LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adrian Munteanu: „Ferestre în cetate“

BRAŞOV 2

De sus oraşul-furnicar inspiră

În ritmul meu, cel amuţit pe creastă

Şi bolta lumii se întinde, vastă,

Sub glas de îngeri, secondaţi de liră.

Sedus în tot, privirea mai adastă

Pe străzi înguste şi-amuţit se miră

Că liniştea-n olane se deşiră

La fel de amplă, spornică şi castă.

Deliciul se întinde la picioare

Şi mă gândesc că n-ai putea să dai

Un rost întreg pe-o pană călătoare

Acestui grav şi somptuos alai

De ziduri suple, jinduind spre soare,

Decât să-l vezi şi dincolo, în rai.
26 august 2007

_____________

DUPĂ ZIDURI

Chiar de-ţi vâra Spurcata-n nări miasma

Şi mai păstrai în piept îngreţoşare,

Tot aş fi vrut să-nalţ din crengi altare

Pentru un zid ce şi-a întins fantasma.

Dar visele au devenit amare.

Îmi umblă-n trup fără culoare plasma.

S-a rupt în nori leproşi catapeteasma

Ca nimbul tău supus să nu coboare.

De unul singur, cu pustiu-n vene,

La ce folos să mai rescriu un drum,

Să port tăcut poverile în gene,

S-aprind un rug, ca să culeg doar fum ?

Mai bine las ca flacăra, alene,

Să îmi prefacă roadele în scrum.
20 august 2007

_____________

CERBUL CARPATIN

Din tot ce-avea hangarul cu delicii

Şi candelabre aşteptând popasul,

Rămâne-n vremea ce-a trecut taifasul

În colţ retras şi tainic cu amicii.

Umpleam în loc de cugetare vasul

Cu amintiri şi ne dedam la vicii,

Cerând să puie pe grătare micii

Şi berea rece să dilate ceasul.

Iar vorbele se-nfierbântau pe buze

Şi tremurau iubirile-n pahar.

Purtam frânturi de gânduri să ne-amuze

Şi altele să picure amar.

Ne amăgeam simţirile obtuze

Şi coloram mâhnirile cu var.
16 septembrie 2007, Freiburg

___________

POIANA MICĂ

Nu-mi plac urcuşuri ce-nteţesc surghiunul

Bătăilor din pieptul ars de sete.

Arunc în jur fugar priviri discrete

Şi fac popas unde-a crescut alunul.

Se-aud prin frunze triluri să mă-mbete.

Aş vrea să fiu la vânturi reci imunul

Ce-a pregătit într-un răgaz ajunul

Revoltei lor ce mi-a trecut prin plete.

Pe negândite am lăsat în urmă

Poteci şi ramuri de copaci bătrâni.

Deşteaptă clipe-n zări incertă turmă

Visând la focul serilor din stâni.

Pe iarba crudă gându-n tâmple scurmă

Să prindă tihna umbrei din fântâni.
25 august 2007

_______________

BASTIONUL ŢESĂTORILOR

Să fie trâmbiţi cele ce îşi poartă

Ritmul solemn în viguroase ziduri ?

Viori măiestre fermecând cu liduri

Cetatea-n care mi-am croit o soartă ?

Privirea vie, fruntea prinsă-n riduri,

Pulsează dens, dar vremea curge moartă

Şi ia străjeri împlătoşaţi de toartă

Ca să azvârle ulii-n sumbre viduri.

Fast şi tăcere. Suliţi şi armură.

Mai poate-nvinge-n noi un falnic rost ?

Secunda mea de-atâta timp îndură

Un azi sleit şi un fecund “a fost”.

Mă-nving poveri şi-abia găsesc măsură

Să mai rămân cu ochiul treaz la post.
12 august 2007

ADRIAN MUNTEANU