LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adrian Munteanu: „Un volum de sonete în fiecare an”

Proiectul început în urmă cu trei ani, acela de a scoate câte un volum de sonete în fiecare an, este, cum s-ar spune, in grafic. După „Tăcerea clipei”( Sonete 1), Arania, 2005, „Casa fără ziduri”(Sonete 2), Arania, 2006 şi „Paingul Orb”(Sonete 3), Arania, 2007, mă pregătesc acum să finalizez volumul al patrulea de sonete care va fi gata, negreşit, în iunie 2008.

O întrebare mi s-a pus mereu : de ce sonet? Sonetul mi s-a părut legat de structura mea interioară. Trebuia să fie  totul impregnat de armonie, în absenţa căreia nu mă regăsesc cu bucurie printre cei ce exersează profesia de scriitor. Apoi trebuia să-mi fructific potenţele muzicale şi ritmice. Una este , aşadar, ceea ce-mi place ca scriitură, fiind, în mod declarat, de partea modernităţii, şi una este ceea ce scriu concret, nu cantonat în epoci apuse, ci prelungind în prezent un traseu adus în faţa cititorilor cu veacuri înainte. Şi aici, însă, am încercat să inovez. Cât s-a putut şi mi-au permis puterile şi formaţia. În natură şi în trăirea umană. După ce, în volumul întîi de sonete, am început cu sonetul clasic, pentru a dovedi că am abc-ul acestei subspecii de fineţuri lexicale, în volumul doi  apar şi sonetele experimentale. Încerc, spre exemplu,  să rămân în apropierea tuturor datelor de ritm, dimensiune, măsură şi rimă impuse de sonet, dar totul realizat numai din cuvinte care încep cu aceeaşi literă. Surpriza mare şi plăcută este că acest tip de sonete au fost bine primite imediat. Doamna Marta Petreu mi-a publicat o pagina întreaga de experimente şi antisonete în „Apostrof”. La o anumită emisiune culturală a unei televiziuni naţionale, redactorul a dat la o parte peste şaizeci de cărţi care aşteptau la rând, şi a vorbit despre experimentele mele în sonet . Cred că şi în continuare voi găsi soluţii de inovare. Sonetele din volumul trei nu mai au strofe şi nici semne de punctuaţie. Sunt un flux continuu al trăirilor mele dureroase, înspăimântate, din ultima vreme şi o posibilitate oferită celor ce citesc de a interveni cu propria frazare şi cadenţă. Şi tematic ele se leagă de alt spaţiu, mai puţin bătut. Dacă sonetul tradiţional înglobează armonia lumilor ideale, a frumosului descoperit, sonetele din acest din urmă volum al meu împing această frumuseţe intrinsecă prin hrube şi canale, printre aurolaci, drogaţi şi curve, prin spitale cu muribunzi, prin toate penumbrele acestui veac. „Paingul Orb”este un volum de sonete urbane, un semn al neputinţei noastre. Cert este că o căutare de a inova există permanet în mine, o recunoaştere a faptului că trebuie să aduci mereu ceva nou. Nu ştiu dacă şi reuşesc, dar e plăcută căutarea şi conştiinţa faptului că nu te-ai rupt cu totul de tendinţele contemporane.

O altă discuţie deseori deschisă este aceea a raportului dintre realitate şi fantezie în creaţie, despre tonul autobiografic şi cel detaşat de context.

Mă rezum la a spune că, în funcţie de datele concrete ale creatorului, desfăşurările lui lirice ( sau narative) nu se pot calchia peste adevărul vieţii sale. Cred  în faptul că, uneori chiar involuntar, autorul se destăinuie pe sine, dar există mult mai mult decât atât într-un text. Este acolo şi proiecţia lui faţă de lume în ansamblul ei, asumându-şi şi trăiri pe care nu le-a avut niciodată, dar le intuieşte şi le dezvoltă în tipare personale.

În ce mă priveşte, nu ascund că anumite segmente ale vieţii mele, mai ales în deceniul din urmă, mi-au adus o  tensionare  paranoidă, peste limitele normale, datorită unei sensibilităţi ce s-a transformat într-o spaimă faţă de lume şi a depăşit limitele acceptabile. Dar această stare de exacerbare a realului a avut şi are, abia acum, de când m-am apucat masiv de scris, avantajele ei : ce iese din mâna mea, fără să vreau, este rodul unei experienţe dramatice şi a unor acumulări care îmi permit şi îmi cer să mă arunc pe de-a-ntregul în hăuri, să mă autoflagelez în speranţa unei purificări interioare.

Cel ce pe dinafară pare un om normal, are sufletul încă bântuit de monştrii care zac în ceilalţi.

Ce se va întâmpla în volumul 4 ? Va fi o revenire la maniera tradiţională de a scrie sonet. Va fi un volum de sonete ale Braşovului, oraşul în care m-am născut şi nu am încetat să vieţuiesc. O mulţime de locuri particulare ale oraşului meu vor face obiectul câte unui sonet, încercând o autobiografie literară şi o surprindere a trăirilor legate de frumosul şi ideatica acestor locuri cu farmec specific şi faţă de care simt obligaţia de a le trece în neuitare.

Apoi va veni volumul 5, care va fi cartea sonetelor dedicate psalmilor.Va fi o integrală a psalmilor biblici, pentru prima oară realizată la noi în materie de sonet. Proiectul se întinde în acest moment până la al 12-lea volum de sonete, dar este prematur să îl împărtăşesc de pe acum. Deocamdată să fim sănătoşi şi să sperăm că tot ceea ce îmi propun se va materializa.

ADRIAN MUNTEANU

Anunțuri