LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Maria Vaida: „Cu aripi albastre de îngeri“

maria-vaidaPoetul Gheorghe Pituţ ar fi implinit astăzi 69 de ani, dacă nu se ducea să mediteze pe spatele tăcut al lunii… E acolo printre îngerii cu aripi albastre, adormiţi pe crengile Grădinii Edenului, alături de minunaţii săi prieteni: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Grigore Hagiu, Petre Ţuţea, Viorel Horj, Artur Silvestri ş.a. Stau şi ascultă poveştile ninsorilor şi ale grâului, ale norilor de fum şi ale lui Dumnezeu. Vecini de ninsoare, ar spune scriitorul Fănuş Neagu… Aducându-ne aminte de această zi,  vom cita integral, in memoriam, o poezie grăitoare, ca o bijuterie lirică, numită Cântec din volumul Stelele fixe, Ed. Eminescu, 1995, p.151, semnată de poetul Gheorghe Pituţ:

În somn adânc îmi mângâia / inima-n palme cineva, //duios până-n celula mamă-/credeam că viaţa-mi se destramă,/ eram într-un castel oval /prin camere trecea un cal // c-un călăreţ spuzit de flori/ noaptea suna de cântători, //cât o părere m-a privit, /ducea- ntre flori un chip strivit // şi-a spus cu nesfârşită jenă / că poartă-n stânga o cangrenă: // îţi dau, i-am spus, viaţa mea! /Dar amuţii. Îmi semăna. (Cântec).

Un poem antologic, în opinia noastră, scris în 1970 la Walchensee, în Germania, pe când Pituţ era la studii postuniversitare. Cât de frumos pune în evidenţă aspectele inedite ale liricii sale un alt înger cu aripi albastre- şi l-am numit pe bunul şi regretatul nostru prieten- Artur Silvestri! Gândul profund şi percepţia de adâncime caracterizează acest studiu despre poezia lui Pituţ, semnat de criticul trecut de curând şi mult prea devreme, ca şi poetul, de altfel, peste apa Styxului. >>>>

Anunțuri

Aprilie 11, 2009 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.