LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Elena Armenescu: „Căluşarii“

CĂLUŞARII

Auzi cum trec, coboară dinspre daci
Cu paşii lor împletiţi in memoria ierbii
Cu glasurile lor cărări de amurguri şi zări
Nici un vuet de luptă nu se aude pe creste

Nici un foşnet…
Doar pacea răsfrantă-n răşini
Ceaţa din trupuri se risipeşte
Din sceptrul cântecului răsar lumini

Se dezlanţuie dansul!

Aripi nevăzute le cresc dintr-un clocot
Furtuni de ropote calea-şi deschid
Sub tălpile lor arcuiesc nemurirea
cu bâtele lor opresc vântul uimit
Ce ascultă şi vede minunea
Cum ei
din ciomege fac punţi şi cai năzdrăvani
Cu care zboară spre hotare zeieşti
Pe frunţile lor luminate un râu
Curge în valuri împărăteşti
ca lanul de grâu
dat in copt
Pletele galbene-n joc

Da!

Ei sunt cu noi dintotdeauna aici
Cu pietrele, opaiţele, altarele
Baladele îmiresmate cu dor
Doinele izvodite din lacrimi
Reintrupate in cuvinte
Graiul…
Cu dansul acesta unic, bărbătesc
In care chiar şi clopoţeii râd şi cântă
Din timpuri imemoriale strămoşeşti
Spre care gândurile în hore strălucesc

Esenţa n-a pierit, ea se păstrează
sub jurământ,

în ritmul triumfal sărbătoresc!

________________

ŢĂRANII (TERRANII)

În fonemele lor, ale începutului
zis-au pământului Terra, terranii
azi, doar în limba română a pământului
sunt numiţi oamenii ţării, ţăranii

Ca inteligentă, a Creatorului făptură
au numit adăpostul lor modest casă
Era important ce intră şi iese pe gură
au numit vorba (cu)vânt şi hrana masă
**
*
Azi, umbre grăbite venite la oraş
Nici nu sunt priviţi în ansamblu
Privirea caută doar vadra cu caş
Parabolă albă intrată-n meandru

Ei ştiu să iubească dăruit, cu patimi
Adâncul codrului, lumina şi glia
Se risipesc în stropii de lacrimi
Cu care au hrănit milenii România

Pe câmp, aplecaţi ca semn de întrebare
Sunt cei ce măsoară pământul
cu sapa,îl trec parcă prin cântare
şi preţul plătit îl ştie doar vântul

Că nu sunt pământeni să iubească
mai mult decât cei ce frământă
această tină ştiind să îndrăgească
tunetul, care pe alţii spăimântă

Dăruirea lor, cometă arzând pulsatilă
risipită-n câmpie, reîncarnată în mac
înhamă raiul la a ţării grădină
leagănul carpatic al strămoşului dac

Din ce au, se mulţumesc cu un strop
lor le aparţine aici statornicia
nu-i cumperi cu marfă din shop
ei sunt cei ce au clădit România.

ELENA ARMENESCU

Anunțuri