiindu-i într-un fel elev prin corespondenta purtată. L-aş asemui şi cu savantul-poet, prietenul de taină al lui Cioran, filozoful român ce trăieşte în Paris, Denis Buican a cărui idee despre moarte e împinsă la limită pe un “ton vehement şi sumbru”, deşi “într-o deprinsă căutare a luminii”, ton pregnant în ultimul său volum “Mărgăritare negre”, apărut şi lansat la Bucureşti, în Editura CD Press, în decembrie 2008, în care priveşte lumea prin prizma neantului ameninţător.

Dar spre deosebire de aceşti  filozofi ai neamului nostru, poetul-filozof Sorin Cerin e aplecat şi spre adevăr şi absolut, împingând maximele sale spre ideea de viaţă. >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Note critice la „Revelaţii 21 decembrie 2012“ de Sorin Cerin

Olga Alexandra Diaconu: Poezii de dragoste

NU EU SUNT VINOVATĂ DE IUBIRE

Nu eu, doar apa tulbure-i oa-deaconu

de vină

când gânduri negre-n dragoste

se-anină

Nu eu, doar vântul cel rătăcitor

de vină e

când ceaţa intră-n dor

Nu eu, doar cerul ce primeşte norii

e vinovat

de freamătul culorii

Nu eu sunt vinovată de iubire,

doar taina ce cuprinde-ntreaga fire.

_______________

STĂTEAM DOAR TÂMPLĂ LÂNGĂ TÂMPLĂ

Stăteam doar tâmplă lângă tâmplă,

miraţi de tot ce ni se-ntâmplă

Priveam cu ochii larg deschişi,

de vraja vieţii eram prinşi

Voiam să cucerim chiar munţii

c-un nimb ivit în dreptul frunţii >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Olga Alexandra Diaconu: Poezii de dragoste

Marcel Turcu: Poeme

marcel_turcu_2EVUL MEDIU INEXACT

– Regele Soare a facut ceva – / N A /

2. OO  9

Pelerinajul lui 2 catre 9

Prin cele doua rouare : pe roua ; prin desert ori

Oazele de sare …

Pelerinajul lui  2  catre  9 –

Pleoapele realizau un ager agri ;

Cred ca pleoapele faceau agricultura semanind mereu seminte

Pentru tinerea grotesca de minte a Evului Ev Mediu –

Evul Mediu Inexact …

Jovis diem : e joi – fulguratie-a batistutei de joi : jovitudinea –

Evul nostru Inexact  …

Serena : o ceata ; doua cete si-ntre ele : recuzat – sferoidul – o fata :

S-a regrupat sferoidul : Evul Mediu Inexact …

Cu minutele pe dos si ora foarte alba , ceasul irizat devine gri …

Tara mea a muscat din presiunea arteriala si – tace !

Restul sint gesturi sau gest de tip bonifaciu

Dintre cele ramase nestinjenit

Pe continent . >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Marcel Turcu: Poeme

Angela Bîrsan: „Şalom şi leuştean. Monolog de piatra“

angela_birsanthumbnailMONOLOG DE PIATRA

Vocea bărbatului sugrumă, dureros, spaţiul în care stă suspendată. E locul unde n-o doare niciodată nimic, oriunde ar fi rana,  în carne ori în suflet. Reintră, brusc, în logica ordinară a prezenţei. Ce bine că nimeni  nu poate vedea gândurile celuilalt.

-Ajungem imediat la Beit Aria, în Teritorii.

În timp ce-şi reglează aparatul de filmat îşi reaminteşte sutele de ştiri de presă auzite sau văzute acasă. Două cuvinte alăturate, Israel şi Teritorii, întotdeauna cu efect de dinamită. Vizualizează, preţ de o secundă, un şir de imagini trase la indigo, dar noi de fiecare dată, repetate mereu şi mereu, poate, doar, într-o altă ordine: oameni care fug, arme, sunete sfâşietoare, bucăţi de haine îmbibate în sânge, cauciucuri fumegânde, priviri speriate, priviri sălbatice, clădiri distruse, femei disperate, ochi înlăcrimaţi, copii care fug de parcă s-ar juca de v-aţi ascunselea şi habar n-au că războiul celor mari e de-adevăratelea, oficiali scorţoşi, calmi, aparent calmi sau furioşi de-a dreptul. Inspiră cu putere, ca şi cum şi-ar face provizii şi trage cu coada ochiului spre Armand. Pare liniştit, ca un om care nu are de ce să-şi facă griji. Oricum, pentru el nu e deloc ceva neobişnuit, face parte din inventarul cotidianului, aşa cum pentru ea e cafeaua de dimineaţă. O trece un frison. De câţiva kilometri maşina urcă şerpuind o pantă uşoară. Pe marginile şoselei, o perdea de verdeaţă străpunsă de vârfurile de culoare mai închisă, ale chiparoşilor ori de  nişte arbori care aduc a conifere. De parcă i-ar fi auzit gândurile, Armand îi explică: >>>>

martie 17, 2009 Posted by | noutati | Comentarii închise la Angela Bîrsan: „Şalom şi leuştean. Monolog de piatra“