LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Artur Silvestri: Vremea slugilor hoaţe (I)

Un milog  de talent , cu insusiri literare in directie poetica, imi tot atribuie ( citandu-ma staruitor spre a -mi arata ca ma baga in seama )  paternitatea notiunii de ” catedralic „pe care pretinde a fi gasit-o intr-o carte de-a mea despre care, la o vreme mai veche, a si scris cu o anumita abilitate desi nu i-o cerusem . Aceasta vorba ininteligibila ar deriva , poate , dupa etimologia populara ce se intrebuinteaza , de la ” catedrala ”  si , deci, pseudo-exegetul meu isi inchipuie ca as fi inventat aceasta enormitate filologica  la gandul de a evoca  amploarea constructiilor masive si un anumit spirit de monumental. Insa eu am scris , urmand pe G. Calinescu ( si fara cine stie ce simt al inventiei ) numai ” catedratic” , adica ” privire de la catedra ” , dovedindu-ma astfel cu mult mai pedestru decat isi inchipuie ca as fi laudatorul meu insistent  ce hraneste doar un scop de  mica lingusire in scop  suficient de straveziu .
Aceasta atitudine nu ma surprinde ( desi ma irita uneori  )  caci in dezmatul de la noi ,unde nu se citeste adesea  din socoteala marunta in vederea invartelii si a castigarii de bani , pana si lectura devine o indeletnicire usurateca , neconducand nicaieri . Cei care abia daca deschid o carte , rasfoind-o din zece in zece pagini pentru a compune ” un text ” ditirambic in vederea castigarii de foloase prea de tot minore la comparatia cu proportiile autentice , sunt in mediile scriitoricesti contemporane atat de multi incat constituie o categorie cu aspect de  majoritate zdrobitoare  care sufoca multimea ce traieste firesc si cuminte si citeste spre a se instrui ori din nazuinta unei placeri fara caracter practic in imediat . Epoca insasi este a linguselii cu efect marunt unde obiectul nu -i ideea de valoare, bucuria de a descoperi si in ultima analiza fericirea lecturii fara gand strain ce o maculeaza ci  smulgerea de indulgente de la presupus editor, de la seful de gazeta literara si, mai inainte de toate , de la sponsorul idiot insa ” cu bani ” . Unii , care nu au  nu proprietatea cuvintelor  ci intelegerea vremurilor unde am apucat sa traim  , denumesc ” coruptie ” aceste invarteli  care insa  nu sunt decat niste atitudini de invoiala cu realitatea  ce apartin unor oameni saraci  dar  nedemni  .Caci , desi saracia declaseaza pe cine nu-i imun la vanitate , trufie si spirit de combinatie oarecare , a te imbraca ingrijit si a purta hainele curate desi poate ca vestonul o fi ros la un cot , este o dovada de simt al valorii ce trece de clipa rea si o intelegere a vietii care da superioritate morala si tine coloana vertebrala dreapta .
Unii , care din ignoranta ori dorinta de ” a gandi corect ” socotesc ca aceste indemnari apartin unei epoci stricate ce a aparut istoriceste dupa alta epoca si mai stricata , explica astfel de adeziuni si conduita semi-depravata ce le insoteste prin persistenta  „intunericului” de unde abia am fi iesit si din ecoul acelor vremuri ce sunt demonizate a nu stiu cata oara in scurgerea secolilor impenetrabili . Insa aceasta concluzie nu are nici un reazem serios si nici macar nu se poate demonstra cu argument solid ori ne-ideologic .Caci , la drept vorbind, acestea nu se gasesc numai la noi si a vorbi de o anumita universalitate a deformarii lumii de valori prin interventia insondabilului uman si a croielii gresite a acestei specii nu ar fi intrutotul gresit.
Rezulta, deci, ca nu doar la noi ” mediul ” este neprielnic iar prototipul combinagiului isi arata o raspandire ce abia doar ca se banuieste insa , vazut in actiune pe aiurea unde se crede ca ar curge numai lapte si miere , impresioneaza prin metoda , spirit sistematic si ca sa spun direct eficacitate ceva mai ridicata decat a celor de la noi . Vazute cu ochi lucid si fara prejudecata ingusta , acestea sunt nu doar fabule de unde s-ar extrage o morala ci episoade din realitatea fara varsta a ce defineste ” omul sub vremi ” si ” spiritul descurcaret ” ce il caracterizeaza.Atat cat le-am observat in cele patru zari, pe unde se intampla sa ajung, le voi infatisa cu  precizia ce o pot atinge. (va urma )