LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Nastasia Maniu: „Visând într-o călimară“

(Poemele de altadata)

DISTIH

Mi-e frig, Doamne, si mi-e teama

si ma simt singura, mama.

_________

RUGACIUNE

Nu ma lasa singura, Doamne,

intre peretii acestor zile,

reda-ma mie insami, cauta

linistea care m-a zamislit.

__________

DECAPITATE SENSURI…

Decapitate sensuri dorm sub fraze

si otravite ganduri in sicrie

de litere sticloase, file moarte,

un vechi poem si singur ma tot scrie

intr-o aceeasi amanata carte.

__________

O POEZIE SURDA MA VISEAZA

De ce mi-e dat sa cant un scrasnet alb

printre miresme tinere de clor

si sa desfac lasciv siretul unor fraze,

cand confortabil stand pe patul crucii,

o poezie surda ma viseaza?

__________

CALATORIA

Calatoresc in spatiul dintre doua versuri,

ma lovesc de idei ce mi se refuza,

de angulare stari ce imi zdrelesc simtirea

pana la sange, pana la uitare.

Cu fruntea ma izbesc de bolta lumii,

de ochi murdari, de pofte joase,

in ziduri gri privirea mi se frange,

in porti inchise, in obloane trase.

Ma zbat, ma lupt, ma catar pe o stanca

de unde-ncerc sa vad, dar valea e in ceata.

Inaintez incet, orbecaiesc, alunec,

ma prabusesc si iarasi ma ridic.

Pornesc din nou la drum si, iata,

un lac cu ape reci asteapta intre litere,

un lac ce saliveaza la gandul c-o sa-i cada

fiinta mea uituca si mult prea vulnerabila,

din neatentie si graba, prada.

NASTASIA MANIU

Anunțuri