LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Dimitrie Grama: „Rita“

dimitrie-grama-2Nu stiu de ce in ultimul timp, amintiri si imagini din ce in ce mai clare, imi rascolesc linistea de om, care de acum incolo ar trebui sa inceapa sa uite cit mai multe. Sau poate doar in acest fel, intorcindu-ne, vrind-nevrind, in copilarie, in tinerete, amintirile ne fac sa ne acceptam batrinetea?

Poate ca doar asa se explica faptul ca dupa aproape jumatate de secol de uitare, Rita s-a re-intors sa ma invete sa-mi accept batrinetea, asa cum odata mai demult, m-a invatat sa-mi accept tineretea.

Aproape toata copilaria si adolescenta mi-am petrecut vacantele de vara la Ilidia. „Casa Mare” a fost nationalizata, dar nu stiu prin ce aranjamente, sau poate doar din mila ca am pierdut destule, familiei i s-a ingaduit sa foloseasca trei camere de dormit si niste dependinte din curte, printre care si bucataria de vara.

Mai aveam noi o casa stramoseasca, la „Socacul Mic”, casa lui Mos Adam, dar acolo nu a mai stat nimeni de zeci si zeci de ani si era, in mare, nelocuibila, insa avea o gradina mare si frumoasa prin mijlocul careia curgea un piriu de munte. Acolo cultivam rosii, ardei, castraveti, fasole verde, ceapa, pepeni si struguri, tineam gaini si porumbei si toate aceste produse simple care cresteau de la sine, ne asigurau aproape tot consumul alimentar.

Eram mai multi verisori si eu eram cel mai mic, fiind cu noua ani mai tinar decit Ilie si Ion, cu vreo sapte ani mai tinar decit Adam si Victoria si cu patru ani mai mic decit sora mea Felicia.

Nu intotdeauna toti verisorii erau acolo si mai ales in ultimii mei ani petrecuti la Ilidia, eram singur, aia mai mari avind deja alte treburi mai importante la oras. >>>>

Anunțuri

Aprilie 11, 2009 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.