LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~„Scene cu prihori“

Aici , dupa mai multe zile foarte frumoase ,  a venit ploaie  si frig.Dar ,dupa cele din Iarna , pare floare la ureche.

Pe unul dintre coturile de burlan de la cladirea Centrului si-au asezat cuibul o pereche de „robins”( prihor ? ) , pasari  cam cat o mierla , cu pieptul rosiatec si cant foarte frumos  . Grija pentru acest cuib , si pentru ouale depuse in el , este emotionanta.

Am stat si i-am urmarit de mai multe ori . De fapt sunt exemplari.

Amandoi , banuiesc barbatus si femela , lucreaza  efectiv din zori si pana in noapte , ducand , unul altuia , merinde , reparand si ocrotind cuibul , stand cu randul peste  oua . Se poarta cu asemenea gingasie , fara urma de ostentatie sau emotionalism ieftin , unul cu altul incat pur si simplu te fac sa lacrimezi . Si in plus au o voiosie , o seninatate si incredere in ce fac si ce va fi care coplesesc .

Asta imi creaza un sentiment de mare obligatie fata de ele . Ocolesc  spre o intrare diferita ca sa nu le tulbur si aman anume reparaturi la acoperis din acelasi motiv .

Poate cineva , intreg la minte , sa creda ca tot ce fac aceste doua pasari este fara rost si  manifestare instinctiva ? Asta doar in masura in care instinct inseamna implinirea unui rost .

ALEXANDRU NEMOIANU