LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Cărţi din realitatea paralelă: Janet Nica: „NĂSTRUŞNICITELNIC“

Am primit, pe 22.07.2007, de la poetul Janet Nică o carte cu un titlu cam ciudat: „Năstruşnicitelnic” (Editura MJM Craiova), căreia îi zice „roman postmodernist”. Pe pagina de gardă îmi scrie următoarea dedicaţie: „Doamnei Doina Drăguţ, acest pumn de vitamine contra stresului cotidian!”. Cum stresul era cam mare în perioada aceea (călduri de peste 400C), m-am bucurat pentru carte şi am deschis-o degrabă.

La pagina 5, în „Verb şi reverb înainte”, poetul ne introduce în atmosfera cărţii: „Ceea ce urmează este un roman. O aventură eminamente mentală. Cu acţiune statică. Redusă la intrigă. Linia intrigii este stoarsă până la punctul culminant. Personajele sunt Cuvintele puse pe harţă. (…)”.

Ca un bătrân croitor de metafore, Janet Nică îşi croieşte drum printre poeţi, îşi trece cărţile în revistă, cu bun-simţ îşi recunoaşte lipsa bunului simţ, şi când este caniculă se răcoreşte cu bani-gheaţă. Se ţine de păcate cu sfinţenie, ia „notă de notă”, ceea ce „denotă interes” şi, pentru că l-a muşcat odată câinele, are mereu remuşcări. Cu „o pereche de mănuşi fără pereche”, când „de regulă, excepţiile nu sunt în regulă”, neavând mână de lucru a dat cu piciorul afacerii, impostura l-a pus într-o „postură proastă” iar oraşul în loc de canale are canalii, şi cum după unele versiuni există „diverse diversiuni” a făcut din luna de miere săptămâna patimilor.

Ca să intre în graţiile cititorului, poetul se plimbă printre „plantele agăţătoare ale junglei societăţii româneşti” (Romaniţa Iovan, Crin Antonescu, Sulfina Barbu), dă jos politicienii din pom (Mugur Isărescu, Sorin Frunzăverde, Ulm Spineanu, Dudu Ionescu) şi aruncă guvernul în aer (Mona Muscă, Gheorghe Flutur, Mircea Cinteză).

Fiind „interesat de interesant” „epilează piciorul metric al poeziei”, face din şedinţa extraordinară una de-a dreptul ordinară, amendează vântul care bate cu 100 km pe oră prin localitate, fiindu-i „frică de teamă” este „îngrozit de spaimă”, problemele familiei îi sunt familiare şi pentru că nu ştie să înoate s-a „înecat în datorii”.

Continuă romanul după o „pauză de duplicitate”, îl „amuză o muză”, „efectiv, e un om afectiv”, din greşeală face multe erori, indiferent dacă pierde trebuie să câştige şi cum „după datină, obiceiurile sunt cutume tradiţionale” şi cum „numai împreună putem fi separaţi”, Uniunea Europeană „vrea graniţe fără frontiere”.

„Defectul” lui Janet Nică este că „are prea multe calităţi”, în viaţă „îi reuşesc numai eşecurile”, „cântă din gură după ureche”, „pictează natură moartă în vie”, are noroc că nu are ghinion, munceşte mult ca să nu aibă parte de muncă, reuşeşte să nu piardă, eşecurile sale sunt încununate de succes, are o evoluţie ascendentă şi pentru asta a vrut să plece din ţară, dar încă „de la primul pas a fost în impas” şi „a revenit pentru că are venit”.

În finalul romanului, poetul ne spune că are „o bibliotecă de râs”, cu cărţi din colecţiile „Oameni de zeamă” şi „Biblioteca pentru tonţi”.

Profesor de franceză în oraşul Bechet, jud. Dolj, absolvent al facultăţii de filologie a Universităţii din Craiova, promoţia 1971, Janet Nică este preşedintele cenaclului „Comuna literară Bechet” din 1975, este redactor la revistele „Lamura”, Sfârşit de mileniu” şi „Mileniu”, a obţinut numeroase premii pentru poezie şi critică literară, diplome de excelenţă pentru activitatea literară şi este cetăţean de onoare al oraşului Bechet.

A publicat volumele „Semănătorul de limite” (1981), „Cocheta pasăre din ochi” (1995), „Testamentul vesel” (1997), „Shinto – calea zeilor” (1998), „Crily – floare de lotus” (2000), „Cuvintelnic aproape rebel” (2000), „Pulsatoria – sonet glosă” (2001), „Făt-Frumos din lacrimă de paradox” (2004) şi „Năstruşnicitelnic” (2007).

DOINA DRĂGUŢ

Anunțuri