LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Nichita Stanescu in universul eminescian

„RECITIRI”

_____________________________

O CALARIRE IN ZORI

Lui Eminescu tanar

Tacerea se izbeste de trunchiuri, se-ncrucise, /se face departare, se face nisip. /Mi-am intors catre soare unicul chip, /umerii mei smulg din goana frunzise. /Campul taindu-l, pe doua potcoave /calul meu salta din lut, fumegand. /Ave, ma-ntorc catre tine, eu, Ave! /Soarele a izbucnit peste lume strigand. /Tobe de piatra bat, soarele creste, /taria cu acvile din fata lui /se prabuseste in trepte de aer, sticleste. /Tacerea se face vant albastrui, /pintenul umbrei mi-l creste /in coastele campului. /Soarele rupe orizontul in doua./ Taria isi naruie sfarsitele carcere. /Sulite albastre, fara intoarcere, /privirile mi le-azvarl, pe-amandoua,/ sa-l intampine fericite si grave. /Calul meu salta pe doua potcoave. /Ave, maree-a luminilor, ave! /Soarele salta din lucruri, strigand /clatina muchiile surde si grave. /Sufletul meu il intampina, ave! /Calul meu salta pe doua potcoave. /Coama mea blonda arde in vant.

(Sensul iubirii, 1960)