LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~„Cum poate fi oprit tăvălugul globalizării?“

Mai ieri-alaltăieri, crainica postului de televiziune Pro Tv se întreaba, cu disperare, ce se întâmplă cu tineretul român că a ajuns în faza anormală, aberantă, să ucidă şi să violeze copii de trei-cinci ani, de ce se sinucid băieţei şi fetiţe a căror preocupare caracteristica vârstei ar trebui să fie jocul, iar eu vin şi completez întrebarea: de ce taţii îşi ucid copiii şi nevestele, de ce mamele fac acelaşi lucru, de ce fiii îşi violează şi îşi ucid bunicele etc.?

„ Căci proiectul a ceea ce se cheamă globalizare, scria regretata Profesoară şi marele om de cultură Zoe Dimitrescu Buşulenga, se întemeiază nu pe valorile nobile ale culturii tradiţionale, care începeau cu religia şi filosofia, ci pe valorile   utilitare ale civilizaţiei care sporesc egoismul până la ultime consecinţe atât în gândire cât şi în acţiune. Cultura pe care încearcă sa o edifice „făcătorii” globalizării se sprijină tocmai pe aceste valori ale vieţii practice şi e departe de ceea ce susţin ei a fi, adică o sinteză a culturilor naţionale, în realitate ignorate cu totul şi menite pieirii…” Aş cita întreg acest excelent eseu, în fapt un testament al aceleia care a fost una din marile conştiinţe ale românilor. Aşa cum am mai scris şi cu alte ocazii, televiziunile din România n-ar trebui să se întrebe ce s-a întâmplat cu românii după eliberarea de sub regimul dictatorial al lui Ceauşescu, pentru că , mai ales Pro Tv, a adus din SUA filosofia New Age-ului care  luptă cu toate mijloacele împotriva trecutului, exaltă prezentul ca unică dimensiune a existenţei umane, neagă pe Dumnezeu, se bate cu toate armele împotriva bisericilor tradiţionale, inventează biserici fără Dumnezeu  şi bombardează cu ridicol normele morale, cele care au conferit omului dimensiune superioară, ridicându-l deasupra regnului animal. Pro Tv-ul şi, urmându-i exemplul Antena 1, apoi ziarele, au aruncat asupra populaţiei neobişnuită cu dezmăţul verbal şi imagistic, tone de abjecţie, scormonind în noroiul şi mizeria societăţii noastre, cautând cu tot dinadinsul doar urâtul, faptele mârşave, comportamentul animalic,dacă nu aduc cumva jignire animalelor.

„… Iar drama care a început , scria Zoe Dimitrescu Buşulenga, este mai cu seamă a popoarelor mici, cu frumoase identităţi culturale şi care puse în faţa unei aşa-zise superculturi globale, încep a pierde preţioasele valori ale istoriei şi culturii proprii şi aleargă după mode străine de fiinţa ei…”

Nimic mai adevărat, corespunzând cu ceea ce ni se întâmplă nouă. Emisarii New- Age-ului sunt ăn fruntea listei celor mai mediatizaţi „cărturari şi scriitori” români.  Acţiunea lor are două feţe, una vizibilă, alta ascunsă, greu de descifrat chiar şi de intelectuali. Despre românul obişnuit nici nu poate fi vorba. El nu are nici pregătirea intelectuală, nici interesul să se preocupe de asemenea probleme. Viaţa majorităţii populaţiei este grevată de sărăcie, de nesiguranţa existentei zilnice. În plus, banul ,îmbogăţirea,câştigul material au devenit obsesii ale multora dintre români.

Aşa stând lucrurile, mă întreb ce-i de făcut? Cum vom putea noi, o mână de „ tainici” să ne împotrivim tăvălugului? Să oprim, dacă nu-i prea târziu,  lucrarea New-Age-ului, postmodernismul lansat în România, doar ca mişcare literară, cu multă discreţie, prin anii 80? Personal simt din greu lucrarea postmoderniştilor, a New-Age-iştilor timişoreni. Dar, fără să neg suferinţele  pe care mi le-au produs şi fără să fac din ele motiv de lamentare, vă asigur ca nu am de gând sa mă dau la o parte, înclinând steagul. Când n-oi mai fi, sper să-mi ia alţii locul.

ION MARIN ALMĂJAN

Anunțuri