LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Al. Florin Ţene: „Poezia românească, un climat al Visării sau împăcarea cu veşnicia metaforei“

Poezia românească este, mai  înainte de toate, un climat al Visării, prin aceasta înţelegându-se meditaţia, reveria, şi  apoi un climat  al Spiritului, al Inteligenţei al cuvântului, prin Cuvânt. Această caracteristică provine de la poezia populară care, apoi, s-a transferat şi poeziei culte. Meditaţia din cântecele populare româneşti,  în special din Doine, este o frondă la raţiunea veacurilor, o mai puţină aplecare smerită de creştin extaziat de martirul lui Crist, cu toate că în fiecare cătun exista o bisericuţă. În poezia populară românească descoperim şi duioşie, înţelepciune, dar şi violenţă şi crimă.( Baladele” Toma Alimoş”,” Mioriţa,” “Meşterul Manole”, etc.). Ele, aceste balade şi  altele, au servit raţiunea şi mai puţin meditaţia, artătând că dreptatea se poate face şi cu forţa, că societatea este incapabilă să reflecteze asupra propriilor margini.Pascal , arăta într-o sugestivă parabolă- dacă cel mai mare filosof se află pe o scândură deasupra unei prăpăstii, se lasă în voia imaginaţiei, oricâtă siguranţă liniştitoare i-ar oferi raţiunea. Or, ţăranul roman în secolele trecute a balansat necontenit şi până astăzi, deasupra prăpastiei, viaţa lui este, încă, clipa permanetizată a saltului la antipozi. >>>>

Anunțuri

Iunie 11, 2010 - Posted by | noutati

Sorry, the comment form is closed at this time.