LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adrian Botez: „Câteva gânduri despre Mioriţa”

Oare cat se vor mai „balabani” romanii, emitand stupiditati flagrante, in jurul unui text sacral, SACERDOTAL, cum este Miorita?

     Chiar nu se poate pricepe, de catre intelectualii romani( pretinsi, multi dintre ei… – pretinsi si intelectuali, pretinsi si romani…), ca „poezie populara” este un termen/expresie complet gresita?! Nu exista, la baza niciunui text de asa-zisa „poezie populara”, decat texte sacrale zalmoxiene – TEXTE ALE TRADITIEI!!!

     Care texte, in timp, din pricina unei atitudini destul de ambigue si nu totdeauna profund intelegatoare/cunoscatoare ( a legaturii indisolubile spiritual, dintre zalmoxianism si crestinism) a Bisericii-institutie Crestine (deci, e vina unor oameni gresitori, in niciun caz a Religiei/Bisericii-Hristos!!! – chiar daca ei, acei oameni, erau preotii lui Hristos …), dar si prin degradarea general-terestra a spiritului/constiintei de sacralitate –  au degenerat…Functia lor sacral/ritualistica pierzandu-se – semantica lor s-a diluat, ba chiar s-a pierdut, la multe dintre ele – deviind spre „divertisment/spectacol/spectacular„… – sub navala umanist-renascentista (de esenta luciferica!) a „esteticii„…In loc de Dumnezeu cel Viu –  admiratia sterila/vida (din punct de vedere spiritual),  a formelor

    Si, astfel, cum zice Eminescu despre geniu – aceleasi vorbe sunt valabile si pentru destinul biatei „Miorite„…(din cel mai grav/sublim text despre INVIEREA SPIRITULUI, ajungand subiect de dispute imbecile, despre cat de fatalisti si prosti sunt romanii…):”Astfel incaput pe mana a oricarui, te va drege,/Rele-or zice ca sunt toate, cate nu vor intelege”…

Anunțuri