LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Monica Ilaş: „Icoane de aer”

curcubeul din lacuri

Mă luminează culoarea acestei flori

– o tăcere rotundă

ferecată în semnele inimii.

Adâncimea sufletului însetat de ger

şi de ordine cerească

îmi dezleagă enigma degetelor

care-mi cunosc începutul .

Mă umileşte greşeala beznelor

şi sărbătoarea nervului divin –

mantie de mătase peste ochiul de cenuşă

care aruncă visele abstracte

în setea ceasului.

Mă luminează imaginea perfectă

a icoanelor fermecate şi umbra

curcubeului din lacuri,

desluşind,

aproape de fiecare dată,

miezul de foc al sentimentelor.

cântecul spiralei

Uimirea îmi este sedusă de formele

culorilor cioplite în curcubee.

Nici o silabă nu mă mai doare

şi cântecul spiralei îmi schimbă

intrarea în noua eroare a cerului .

Printre respirările nordului

turmele de semne – ţipete înţelepte

ale iernilor trecute –

îmi înalţă,

sunând, elegiile boreale

în turnurile de veghe ale catedralelor.

Acum urmele vinovate de singurătate

pândesc strălucirea născută

pentru încă un sfert de viaţă.

În foşnetul surd mă pierde o undă !

Nici un anotimp nu mă mai doare

şi cântecul spiralei ca un blestem

îmi numără paşii

în expansiunea sublimă a spaţiului.

muzica ierbii

Secundele erau atât de albe, sunând

încât mă temeam să nu se prefacă

în boabe de rouă, ori intr-o primăvară

cu suflet incandescent, furând din

zborul graţios al liniştii cosmice

ultimele peisaje cu păreri de rău.

Cădeau – ca din întâmplare – peste norii

care-şi priveau moartea în ochii izvoarelor

şi se părea că doar descântecele erelor

îşi mai găseau liniştea – lăcrimând

cu tristele perle de rouă.

Zâmbetul curcubeului îmi căuta umbra –

cercetat de setea ceasului de odinioară

şi greşeala violetă care mă ademenea

cu muzica ierbii – o lume neştiută

mileniului abia început…

Umilirea mării mi-a sfâşiat din greşeală

emoţia ultimilor cuvinte

– o eroare a umbrelor cunoscute

oracolelor cu stele de cleştar.

Secundele erau atât de albe,

încât mă temeam sa nu se prefacă

în muzica ierbii…

blestem

Amiezile care-au pornit din zar

răsună albastru pe înalta mare

aflându-mă arzând imaginar

tăcere albă a ochiului din zare.

Plecările care-au pornit din gând

mi-au îndreptat din nou marea greşeală

găsindu-mă ca semn mereu răsfrânt

într-un blestem şi-n bezna lui ovală.

Atunci eram corola unui crin,

acum sunt iarăşi punctdin întâmplare,

durerea-albastră desenată fin

greşeala semnului de întrebare…

zale polare

Îşi unduia începuturile – gerul

săpat în adâncurile verzi ale şoaptelor

şi-n spaima cerului vişiniu, care

îşi urca foşnetele printre simfoniile

nuferilor…

Eram zale polare

– răsărind multicolor –

din cosmosul tulburat de peisajul

cu patimi…

Marile erori ne ciopleau gândurile

la un mileniu – o dată –

şi noi nu mai aveam timp

să ne cutremurăm de firul ierbii

ori să ne lăsăm contemplaţi

de insulele de lumină ale stelelor….

Omagiam durerea albastră născută

din ecoul sentimentului

şi răsunam prelung

în lumina sonoră a nordului

întors veşniciei de mumia incendiată

a ultimului fulg de zăpadă …

adunaţi de silabe

Miezul marelui zar ardea –

părăsit în rugurile de silabe

încă de la naşterea bolţilor

din înserarea trădată.

Suav, îmi sângerau în gând

două umbre –

una, ameninţând plecarea,

cealaltă – o emoţie ruptă din mine.

Era lumina nopţii imaginare

venită din tabloul cu îngeri,

sau legenda adâncului oglindit

în zboruri de fluturi.

Alunecau – în furtuni – versurile,

peste deşertul înţelept,

trecând dinspre poli către

pustietatea orizontală.

Suav, îmi sângerau în gând

cercurile violete, când marea

îşi albăstrea, cu nume de patimi,

copilăria secolelor.

miracol

Nu desluşeam nimic

dincolo şi deasupra punctelor.

Noaptea care-şi pierdea lumina

în zborul încremenit al fluturilor

m-a rugat să îngenunchez pentru

încă o dimineaţă de mai.

Încoronează-mă, odată cu

eroarea plânsului altora

şi pierde-mă – ecou de sticlă –

ca pe un mister al templului

printre bolţile fine ale

icoanelor de aer !

Se adunau şirurile de semne

şi întâmplările verzi –

ţipete de lumină căzute din oglinzi.

Mă dureau întrebările inimii,

dar nu puteam desluşi nimic

dincolo şi deasupra punctelor…

adânc fără sunet

În liniştea secundei în cădere

ceva tainic se va întâmpla – luminos

ca un omagiu adus de mugurii străvezii

ecoului din singurul miracol al

curcubeului …

Apoi, ţipetele verzi ale silabelor

şi eroarea lor în oglindirea sunetului

vor încununa cu flori de argint

zăpezile albastre şi cu jerbe de raze

– tâmplele împăcate şi ne vor strălumina !

Iar în bătăile ceasului nevenit, cotropit

de suavele taine ale verticalelor

ne vom împleti culorile – pentru o nouă

dimineaţă de primăvară

până când durerea va pătrunde

printre bolţile fine

ale începutului nostru gânditor…

…ceva tainic se va întâmpla – luminos

ca un omagiu adus de setea albastră

al ultimului miracol.

înfiorarea naşterii

Urmăream durerile secundei

căzând peste sevele gândului

adus de zeii închipuiţi ai erelor

iar stelele fixe înconjurau

ca nişte forme înmiresmate

înfiorarea naşterii .

Mumia curcubeului îţi bântuia

culorile…

De sub piramida gândului

se apropiau ţipetele misterioase

ale ultimei oaze de uimire.

Singurul adevăr despre contur

licărea în ţipătul munţilor.

Peste strămoşul sunetului

– blestemul sângelui ferecat

în amintiri – se adunau

sunetele limpezi ale corăbiilor

închipuite !

Ascultam bătăile secolului

trădând la fel ca şi ieri gândurile albe

şi înfiorarea naşterii …

deasupra mea e cerul

Deasupra mea e cerul.

L-am văzut o singura dată

în luna mai .

De atunci el este fantezia mea

şi spaima care îmi bântuie

misterul şi care locuieşte

în carnea şi în sângele meu.

Mi-am rezemat din nou tâmpla

de conturul rămas

deasupra ultimelor sentimente

– frânturi din şoaptele nescrise

ale ultimilor fulgi de zăpadă,

gândurile curate ale frunzelor de platani

şi stoluri de umbre ale acestui

sfârşit de an.

E atât de rară mirarea verii

încât culorile văzduhului de ieri

şi-au pierdut înţelesul printre

fantomele argintii

ale acestui început de ecou !

MONICA ILAŞ

Anunțuri