LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Mariana Gurza: „Cele două lumi”

AM  RENĂSCUT, DOAMNE

Am renăscut, Doamne

Odată cu Învierea Ta.

Cu sufletul curăţat,

Mi-am îndreptat gândul spre Tine.

Tu cel ce te-ai jertfit

Ne-ai lăsat iubirea,

Şi puterea de a deveni copil

Odată cu cel din icoana Maicii Domnului.

Cu El am renăscut, Doamne,

Mai puternică, mai tenace

Având CUVÂNTUL Tău drept scut.

 

CELE DOUĂ LUMI

Între viaţă şi moarte

un prag fragil…

Păşesc pe el

în cele două universuri.

Aş mai rămâne în viaţă,

unde e prezentul şi viitorul.

Dincolo…

E timp şi pentru dincolo…

Acolo vom da vămi văzduhului,

pentru popasul veşnic.

Dumnezeu, va avea El grijă de noi!

Ne va ţine de mână

Aici,

Acolo,

O eternitate…

 

SPUNE-MI CINE SUNT

 Am crezut că ştii

cine sunt.

Eu mă credeam,

deopotrivă că sunt

şi umbră şi fiinţă.

Până când mi-am dat seama

că-n oglinda timpului

nu eram mai mult decât

un strigăt,

un hohot de râs,

o rochie albă,

o flacără de lumânare,

un ou roşu,

o bucăţică de prescură,

un ochi de lumină.

 

VĂ MULŢUMESC, PRIETENI

Din senin s-a iscat iubirea,

în senin s-a întors!

Asta v-am spus vouă,

prieteni ai mei,

când mi-aţi arătat cerul

şi stele,

când mi-aţi adunat lacrimile,

în potire de crini,

când din nori rătăciţi,

pe drumul meu

plin de poeme,

se vor ivi cohorte

de îngerii şi-şi vor

lăsa aripile

peste singurătatea mea,

acum,

la jumătate de veac.