LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Cleopatra Lorinţiu: „Despre ţara de azi“

I-au dat de toate

Şi-n acelaşi timp, câtă nemernicie…

Pentru ce în derivă, mereu? Pentru ce

cohorte de hoţi, valuri de cartofori,

să înşele, să curme acest argint viu? 

Hoţi, hoţi, hoţi,

hoţi de carne, de vise, de vorbe şi de memorie fumegândă, hoţi de ideal.

Vai nouă, vai nouă, părinţilor noştri muribunzi

ofiliţi arşi de ruşine de părere de rău .

De zădărnicia vieţilor lor.  

Ţara-i aceeaşi. Oamenii s-au schimbat.În fanarul

politic nemica nu iarta. Noi, ceilalţi, o fostă masă de manevră se pare, scriem cu un vârf

prea subţire. El se spulberă-n vânt

când atinge hârtiile nevăzute.

El devine praf, umilinţă .

 

Nimic nu rămâne

decât dezgustul.

Scârba cea vastă. Vânzătorii de ideal . 

Valuri de vorbe împopoţonate, văpsite,

fardate vulgar cu carminul crucii de piatră

O stăncuţă hoaţă cutreieră lumea …  

Să ne retragem,dar unde ? În peşterile nesăbuinţei

în grota aşteptării sfârşitului

îmbătaţi de miasma apocalipsei, bandajaţi de prezicerile mayaşilor ( „Schimbarea-i aproape!!!”)  

Să cedăm istoviţi, să ucidem naiva speranţă

cu un surâs obosit , să uităm  nuanţa pastel a acestui spital psihiatric,murdar şi confuz . 

Să abandonăm, scrijelit,undeva, într-un pod

dintr-o casă uitată, gândul părerii de rău .  

Cine a ales armele

acestui duel? Cine a tras martorii în derivă? Cine

face din teamă o cortină de fum

înnecăcios, persistent ? 

Cutiuţa memoriei-i spartă. Din ea

totul curge, se risipeşte. Ne-au zvârlit

în confuzie şi neisprăvire . 

Nici măcar nu îi ştim!!! 

Poate marionetele lor cu privirea lor luşă

Poate mincinoşii servanţi

Poate zbirii tocmiţi să facă  falsă filozofie

Impostorii,geambaşii, prădalnicii.

Ei nu se tem.  

De ce oare s-ar teme într-un timp mort.  

…M-am visat astă noapte

printre semnele altei lumi .

Ţineam spicul tăbliţei găsite la Tărtăria

nedescifrata lui cale,

ţineam capra blândă şi ancestrală

mă salva

scrierea unui timp neştiut… 

În destinul acestui Loc

Se cuibărise între timp şarpele. El mânca hulpav

ouăle şi încolăcea spiritul

poporului meu adus astăzi

la clipa să se-ndoiască de el.  

CLEOPATRA LORINŢIU