LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adrian Botez: „Fac parte dintr-o generaţie…”

Fac parte dintr-o generaţie care a înghiţit prea multă murdărie, mult prea multă mizerie – pentru a mai accepta până şi cel mai mic compromis. Suntem generaţia celor cu Sfinte Scripturi „gutenbergice” în mâna stângă şi cu toroipanul „pălirii” de secături şi jivine otrăvit-târâtoare, în mâna dreaptă…

Prin exponenţii ei cei mai valoroşi/autentici – asta neînsemnând şi cei mai celebri, ci, dimpotrivă, socotiţi ca fiind cei mai nocivi duşmani, din punctul de vedere al unei societăţi „moderne” care pute, din născare, hoit/avorton ireversibil descompus! – generaţia mea refuză mafioţii, lăfăiturile şi lepădăturile şi liftele/căpuşele/lipitorile păgâne şi străine – refuză compromisurile, jumătăţile de măsură, refuză atât bacşişurile, cât şi fraiereala de la obraz – refuză să asculte ceea ce e „la modă” să fie ascultat (politic sau…”melodic”…) – refuză să mai vorbească politicos (pentru că ştie: „polis”-ul a corupt Spiritul! – şi totuşi nu eşuează, nicio clipă, în vulgar/trivial!!!), pentru că ştie că adevăraţii oameni politicoşi, adevărata aristocraţie a neamului…ELITA SPIRITUALĂ AUTENTICĂ… – au dispărut, ca printr-o vrajă rea… (dar asta neînsemnând să uiţi/uităm că ei au fost şi că ei, sau alţii asemeni lor, oricând ar trebui să existe – altfel, nemaiîntrevăzându-se şansa constructului social, ci cataclismul unei anarhii mondiale… – asemănătoare celei din timpul şi de după căderea Imperiului Roman… – dar fără speranţa deplin întemeiată a UNUI NOU EV MEDIU…).

…Şi nu mă refer aici (adică, pomenind de sensul termenului de ARISTOCRAT=Puterea/Conducerea CELUI MAI BUN…) la toţi paraziţii şi la toţi hoţii snobi, la toţi găinarii şi impostorii, cu aere savanto-princiaro-mitocăneşti…aere de, peste noapte descoperiţi, moştenitori de tron… – ci la muncitorii/meşteşugarii care-şi respectau, cândva, meseria dregătoare-reclăditoare, ca pe singura lor justificare, manòlică, în faţa lui Dumnezeu – şi la intelectualii, cărora, cândva, între zdrenţe şi-n mansarde, li se uscau buzele de Setea de Absolut şi de rugăciunea în faţa Icoanelor Mişcătoare, de Sfinţi Vii, de Dumnezeu cel Viu…intelectuali rămaşi cu nebunia dorului de DOMNI/DOMNITORI şi de eroism, nu de paradă, ci de mântuire… – la ţăranii-Sfinţi Vii, cu plete de Hristoşi şi de Sfinţi Nicolae şi de Sfinţi Decebali, care-l purtau, cândva, pe Dumnezeu ascuns în bobul de grâu…care se închinau Pământului şi Cerului, egal…şi Apelor şi Cerului, egal…care mai ştiau ce-i închinăciunea la schit, mânăstire ori biserică…, şi nu aflaseră, încă, de televizor, blugi, hotdogi, whisckey şi celular…ci purtau, pe ei şi în suflet, straiele zis „populare”, adică veşmintele sacerdotale, cu Soare şi Lună şi Luceferi, pe umeri – şi, dinspre umeri înspre poale, cusute/pictate cu drumurile încolăcite/răsucite/şiroite întru Sinea-Dumnezeu, ale Vieţii şi Morţii, deopotrivă…

Generaţia noastră cea adevărată nu veţi vedea-o pe sticla televizorului – ci gonită, sistematic şi cinic, de la „popularitate”, ca nişte paria… – să nu i se audă glasurile cumpănite, dar hotărâte, clopote de vie alarmă… ci înverşunată şi îndârjită, ca-ntr-o rezervaţie de nebuni blânzi şi înfriguraţi, fanatic-îngenunchiată/închinată, deasupra paginii de carte, de manuscris al altora, dar şi al lor, „propriu şi personal”…, ca şi pe google-ul calculatorului…căutându-şi Rosturile şi Dumnezeul şi Timpul pierdut…pierdut cu tăceri şi cu toate furiile înecate în tulburi şi neputincioase prorociri de casandre…

Este generaţia care mai ascultă, cu pioşenie şi melancolie disperată, sinucigaşă, Beethoven, Mozart, Bach şi Vivaldi de pe străvechile, antediluvienele discuri ale pick-up-urilor…Generaţia care-i scuipă în faţă pe cei care râd de ea şi de valorile ei, care se confundă cu ultimele valori care nu se prostituează, pe piaţă…ale umanităţii…

Fac parte din ultima generaţie care scuipă pe însuşi cuvântul PIAŢĂ, ca pe cel mai pornografic dintre cuvintele inscripţionate de vremurile „noi”…ca pe „oferta” ultimei târfe a Babilonului…

Fac parte din ultima generaţie care a aflat, ştie cu argumente, dar strigă în zadar surzilor, că nu există valori noi şi valori vechi – ci doar Valoare /vs/ Nonvaloare (recte: Rebut Spiritual şi/sau Kitsch…).

Fac parte din ultima generaţie care mai ştie să aducă şi argumente, cu toţi strămoşii milenari în cârcă, atunci când înjură. Fac parte din generaţia ultimă, care mai ştie să înjure la obiect, nu la hurtă. Fac parte din ultima generaţie care mai ştie să mai gândească şi cu inima, nu doar cu sexul şi cu cardul în mână…, şi nu aplecată, curios şi beatificato-statistic, peste producţia zilnică de cadavre…

 

Fac parte din ultima generaţie care ştie că singurul război sfânt este doar cel pentru apărarea familiei şi Neamului – şi, în niciun caz, nu mai există războaie sfinte, de când începe, în lume, mercenariatul…Fac parte din ultima generaţie care nu adoarme, când vede, în hrisoave colbuite, tălmăcirea cuvântului PATRIE…Şi generaţia mea este ultima care mai ştie că singura libertate adevărată e să te supui lui Dumnezeu, iar singura robie adevărată e să nu te supui decât poftelor Satanei…

Fac parte din generaţia care, cel puţin, după ureche, mai ştie să cânte imn de slăvire Sufletului şi Luminii invizibile, iar nu „vizibilelor” deja demult moarte şi putregăit-dispărute („Era pe când nu s-a zărit,/ Azi o vedem, şi nu e…”), pentru că „vestejire” scria, încă dintru născare, pe petalele lor…

Fac parte din ultima generaţie care va mai şti, până în ultima clipă, să facă neta şi sfânta diferenţă, între Femeie şi Bărbat!

Fac parte din ultima generaţie care nu scuipă pe niciun mormânt, ci, cu precizie micrometrică, scuipă doar pe feţele jigodiilor şi caiafelor în viaţă!  

Fac parte dintr-o generaţie care nu mai are timp de temenele, ci doar de URLET!!! GENERAŢIA LUPULUI FENRIR – şi a HRISTOSULUI biciuitor de tâlhari în Templu…!!! – singura care mai ştie şi vorbeşte, în cunoştinţă de cauză, despre ÎNVIERE!!!

E generaţia sfârâmată de comunism, dar spulberată de liberalism…Este ultima generaţie care, măcar după ureche, ştie că trebuie crezut în sfinţenia şi în Adevărul unei vocabule siameze: UNITATE/SOLIDARITATE/ALTRUISMiar nu cu scârna în gură, zicând/molfăind despre „egoismul eficient” şi „individualismul profitabil”…

Este generaţia cea mai sceptică şi mai plină de resentimente, de frustrări şi resentimente, de valori sugrumate şi de resentimente, care se va fi născut vreodată în acest pământ sfânt, dar, din păcate, prost populat, de vreo 300 de ani încoace…

Fac parte dintr-o generaţie care mai ştie istoria jalnică a ultimelor secole ale acestui Neam. Şi a Umanităţii. Fac parte din cei care, în mod egal, blestemă fanariotismul, ca şi paşoptismul – regalitatea străină, ca şi „prezidenţiabilii” moscoviţi, americanizaţi, masoni sau, pur şi simplu, tirani „constituţionali”, din caverne ieşiţi, cocârjaţi de tavanele de stâncă umilitor de joase (umilitor-umilitor, dar nu pentru primitivismul lor de saurieni cu solzi pe creieri şi pe obraji…).

Fac parte din generaţia celor care, neuitând să îngenuncheze în faţa icoanelor dumnezeieşti, au învăţat, printr-un trist paradox, să scuipe feţele tâmpeniei şi obrăzniciei şi imposturii şi sfidării tembele şi…

Generaţia acestor scuipători profesionişti de feţe dezumanizate este, probabil, ultima generaţie, dinainte de generaţia Apocalipsului…

Fac parte, deci, dintr-o generaţie care a spumegat, lovit (în stânga şi-n dreapta…), refuzat şi scuipat prea mult – şi s-a aşezat prea târziu în Creaţie şi Schimbare întru Voia/Porunca lui Dumnezeu…

Fac parte dintr-o generaţie care avea datoria să fie una mesianică, sofianică şi demiurgică, întru pedagogia sacră asupra umanităţii terestre, o generaţie ce trebuia să deţină arma spirituală a schimbării/înnoirii de Lume, EFECTIVE!!! – întru întoarcerea la „Calea, Adevărul şi Viaţa”- HRISTOS… –  dar, din păcate, a eşuat, lamentabil, prin trădarea/amânarea/uitarea, prelung vinovat-meditativă/ideologizantă, a Logos-ului Sfânt şi Activ-Demiurgic, pe plajele pustii ale prologului Apocalipsei…

Fac parte dintr-o generaţie care nu s-a sincronizat cu Ceasul lui Dumnezeu…cu promptitudinea Intervenţiei Divine… – şi a scăpat din mână educaţia sacră a ultimei, probabil, generaţii terestre…

Fac parte dintr-o generaţie care, deşi ŞTIA (TEORETIC.. – şi a negat aproape strălucit!), nu a FĂCUT (PRACTIC…)…LA MODUL RITUALISTIC-ABSOLUT(deci, nu a afirmat, orbitor…)…

Fac parte, probabil, din cea mai vinovată generaţie – cea prin care „mântuirea se amână”… – sine die…

                                                                                                       prof. dr. Adrian Botez

Anunțuri