LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Emilian Marcu: „Doamna noastră limbă românească“

DOR DE EMINESCU 

Biblie limbii române este Eminescu astăzi,

Constelaţie vegheată de singurătatea sa;

Eminescu este carte de citire dusă-n braţe,

Este moartea şi-nvierea, este lacrimă şi stea. 

Dor de Eminescu-mi este zilnic, dor de Eminescu

Veşnic tânăr şi ferice este el acolo-n cer?

Duce-o lacrimă pe gură şi e zeu şi cine ştie

Dacă nu ciopleşte-n taină ramă de cuvinte-n ger! 

Biblie limbii române este astăzi Eminescu,

Singur prinţ pierdut în zodii,de zăpadă învelit

Este astăzi Eminescu, dorul nostru de zidire,

Temelie pentru limba ce l-a smuls spre infinit. 

Ca pe-o roată de lumină este tras fără-ncetare

Domnul nostru Eminescu,care după cum se ştie

A turnat limba română în frumoasele tipare,

Biblie îi este astăzi îmbrăcat în veşnicie. 

Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,

Ca de-o-ntoarcere subită, ca de un izvor curat.

El a dat limbii române demnitatea tutelară

Chiar de îl mai strânge lemnul din biblioteci. Ciudat. 

Cine-ncape între rafturi de nu poate să respire,

De nu poate să vorbească azi aşa cum ar fi vrut

Eminescu. Cine-ncearcă să se mire

Şi ne dă un Eminescu ce în rafturi n-a-ncăput? 

Daţi-ni-l pe Eminescu cel întreg şi cel rotund,

Cel ce-asemenea hărţii noastre a cinstit limba română,

Daţi-ni-l aşa cum este, daţi-ni-l acum când

În tipare-i liber plumbul şi el este o lumină. 

Ne e dor de Eminescu cel zidit în demnitate,

Ne e dor de poezia care n-a-ncăput în cărţi,

Ne e dor de Eminescu în tipare-adevărate:

Poezia nu cunoaşte nici tratate şi nici hărţi. 

Dor de Eminescu-mi este ca de-o lacrimă stelară,

Ca de-o-ntoarcere subită către un izvor curat.

El a dat limbii române demnitatea tutelară;

Daţi-ni-l pe Eminescu cel rotund şi-adevărat. 

El e astăzi limbii noastre piatră pentru temelie,

Biblie limbii române în tipare de granit.

Singur prinţ pierdut în zodii îmbrăcat în veşnicie

Eminescu este astăzi românescul nostru mit. 

Este cartea de citire dusă-n braţe cu sfială,

Este veacul de lumină tras pe noi ca un izvor.

A-mbrăcat limba română în ţinuta ei de gală:

Eminescu este astăzi românescul nostru dor. 

______________

DOAMNA NOASTRĂ LIMBĂ ROMÂNEASCĂ
Doamna noastră limbă românească,

Doamna noastră limbă fără spini,

Peste munţi şi peste râuri crească

Vorba noastră sfântă din străbuni. 

Au trudit s-o siluiască unii

Şi s-o mutileze-n grabă la fierar

Dar s-au pus de-a curmezişul prunii

Şi s-au revoltat şi sfinţii-n calendar. 

Au ţipat di calendare sfinţii

De le zicem: Bun,Viteaz sau Drept.

Doamnă limbă ei ţi-au fost părinţii

Chiar şi când aveau armurile pe piept. 

Dulce limbă, fagure de miere,

Leagănul atâtor scrieri clare

Ce s-au zămislit în munţi lângă ciubere

Şi-au ţâşnit de-a dreptul în tipare. 

Doamna noastră limbă neumbrită

Trasă uneori în munţi la adăpost,

N-ai lăsat pe nimeni, sub copită

Să te îngenunche fără rost.

Doamna noastră scriere de mână,

Gura mea de rai în care cânt

Eşti de-a pururi tainică fântână,

Eşti lumina noastră pe pământ. 

EMILIAN MARCU

Anunțuri