LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Ioan Miclău: O propunere – Institutul Cultural „Eminescu“

„…Iata o tema potrivita pentru o lucrare de doctorat, deoarece

Dl. Pompiliu Comsa  ne spune o vorba cu ecou la revista „Ecoul” – ARP,  despre acele  doctorate luate  dar lipsite de  tematici majore ! Si are dreptate ! Cu ani in urma  ma inspira o idee din care  am scos un proverb  inedit  si foarte  asemanator :  „Rasar doctorii si  academicienii de fac umbra pamantului care tot intelenit ramane !”  Azi s-au mai luminat cararile, vad si eu ce inseamna relatiile, prieteniile, rudeniile, spagile;  deci nu se pune problema lipsei de inteligente, ci a prea multor interese si fire ce se tin legate  asemenea povestirii „Lantul slabiciunilor” a lui I.L.Caragiale !  Dar, lucrurile mari, de interes  national, au nevoie de oameni care pun mai presus de orice interes, interesul general  al fiintei noastre ca popor, ca un intreg existent in ansamblul celorlalte popoare europene sau mondiale !

Exista o carte editata la Bucuresti in anul 1992, intitulata : ROMANIA – Istorie in documente – Album – realizata de Directia Generala a Arhivelor Statului, carte ce nu ma indoiesc sa nu se afle la loc de cinste pe raftul de biblioteca a Institutului Cultural Roman – Bucuresti. In aceasta carte de un format  admirabil(350X250), la pagina 206, sus, se afla inserata fotografia lui Mihai Eminescu, cu urmatoarea notatie:  „Mihai Eminescu (1850-1889). Cel mai mare poet al poporului roman:  cintaret al gloriosului trecut al romanilor, al naturii, al dragostei si al frumusetilor morale ale omului”. In continuare acest text este redat in limbile, franceza si engleza !”  Acum, ce e rau azi cu geniul si Luceafarul poeziei noastre romanesti ? Supara pe cineva versul : „Imparati pe care lumea nu putea sa-i mai incapa / Au venit si-n tata noastra de-au cerut pamant si apa”? Pai astia nu pot fi decat lepadaturi, zgombati platiti, ori  reminiscente de ale acelor

venetici imparati. Eminescu este Roman, el este fermentul constiintei noastre si a fiintei  noastre. Consfintirea aceasta sa facut prin Lege, si inca imediat dupa 1989;  cum dara la noi se schimba legile asa…, dupa cum il taie capul pe fiecare ? 

Vorbeam deunazi cu un prieten, de la care am retinut un adevar pe care imi place sa-l aduc aci in prim plan.  Prietenul meu se referea la insemnatatea culturii in supravietuirea unei natii !  Zice: „Lumea se desteapta frate Ionica :  „Cat de importanta este cultura ? Natiunile care au fost sterse de pe harta stiu ca pastrarea valorilor culturale, cand toate celelalte mijloace de rezistenta esueaza, este singura cale de a ramane puternici si uniti.(…) Cultura este coloana vertebrala a unei natiuni. Acesta este motivul pentru care arderea bibliotecilor si saracirea culturii acompaniaza intotdeauna eforturile de ocupare si asimilare. Rezistenta si patriotismul sunt proportionale cu gradul de identitate nationala si culturala”.(Citat: Prof. Feliks Konecny, Pluralitatea Civilizatiilor, 1935 .

Dar sa revin la ceea ce-mi propusesem sa scriu in acest  articol, eseu  sau ganduri ale mele despre istoria literara in general si desigur despre cea romana in special. Asadar, Pe cand Institutul Cultural „Eminescu”?  Istoria literaturii poate fi definita si  ca o cronica/notare a evenimentelor culturii dintr-un anumit moment istoric, perioada, secol, mileniu, etc.

De aci deducem ca aceasta  are in general un caracter informativ, deci sursa de cercetare si  analize. Valoarea  istoriei literare  este colosala  pentru identitatea unui Neam, pentru cunoasterea unor epoci de avant sau de stagnare in mersul vietii unei tari !

Ca autodidact, imi place esentialul, deci nu a bate „apa’n piua”, ci a lega evenimentele la prezent chiar daca intre ele sunt distante de  zeci si sute  de ani. Artele si cultura noastra romana au origini preistorice, in cei ce ne-au plamadit neamul si limba, am supravietuit si vom supravietui pentru ca materia nemuritoare se reproduce in interiorul natiunii, aici dospeste si se perpetua viata unui popor.

Eminescu, referindu-ne la  valoarea creatiei sale, este un  ferment de continua trezire, de mandrie pentru  limba, neam si credinta la romani. Sare in aluat ! Cand vreun guvern s-a desprins de acest aluat national,  si de cate ori s-a intamplat, poporul  a ramas, nu moare!  Nu, ci guvernele se uscara precum iasca pe copacul verde.

Au fost si de  acele guverne in a caror frunti exista o comuniune de gand si cuget cu natiunea pe care o reprezenta. Unde le gasim moastele sfinte?  Metaforic vorbind, le vom gasi in mii de reprezentari  imortalizate  in marea arhiva a  istoriei literaturii romane, a istoriei culturii romane !

Iata-ne azi, in anul 2007, mergand strasniceste pe drumul vietii noastre romanesti. Ne intrebam: Cum sustinem miscarea noastra culturala, programele noastre visate,  sunt acestea de avant sau de stagnare ?   Cine ne poate raspunde la aceasta intrebare ?  Ministerul Culturii si Cultelor desigur, deoarece de acolo vin finantarile activitatilor. Dar cine face planul activitatilor ?  Este bine stiut ca programele culturale sunt opera oamenilor de cultura;  adunate si  chiar inspirate  prin activitatile noilor Institute de Cultura Romanesti ca parghii de organizare, unde se presupune ca  avem oameni iubitori de acea continuitate milenara a culturii  si traditiei romane, la care sa lege inspre viitor activitatile culturale ale prezentului.

Asa spera  curatul si ingeniosul cuget romanesc, asa vedem ca procedeaza tarile vecine sau mai indepartate. Cum gasesc un ciob arheologic de exemplu, cum il pun sub microscop de-l indentifica a fi parte a culturii lor, si-l aseaza cu onoare pe raft de muzeu. Englejii il tin pe Shakespeare numai intre coperti de aur, francezii pe Honore si Dumas la fel, Italienii pe Dante, grecii pe Aristotel, etc. etc.  Ce  valori dam noi  azi  Culturii Romane? Durere, zicea Iosif Vulcan candva !

Iata: Centrul Roman de Informare de la Bruxeles, impreuna cu Institutul „Goethe” din Bruxeles,cu sprijinul Institutului Cultural Roman(…) organizeaza, ciclu de conferinte si film romanesc Istorie, memorie, film …”  (RGN-News) Dumnezeule! De ce ne bati? Cine sunt acesti oameni  din ICR ? Cum de  nu le-a trecut prin cuget si sange sa  se fi prezentat  – Institutul Cultural „Eminescu” la Bruxeles?

Se noteaza aspectul in Istoria Culturii si Literaturii Romane ? Se noteaza, dar cu multa amaraciune, caci ne aflam pe o deriva nu numai inspre stagnare, dar se pare spre o distrugere a propriilor noastre valori, se loveste la radacina fiintei noastre !

Cine doreste, cine indruma, cine finanteaza aceste parghii intermediare ?

Cum se duc cativa romani la munca in vre-o tara, hai si cultura/politica dupa ei, cu asociatii, cu partide, cu adrese la guvernele respectivelor tari, ca nu acorda atentie si drepturi, etc. etc.,  astfel  aducand  mai mult  daune decat foloase  bietilor romani.

Romania,  ca neam si popor nu poate fi desfiintata niciodata fiindca, Neamul si Limba sunt creatiile lui Dumnezeu, chiar daca vom fi imprastiati pe tot Globul, Dumnezeu isi va aduce aminte de noi si de Romania !”  Totusi, pe cand Institutul Cultural „Eminescu”?    Nu pot domnule sa uit, am si eu mandria mea de roman; cum de germanii  au la Bruxeles, Institutul „Goethe”, nu-l considera invechit, iar  la noi ca la nimenea, dorim sa ne pierdem capul, dam tara cu-i o vrea, ca nu face cat un scuipat !! Chiar asa domnilor ??  As dori mult sa aflu  vesti  mai detailate despre  proiectul „Cartile definitorii ale culturii romane”  lansat de revista „Cuvantul” , la Targul de carte Gaudeamus, proiect care va continua pe toata durata anului 2008. Mai stii, poate da Dumnezeu un semn de minune, si sa auzim de Institutul Cultural „Eminescu”,  iesit din acest Proiect.  Atunci Revista „Cuvantul” ar da Culturii romanesti acel simbol de nepretuit a Luceafarului  poeziei romanesti ! Merita Romania aceasta atentie !”

Merita. DA.

Bibliotecar:  IOAN MICLAU – AUSTRALIA