LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Mircea Micu: „Îngerul fără de somn“

Un gând pentru Nichita

Nu l-am văzut demult. Cu dânsul,

Orice-ntâlnire e un risc.

Când îl apucă „Râsul-plânsul”

Şi stă ca vulturele-n pisc,

Înconjurat de raze sfinte,

De voci de prieteni asaltat.

El perorează  şi se minte

De neatins şi-nsingurat…

Pată  de sânge ce vorbeşte,

Piatră  oftând ca un păcat,

Solz viu şi sclipitor de peşte

Pe ţărmul mării aruncat.

Noaptea, e pasăre şi zboară

Pe-un teritoriu interzis.

Îi cresc aripi la subţioară

Findcă  să zboare i-a fost scris.

Şi din nesomnul vieţii sale

Ce-l spintecă  cumplit pumnal,

Ascultă-nfăşurat în zale

Galopul stins al unui cal… >>>>

Anunțuri

Martie 31, 2010 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.