LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

A.I.Brumaru: Marele Poem (cronică la „Cele mai frumoase poezii“, o antologie de Grigore Vieru , Ed Jurnalul, 2002)

A.I. Brumaru2Grigore Vieru, Cele mai frumoase poezii, antologia de autor a marelui basarabean, tipărită, în condiţii modice, de Editura Jurnalul, la moartea întâmplată nu de mult a poetului, e reeditarea volumului din 2002, apărut, ca să spun aşa, sub privegherea scriitorului, la Editura Litera Internaţional, cu dublă locaţiune, Bucureşti-Chişinău. E prefaţată aproape patetic de Adrian Păunescu, care, va spune, se regăseşte în duhul coreligionarului, a fratelui mai mare. Grigore Vieru a avut un destin nefericit, „de exilat înăuntrul propriului său popor”, scrie foarte potrivit Adrian Păunescu, care-l va mai numi pe Grigore Vieru, poetul nostru de la „limita latinităţii” şi, deloc reticent, „poetul divin al neamului nostru”. Apropierea, în veci nedezminţită, între cei doi reputaţi scriitori, dat fiind renumele, frecvent cu conotaţii negative după 1989, al autorului Mieilor primi e cu putinţă să fi întreţinut şi ea „exilul” lui Grigore Vieru. I s-a aplicat nu de puţine ori, de exemplu, eticheta de poet comunist (datorită, cred, interpretării nenuanţate a naţional-comunismului – o retorică a ultimelor decenii ale socialismului real în Europa răsăriteană). O nedreptate mai mare nu i se putea face lui Grigore Vieru. (În prefaţă, Adrian Păunescu se arată vehement nemulţumit, ocolind însă, cum s-ar zice, miezul problemei, şi de prestaţia unor critici români – „formaţi la focul de brichetă al poeziei oligofrene” – care întreţin, în cazul poetului de dincolo de Prut, calificaţia de autor datat, într-o anume măsură depăşit). >>>>

Anunțuri

August 2, 2009 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.