LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Ion Marin Almăjan: „Ţara Almajului“

”Almăj, Almăj, ţară cu zâne prin poiene, cu foc nespus în inimă şi cu flori pe ii, când vei ieşi din ursit de Cenuşăreasă uitată, când vei smulge vieţii drepturile ce ţi se cuvin?”, scria în ”Oameni şi locuri din Căraş , în 1940,  scriitorul Virgil Birou. Numai că Ţării Almăjului, parte a ţării România , nu-i  sunt caracteristice  doar frumuseţea peisagistică şi bogăţia legendelor invocate de Birou. Ea are ,deopotrivă, o istorie bogată şi frământată, aidoma istoriei Banatului în care se integrează. Urmele arheologice grăiesc despre prezenţa, încă din neolitic, a omului pe acest teritoriu , despre vitejii daci, despre  sofisticata  civilizaţie  romană adusă de  legiunile lui Traian. Sunt impresionante   semnele  creştinismului timpuriu, dovadă a  legăturii dintre oamenii locului şi Dumnezeu. Din Almăj s-au ridicat personalităţi de seamă ale ştiinţei, artei, culturii şi literaturii româneşti. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Marin Almăjan: „Ţara Almajului“

Al. Florin Ţene: „Rugăciunile zilei“

RUGĂCIUNEA ZILEI
E o primăvară cu muguri adormiţi în copaci

ca ochii dimineţii cu care eu

privindu-te în miezul clipei te  fac să taci

s- asculţi rugăciunea zilei către Dumnezeu.

O oră blândă dă ocol prin împrejur,

te aspiră dintr-un cer de vise,

când cucul îşi lasă cântecul său sur

clocit să fie în cuibul clipelor ucise.

Anotimpul acesta-i o cameră sigilată,

o lume vibrând într-un fluier de os,

doar ploaia de mult aşteptată

te înveşniceşte-ntr-un bărbat frumos. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Rugăciunile zilei“

Adrian Botez: „Aşteptând florile“

AŞTEPTÂND FLORILE

bat florile-n noapte la poarta de Nord –
nu le deschide Cetăţi Împăratul:
mai e până stele – petale-n acord
lumina-vor Copacii şi – mistic – Palatul!
*****
atunci când Hristosul a fost răstignit
ţâşnit-au şi sânge şi apă din rane:
sângele – sferă de foc – a cercuit
lumile: văpaie-n furtuni de dojane >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Aşteptând florile“

Dimitrie Grama: „De vorbă cu Cioran“

Imi amintesc vag ca ne dadusem intalnire la Bois de Boulogne. Nu pentru vreun motiv anume si nici pentru vreo amintire comuna am ales acel loc. Acum cand ma gandesc mai bine, am impresia ca nu noi am ales locul, ci soarta care, cu obisnuita ei nonsalanta, ne-a plasat acolo, doi straini, mai mult sau mai putin indiferenti si aproape inconstienti de existenta celuilalt.

Poate ca tocmai o astfel de relatie indiferenta, ne obliga cateodata sa ne oprim din goana, sa ne privim in ochi si sa ne destainuim cu adevarata usurare si sinceritate. O astfel de destainuire nu este posibila decat intre doi straini, care nu au absolut nimic nici de castigat si nici de pierdut unul fata de celalalt.

Da, noi eram doi straini perfecti, unul cu sinuciderea lui intr-o lume absurda, iar celalalt cu un cotidian mistic intr-o lume de ne-inteles. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Dimitrie Grama: „De vorbă cu Cioran“

Georgeta Adam: „Carolina Ilica, o Sapho din Carpaţi“

Printre apocalipse, prevestiri rele, arestări, demolări agresive, case monument distruse, coşmelii păstrate, evadări, accidente, scumpiri în numele energiei electrice ecologice, gunoaie, organisme modificate genetic şi alte belele cum ar fi divorţurile vedetelor te întrebi cum să te mai gândeşti la poezie şi poeţi când totul merge în altă direcţie? Să te ambiţionezi aşa, netam-nesam, să dai crezare unora care spun că prin poezie lumea visează, că un filon aurifer sălăşluieşte în cuvinte până când vine cineva şi-l descoperă, îl adună,  că este posibil să  dăinuiască asemeni lui Homer numai prin puterea poeziei? Mai ales astăzi, când nimic nu mai are preţ, când totul se aruncă la groapa de gunoi, oameni, cărţi, manuale, bolnavi, copii,  pensionari etc.?

În ultima zi din martie am asistat într-adevăr la o asemenea întâlnire sub semnul poeziei. Nu trebuia să plece de tot martie, pentru că poeta Carolina Ilica împlinise pe 19 ale acestei luni frumoasa vârstă de 60 de ani… >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Georgeta Adam: „Carolina Ilica, o Sapho din Carpaţi“

Ionuţ Caragea: „Literatura Virtuală, Genul Cyber-Poetry şi Curentul Generaţiei Google“

Fie că vrem, fie că nu, Internetul ne marchează existenţa. Apariţia acestui nou mijloc de comunicare a revoluţionat modul de gîndire şi manifestare a scriitorului contemporan. Însă, dacă pentru unii dintre noi Internetul înseamnă mersul firesc al evoluţiei, pentru alţii reprezintă o adevărată cutie a Pandorei.

Totul a început de cînd Microsoft a creat portalul către o altă dimensiune a conştiinţei umane. Windows era o lume de oglinzi/ferestre fermecătoare care te lăsa să pătrunzi în universul virtual, în care omul, pe post de creator, experimenta. Primul lucru pe care l-a făcut a fost să înveţe să comunice cu Pc-ul (şi toate componentele sale), să-i dea un nume, pentru ca mai apoi să-l ajute să evolueze software şi hardware. Ca un fel de analogie metaforică – trup şi spirit. Pe măsură ce timpul trecea, omul dorea să-i confere Pc-ului o caracteristică pe cît mai asemănătoare şi utilă, să-i fie satisfăcute nevoile şi necesităţile, să-i fie prieten etc. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ionuţ Caragea: „Literatura Virtuală, Genul Cyber-Poetry şi Curentul Generaţiei Google“

Cezarina Adamescu: „Poeme suave de primăvară virtuală“

FLORI GALBENE PE FUNDAL  VIOLET

Există un motiv,

fără îndoială,

pentru care tu,

străjerul pădurilor adâncate

te-ai nemernicit

într-atât

că ai devenit ca toţi ceilalţi.

Ţi s-a şters şi aura verde.

E mânjită de urdori insuportabile

şi dejagă miasme telurice. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Poeme suave de primăvară virtuală“

Florentin Smarandache: „Poeme inedite“

DE DOR DE TOAMNA

Un soare urduros

Zâmbeşte amar…

Cu indiferenţa desenată  pe faţă

Cocoşul trezeşte răsăritul

****

Au înlemnit salcâmii

De privelişti…

Gutuii adună culori

Din pământ >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Florentin Smarandache: „Poeme inedite“

Melania Cuc: „Drumuri“

Cauciucurile fâşâie pe asfalt. Ieşim din aşezarea cu aură medievală bine temperată, şirurile de case ridicate în brâie din piatră smulsă din gingia muntelui din apropiere îşi vor arăta îndată doar acoperişurile de ţiglă roşie. Ne îndepărtăm de Reghin, de oraşul viorilor, dar şi cel mai apropiat conglomerat urban de satul în care m-am născut şi am copilărit.

Din nimic, îmi apar, mi se derulează prin faţa ochilor o mulţime de clişeie patinate de vreme. Amintiri. Sunt încă în rame de lemn cioplit ţărăneşte, pe pereţii casei bunicilor mei din Archiud – colo nişte bucăţi de carton din care ciopoarele de bărbuncari în costume albe, naţionale şi cu tricolorul românesc aşezat în diagonală peste pieptarele din piele de miel, privesc fix în lentila aparatului de fotografiat.Unul desuet. >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Drumuri“

Cezarina Adamescu: „Microstihuri în stanţe nipone (fervori de aprilie)“

FLOAREA DE VERS

O floare de vers

înmiresmează-n culoare

întreg Univers.

____________

SORA MEA

Patimă, tu,

vieţuind în trup

încă dinainte

de naştere!

_________

EXIŞTI

Patimă

între suflet şi trup

invizibilă

cratimă! >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Microstihuri în stanţe nipone (fervori de aprilie)“

Adrian Botez: „Balada şi rugăciunea lui Joan Sala i Ferrer Sarrallonga“

partea corectă câştigă din ce în ce mai rar – aproape

niciodată

*****

nu există alt iad decât cel

de pe pământ:

iadul făcut de cei

bogaţi – celor

săraci

*****

trebuie să se schimbe ceva  – din temelii – în

lume: să-i trimitem în

iad – pe ucigaşii cei bogaţi – să-i trimitem în

iad – pe slugoii celor bogaţi – ucigaşi de

săraci >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Balada şi rugăciunea lui Joan Sala i Ferrer Sarrallonga“

Adrian Botez: „Despre două lumi“

ACOLO

soţiei mele, Elena

aerisind luminile din păsări

ne sprijinim de cer spre-a trece-n linişti:

acolo nu-s recolte şi nici mirişti

doar cântec de incendii hialine

*****

timpul acolo meditează-oceane

zeii-ospeţesc în muntele de raze

nu-i peste şi nici prin: candeli de rane

veghează-n cruci cereştile barcaze >>>>

aprilie 21, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Despre două lumi“

NR. 3/2011

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 3/2011

Baki Ymeri: Poezii de dragoste

PENTRU TINE

Prin Rai alergând,

Coborând,

Pe asternutul de vânt,

Sânii ei tremurau.

Undele lor mã loveau,

Mã trânteau la pãmânt.

____________

SUFLETUL VERII

Hai să privim în amurg

Disperarea

Şi marea-n ruină,

Pădurea care şi-a apus

Cununea de crengi.

De câte ori ne-npăcăm,

Suntem mai aproape de Dumnezeu.

Hai, vino în sufletul verii –

Vom fi

Precum doi inşi

Aplecaţi tare departe

Şi adormiţi… >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Baki Ymeri: Poezii de dragoste

Adrian Botez: „Săptămâna Patimilor“

SĂPTĂMÂNA PATIMILOR

amână mugurii să se deschidă :

se feresc de lumina asta-otrăvită

prin care se-nvârtejesc spinii

cununii Lui Crist

****

El înţelegea: nimeni

nu L-a-nţeles

****

a predicat pustiului din

Templu: vipere surde I se

prelingeau   – vâscos – peste

tălpi

****

atâta răceală – atâta

răceală >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Săptămâna Patimilor“

Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: „Mitropolitul Antonie Plămădeală“

Cu mai mulţi ani în urmă, la o şedinţă cu preoţii, Vlădica Nestor Vornicescu  ne-a spus: ,,Părinţilor, peste ani veţi fi mândri că aţi fost contemporani cu câţiva mari ierarhi ai Bisericii noastre. Aş pune în capul listei pe Vlădica Antonie al Ardealului. Mai departe completaţi Dumneavoastră lista!”

Cuvintele acestea le-am reţinut în sufletul meu şi azi, de câte ori îmi amintesc cu durere că Părintele Nestor nu mai este printre noi  şi îi dau dreptate. Au fost câţiva ierarhi ai Bisericii  noastre, cum nu se ştie când va mai avea această instituţie!  Despre Înaltul Nestor am mai vorbit, dar niciodată de ajuns,  despre Vlădica Antonie Plămădeală niciodată şi nu ştiu de ce!

Am avut o reţinere ca să scriu despre marele ierarh transilvan. Era  imensă personalitatea lui şi am socotit întotdeauna că i-aş profana memoria, dacă aş îndrăzni să-i creionez chipul în câteva cuvinte. Poate nu l-am cunoscut eu suficient de bine sau poate am fost întotdeauna unul dintre cei mai mari admiratori ai săi. >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Pr. Al. Stănciulescu-Bârda: „Mitropolitul Antonie Plămădeală“

Ion Pachia Tatomirescu: „Cronică la «Radiografia spiritului creol – Cazul Miron Radu Paraschivescu»de Artur Silvestri“

Recenta reeditare a lucrării de factură cazuistic-monografică, Radiografia „spiritului creol“ – cazul Miron Radu Paraschivescu, de Artur Silvestri (ediţia I: 2004; ediţia a II-a, prin grija Marianei Brăescu Silvestri, 2010*), păstrează, fireşte, o Notă la prima ediţie, datând din martie 2004, dar cu capitolul (ce, în prima ediţie, făcea „închiderea cazului“) Soartă postumă, istorie stranie (pus la ediţia secundă) «în loc de prefaţă», după care se aşterne mai la vale cuvântul „deschiderii“ propriu-zise, Dincolo de „patologia neîncrederii“, relevându-se apoi – într-o decadă de aur – următoarele „secţiuni“ / „obiective transmonografice“: Miron Radu Paraschivescu în lumea prin care a trecut (pp. 38 – 78), Poezia: către un realism „sans rivages“ (pp. 79 – 174, cu subcapitolele „cardinale“: «Doctrina inovaţiei şi sensibilitatea „decadentă“», «Un mit al „spiritului creol“: Cântice ţigăneşti», «Episodul „academist“», «Triumful lui Proteu»), O metodă de creaţie: „tălmăcirea“ (pp. 175 – 186), „Poemele dramatice“: expresionismul ca necesitate neînţeleasă (pp. 187 – 203), Reportajul: de la „sociologia naţiunii“ la iarmaroc (pp. 204 – 253, cu subcapitolele: «Efectul „Alexandru Vlahuţă“», «O clipă într-o Românie a străvechimii», «Căderea în timp: „bâlciul“»), Două nuvele între I. L. Caragiale şi Camil Petrescu (pp. 254 – 263), „Memorii“ documentare şi imaginare (pp. 264 – 279), O posibilă gazetărie de „cronicar muntean“ (pp. 280 – 295), Efigie la „spiritul creol“ (pp. 296 –307). Structurarea / elaborarea silvestriană a acestor „secţiuni“ / capitole se datează în orizontul anilor 1980 / ianuarie (Râmnicu-Vâlcea) şi 1987 / august (Mânăstirea Ciolanu). >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Pachia Tatomirescu: „Cronică la «Radiografia spiritului creol – Cazul Miron Radu Paraschivescu»de Artur Silvestri“

Adrian Botez: „Satul românesc eminescian ca dispoziţie de transcendere“

1. SATUL-NATURĂ

La Eminescu, nu apare Ţăranul (“oameni cu coasa-n spinare” sunt arhetipul-Thanathos multiplicat, cu aripă de fier-întunecare), dar apare Călugărul (ipostază ascetic-spiritualizată a Omului Locului, Omul-Axă (ca sens de transcendere), Magul-Regele-Împăratul fiind doar diversele trepte de intensitate a acţiunii metafizice; nu apare ogorul (spintecare spre plutonic), dar apare Moşia-Mocşă (tărâmul mitic). Arhetipurile poeziei eminesciene sunt arhetipurile Satului Arhaic Românesc, ca dispoziţie metafizică spre transcendere – Satul Arhaic Românesc, ca singură formă complexă (vag fixată terestru) structurată supraindividual (şi cu finalitate supraumană, aproape invizibilă ca arhitectură terestrizată, dar absolut determinantă, ca forţă de impunere a gestului şi gândirii-Logos. Ca-n filozofiile (sugestii de existenţă) buddhistă sau zen-buddhistă (a iluminării), nu au importanţă construcţiile pentru în-temeiere terestră, ci Acoperişul Arcuit spre Cer al Pavilionului, aşezat peste încăperea-cuptor iniţiatic (încăperea templu, nesemnificativă spaţial, infinită ca radiaţie spirituală), susţinută nu atât de pereţi, cât de mediul natural (profund energetizat spiritual): >>>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Satul românesc eminescian ca dispoziţie de transcendere“

Melania Cuc: Cronică la o carte nouă a Suzanei Deac

Volumul de proză scurtă PODUL SUSPENDAT, semnat de Suzana Deac, şi apărut în 2011, la Editura Transilvania din Baia Mare, are girul Proiectului CITITOR DE PROZA şi Republica Artelor, cu sediul la Londra.
Coperta fiind semnată de Maia Martin.
Criticul literar Virginia Paraschiv, într-o prefaţă, care beneficiază de toate ingredientele de care numai un profesionist ca domnia sa, dispune, îi face lucrării, o prezentare la obiect, schiţând în tuşe fine şi portretul scriitoarei.
,, Suzana Deac oficiază ca prozator în volumul Podul suspendat, un ritual de exorcizare a fantasmelor morbide, induse de ,,programatorul de suflete,, – accidentalul traumatizant sau durata cleioasă a cotidianului cenuşiu,,.
Modestă, ca o privighetoare care îşi cunoaşte valoarea lirică, Suzana iese în luminile rampei literaturii contemporane doar când are ceva a spune, când imaginile şi ideile sale de creator autentic au ajuns la maturitate, deţin esenţa comunicării. >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: Cronică la o carte nouă a Suzanei Deac

Ioan Miclău: „Cartea şi valoarea ei“

Motto:

,,Arta ca răspânditoare a bunului gust, nu se poate

coborî în noroi, ci are să ridice la sine pe toţi cei ce vin sub

steagurile sale. Ridicarea aceasta se face prin propagarea

eternului frumos, a cărui temelie este adevărul”.

IOSIF VULCAN

Trebuie să recunosc aici un anume adevăr, adică, iniţial aveam în minte a numi acest eseu ,,Cartea şi valorile acesteea”, dar mi se părea o prea lărgire a spaţiului de investigaţie. Mai ales că în ideea mea urmăream o ancorare în acea valoare a cărţii în sine, ca mijloc de expresie şi comunicare! Ca apoi, de aici să se desprindă acea universală valoare a cărţii în lunga şi zbuciumata evoluţie a fiinţei umane! Când omul a fost apt a-şi gândi simbolurile în litere şi a început a scrie, se năştea şi Cartea. Desigur, din dorinţa de expresie şi comunicare, cartea devenea pentru om o a doua fiinţă! Fie chiar prin acele tăbliţe de lut ars sau papirus, se dorea o notare a istoriei acelor vremi, a activităţilor de tot felul, adică a lăsa urme despre timpul şi spaţiul existenţei lor! Trecutul, prezentul şi viitorul în carte putea fi oglindit. Azi, aceasta a devenit atât de importantă, de necesară, încât ar  fi imposibil a se desprinde din viaţa de zi cu zi a societăţilor omeneşti! Și nu numai atât, dar, practic, omul s-ar sălbătici din nou, luându-i-se cartea. >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ioan Miclău: „Cartea şi valoarea ei“

Al. Florin Ţene: Universul lui Bergson – „maşină de făurit zei“

Întreaga filosofie a lui Henri Bergson încearcă să ofere, peste timp, o replică la concepţiile lui Descartes. Filosoful pune viaţa, în diversitatea ei infinită şi ubicuă, în locul presiunii cogito-ului şi a dictaturii pretenţiei raţiunii de a controla despotic “pasiunile sufletului”. Direcţia gândirii lui Bergson urmăreşte,aproape fidel, un crez formulat în ani tinereţii:”A şti să te bucuri de prezent, să stăvileşti neliniştea şi teama, iată adevărata înţelepciune şi scopul ultim al oricărei filosofii”(Henri Bergson “Ecrits et paroles,”Paris, 1957-1959, volum de debut,p.29). Influienţa lui Epicur, pe care îl citise din scoarţă în scoaţă, i-a conturat aceste gânduri. Louis Lavelle în “La philosophie francaise entre les deux guerres”, volum apărut la Paris în 1942, scria la pagina 91 că  Bergson este “unul din rarii filosofi pe care gloria i-a vizitat”, atrăgând cititorii şi auditoriul cu magia verbului sclipitor, obişnuit să ducă din tinereţe frumoasa imagine ţesută de exaltările apologeţilor. Opera sa , multiplu diversificată, totuşi pare unitară şi organizată insistent în preajma idei direcţionare-trăirea subiectivă a duratei. O scrisoare către Harald Hoffding scrisă de Bergson avertiza categoric că miezul operei sale este “intuiţia duratei”, scrisoare semnalată de exegetul danez Vladimir Jankelevitch în “Henri Bergson”,Paris, 1959,p.4, >>>>

martie 30, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: Universul lui Bergson – „maşină de făurit zei“

NR. 2/2011

martie 18, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 2/2011

Încă un an cu Artur Silvestri în lumea cărților și a prietenilor lui, scriitorii și cititorii

Pe 19 martie 2011, Artur Silvestri ar fi împlinit 58 de ani. Doar atât !

A plecat prea grăbit, acum mai bine de doi spre alte tărâmuri, mai luminoase, şi, totuşi, am petrecut încă un an împreună cu Artur Silvestri, în lumea cărţilor şi a prietenilor lui.

A plecat, dar a fost totuşi aici, între prietenii,  colegii, discipolii, admiratorii, cititorii săi. Şi este prezent, aşa cum ne-a confirmat ultima întâlnire la Târgul de carte GAUDEAMUS de la Craiova, când, involuntar dar firesc, toţi cei care au vorbit despre Artur Silvestri , ca şi la celelalte evenimente editoriale şi culturale, au vorbit la timpul prezent: ARTUR SILVESTRI ESTE….

Artur Silvestri spunea „Pentru mine, care trăiesc numai ca să scriu, toate aceste simţăminte se răsfrâng în năzuinţa de a face să existe o carte şi încă una, şi încă una” şi, ducând mai departe acest mesaj, Mariana Brăescu a făcut să existe o carte , şi încă una , şi încă una, semnate de Artur Silvestri, (editate sau reeditate postum) şi despre Artur Silvestri, (colecţia „pro memoria”). Astfel, în anul care a trecut-martie 2010-2011- s-au adăugat încă 3 cărţi: volumele de critică literară semnate  de Artur Silvestri şi documentarul memorialistic „ARTUR SILVESTRI Aşa cum l-am cunoscut”. Şi toate şi-au urmat drumul dorit de Artur Silvestri, către cititori, întâlnindu-se cu aceştia la târguri de carte şi saloane de literatură, diferite evenimente culturale, în biblioteci, unde au ajuns aceste cărţi sub formă de donaţii,  librării, etc. Iată cele mai importante întâlniri cu scriitori, critici literari, prieteni, colaboratori, admiratori, cititori ai lui Artur Silvestri în anul care a trecut. >>>>

Astfel, putem spune că am petrecut încă un an împreună cu scriitorul, criticul literar, editorul, mentorul, prietenul Artur Silvestri, în lumea lui, lumea cărţilor, aşa cum scria el însuşi” Casa mea  a fost dintotdeauna o bibliotecă” .

Sperăm , că în anul ce urmează, cu ajutorul lui Dumnezeu ”Biblioteca Artur Silvestri” să sporească cu noi tipărituri şi el să fie la fel de prezent în viaţa noastră literară.

Dumnezeu să-l odihnească în pace şi lumină pe Gabriel Artur Silvestri şi viaţă veşnică să-i dăruiască.

TEODORA MÎNDRU

martie 17, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Încă un an cu Artur Silvestri în lumea cărților și a prietenilor lui, scriitorii și cititorii

Cleopatra Lorinţiu: „Note de spunere şi de lectură“

Apariţia celor două cărţi de proză scurtă semnate de Mariana Brăescu Mariana Brăescu- Îmi amintesc şi îmi imaginez, Editura Carpathia,2011 şi Imperfecţiuni provizorii,Editura Carpathia,2011- a fost marcată de o lansare de carte la Libraria  Mihail Sadoveanu din Bucureşti, loc ce ne aminteşte lansările şi zăpezile de odinioară.

Prilejul acesta, al apariţiei unor cărţi, e în sine un motiv de bucurie tainică  pentru autor dar la noi, la români el poate să ia şi forma unei sărbători .Faţă de celebrele «  dédicaces des livres » cum se fac prin Occident, la noi lumea se adună, criticii se exprimă, autorul citeşte iar la sfârşit dă îmbujorat dedicaţii pe cărţi, stropite cu un pahar de vin sau de suc. Nu e aşa ?

Lansarea din 3 martie anul curent s-a remarcat prin câteva aspecte fermecătoare de altfel, căci doi actori valoroşi ai scenei şi ai filmului românesc au citit câte o povestire de-a autoarei . Mai exact Florina  Cercel şi Adrian Păduraru. Exerciţiu artistic frapant care a pus în valoare virtuţile textului.

De vorbit despre cele două cărţi publicate la mai bine de douăzeci şi ceva de ani de la elaborarea lor, au vorbit, nu critici ca de obicei ci … scriitori, ei înşişi, mai exact Tudor Octavian şi cu mine.

Aceste proze  scurte scrise în deceniul nouă ar putea să pară aidoma unor mesaje vârâte în sticle şi aruncate în mare, rămânând ca ele să depună mărturie despre un timp, la urma urmelor.

Dar ele sunt mai mult decât atât, nu doar că depun mărturie despre un tip de gândire, de provocare chiar, dar se ridică mult peste asta, căci senzaţia valabilităţii lor atemporale este evidentă.

E primul lucru care m-a frapat constatând  eu cu o satisfacţie nespusă că observaţia acidă a scriitoarei se aruncă spre situaţii mereu valabile, spre personaje şi stări de fapt precum dintr-o excelentă caricatură ,capabile să spună multe şi să intre repede de tot în memoria cititorului.

Cele două cărţi sunt precum feţele lui Janus.

Diferite, aparent chiar total diferite, ele se ating totuşi până la urmă într-o limită a subtilului şi poate a organizării materiei epice, căci ele sunt construite, ca stil, oarecum la fel, mizând pe o bună dozare a efectului, pe acumulare, punct culminant şi surpriză.

Prozele, oricât de scurte ar fi ca întindere, au dozajul şi reţeta unor piese de teatru, ceea ce într-un fel  e normal căci Mariana Brăescu s-a vrut înainte de toate, cred, dramaturg . >>>>>

martie 16, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cleopatra Lorinţiu: „Note de spunere şi de lectură“

Artur Silvestri: „Noua Geografie literară“

Ideea „Noii geografii literare” aparţine Luceafărului, însă realitatea pe care încearcă a o traduce naţional e de bună seamă, anterioară acestei propuneri şi independentă de ea. În fond, către sfârşitul lui 1984, când M. Ungheanu şi cu mine am iniţiat această dezbatere prelungită, fenomenele literare recente o reclamau şi de-aceea nici nu a fost greu ca ideea să se impună şi să capete o anumită popularitate care deranjează pe unii. Însă adevărul „Noii geografii literare” nu se poate nega, o dovadă fiind adeziunea câştigată de această formulă în numai câţiva ani. Cei dintâi care au propus-o au fost, alături de iniţiatori, un cercetător în sociologia istoriei (Ilie Bădescu), un istoric literar şi un eminescolog (Nicolae Georgescu) un istoric al literaturii cu perspectivă sociologică (Adrian Dinu Rachieru) o eminentă comparatistă (Mirela Roznoveanu) şi un etnolog ale cărui studii de istorie a culturii şi de folclor ar merita o atenţie sporită (D. Bălăeţ). Opiniile lor se păstrează sub forma unei discuţii în jurul mesei rotunde publicate de Luceafărul în >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Artur Silvestri: „Noua Geografie literară“

Ion Pachia Tatomirescu: „Cu Artur Silvestri la dezbaterea literară de la Chişineu Criş, iulie 1988“

La Liceul Industrial din Chişineu-Criş, graţie directorului respectivului liceu, destoinicul critic literar, Alexandru Ruja, sub egida unor instituţii de prim rang – Comitetul de Cultură şi Educaţie al Judeţului Arad, Inspectoratul Şcolar al Judeţului Arad, Consiliul Orăşenesc Chişineu-Criş al Educaţiei Politice şi Culturii, Societatea de Ştiinţe Filologice (Subfiliala Chişineu-Criş), redacţia revistei „Luceafărul“ din Bucureşti etc. – s-a derulat, în zilele de 19 – 20 mai 1988, cea de-a IX-a ediţie a Simpozionului Naţional, „Valori ale Literaturii şi ale Limbii Române“. S-au distins între numeroşii participanţii la acest simpozion nu numai cei din eternizatul grup, graţie fotografiei de mai sus (de la dreapta la stânga): Adrian Dinu Rachieru, Artur Silvestri, Paul Everac, Ion Pachia-Tatomirescu, Deliu Petroiu, Al. Ruja (în dreapta lui IPT), ci şi Florin Bănescu, Mariana Brăescu-Silvestri, Horia Ungureanu, prof. univ. dr. Al. Bellu, prof. univ. dr. Dorina Dincă, prof. univ. dr. Iulian Negrilă, prof. univ. dr. Pavel Petroman, prof. univ. dr. Virgil Vintilescu ş. a. Sibiu (vezi fotografia întregului grup în cartea Artur Silvestri – aşa cum l-am cunoscut, I, antologie întocmită de Mariana Brăescu Silvestri, Bucureşti, Editura Carpathia, 2010, p. 250).

La acest simpozion, vineri, 20 mai 1988, Ion Pachia Tatomirescu, face comunicarea Niceta Remesianu şi începuturile imnologiei dacoromâne (370 e. n.), participând şi la iniţiatele şi deja tradiţionalele dezbateri ale redacţiei revistei «Luceafărul», focalizate (şi la Chişineu-Criş, în cadrul bogatei game de manifestări prilejuite de acest simpozion naţional universitar-academic) de Artur Silvestri, îndeosebi, asupra conceptului „noua geografie literară“. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Pachia Tatomirescu: „Cu Artur Silvestri la dezbaterea literară de la Chişineu Criş, iulie 1988“

Ion Marin Almăjan: „Un maestru al versului înveşmântat în odăjdii orbitoare“

”Sub ramura cuvintelor odihnesc şi respir „ ( Anotimpul subţire al glasului tău) se mărturiseşte poetul Ioan Petraş,nepreţuitul meu prieten.Doar că aceste cuvinte  sunt născute din smirnă şi tămâie, adăpostesc Potirul  iar în Potir se ascunde Cuvântul, Dumnezeiescul  har al clipei de început. Poetul Ioan Petraş  este covârşit de  Sfânta Liturghie în spiritul şi pentru cuvântul căreia osteneşte cu sufletul şi cu mintea într-o dulce, asumată robie. Tonul poeziilor sale este imnic,solemn, ca o rugăciune.”O aspră uitare se stinge mereu/ biruită de aurul rugăciunii”.  Sau: ” Rugăciunea mea/ o spinare de deal adâncit/ în noapte”.( Cartea bucuriilor epifane).Odăjdiile poeziei sunt luxuriante, aproape orbitoare, hieratice te trimit cu gândul la frescele bizantine:” Pe o vatră de ceară curată/ Înverzeşte un văzduh cu numele meu/Bucuria –ngenunche şi cântă/că-n lacrima mea/Îşi spală culorile un curcubeu”( Lăcrimarul înflorit)sau:”, >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Marin Almăjan: „Un maestru al versului înveşmântat în odăjdii orbitoare“

Mihail Soare: „Aţi mai vazut vreun flutur?“

(În amintirea domnului Mircea Micu)

Aţi mai văzut vreun flutur cu mustaţă,

Aşa năstruşnic şi aşa poet,

Un zburător atât de desuet

Pentru o lume-orbecăind în ceaţă ?

****

Ati mai vazut vreo floare să nu-i ştie

Zâmbetul şui de visător lunatic

Hrănit  cu praf de stele, nebunatic

Predicator de pilde în pustie ? >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mihail Soare: „Aţi mai vazut vreun flutur?“

Lucreţia Bogdan: „Poemul dramatic «Meşterul Manole», de Valeriu Anania“

Poemul dramatic Meşterul Manole este publicat de Valeriu Anania în anul 1968 la Editura pentru  literatură, Bucureşti. În ianuarie, 1969,  acest poem este transmis de Televiziunea Română, iar la 30 martie are loc premiera acestuia la Teatrul Al. Davila din Piteşti, regizat de Marietta Sadova. În acelaşi an, poemul e jucat şi la Teatrul Casandra, de către promoţia clasei Ion Olteanu a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti.

Piesa se încadrează în teatrul poetic românesc postbelic.

Dumitru Micu apreciază că ceea „ce o individualizează la nivelul subiectului şi al construcţiei în raport cu celelalte piese de factură prozodică notabile despre edificarea mânăstirii de la Curtea de Argeş (Zidirea Mânăstirii Argeşului de N. Iorga, Meşterul de Adrian Maniu, Meşterul Manole de Victor Eftimiu, Icarii de pe Argeş de Ion Luca) e, desigur, conţinutul specific al componentelor sale inventate de dramaturg (şi nu împrumutate legendei), al aşa-numitelor de către V. I. Propp mărimi variabile, modul cum acestea se leagă de componentele neschimbătoare (mărimile constante) şi ponderea lor în context”.[1] >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Lucreţia Bogdan: „Poemul dramatic «Meşterul Manole», de Valeriu Anania“

Al. Florin Ţene: „Călătorie prin «vegetaţia luxuriantă» a exegezelor nietzscheene“

Cu mulţi ani  în urmă m-am încumetat să călătoresc prin lumea exegezelor nietzscheene şi de atunci nu am mai reuşit să ies din “ vegetaţia luxuriantă” a acestora. Am impresia că, încă, mă aflu într-un ţinut  brazilian, sau mai bine zis într-o indefrişabilă şi misterioasă mlaştină amazoniană, unde fiecare op mă face să tai cu maceta minţii o vremelnică potecă prin liane şi hăţişuri, repede crescută la loc de vigilenţa vegetală a naturii ce nu doreşte ca o simetrie aleatorie să-i tulbure “propria orânduială “.

Opera de filosofie poematică “Aşa grăit-a Zarathustra “, scrisă între anii 1883-1885, este un astfel de” ţinut amazonian” în care este concentrată, ca un transfocator, întreaga gândire filosofică a lui Nietzsche. Treptele de gândire şi creaţie ale unei biografii complicată până la infinit, ce provoacă de ani buni discordia şi învălmăşala de turn Babel a axegeţilor, sunt limpezite de Nietzsche însuşi, ce mărturiseşte “marile schimbări la faţă “ în propria lui viaţă: Nietzsche cel aflat în echilibru între” înainte” de Zarathustra şi “după “ Zarathustra. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Călătorie prin «vegetaţia luxuriantă» a exegezelor nietzscheene“

Ionuţ Caragea: „Întotdeauna oameni“

ÎNTOTDEAUNA OAMENI

întotdeauna căutăm ceea ce ne lipseşte

şi renunţăm la ceea ce ne lipseşte mai mult

întotdeauna privim mai departe

şi reuşim să fim cu-atât mai departe

de noi înşine

întotdeauna sperăm la ceva mai bun decât azi

şi mâine vom fi căutători de comori în trecut

întotdeauna facem aceleaşi greşeli

şi găsim întotdeauna o scuză:

a greşi e omeneşte şi totuşi

întotdeauna ni se arată o cale spre adevăr

şi cochetăm mereu cu minciuna

întotdeauna suntem romantici

şi până la urmă ne plictisim de atât romantism

şi suntem pragmatici până la >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ionuţ Caragea: „Întotdeauna oameni“

Aurel Brumaru: „Adaptabilitate şi transfer sau Cu prepoziţia «înspre» în era schimbării“

Trăim, începând cu deceniul 9 (al secolului trecut), spune Alvin Toffler (v. Transfer de putere, 1990) în epoca dominaţiei cunoaşterii, inteligenţa taie acum punţile brutalei forţe fizice, nu va împiedica însă şi violenţa. Altfel de violenţă. Cei care deţin cunoaşterea – adică informaţia şi computerul, iar nu doar coşurile negre vărsătoare de fum – îşi transferă lejer şi în folosul propriu puterea, ceilalţi s-ar putea să mizeze, cum se vede, pe agresiunea tribalistă, deja pe forţa militară. Acestea, se spune, pot fi zădărnicite prin integrarea informaţională, printr-o necontenită deschidere, a rămâne aşadar numai păstrători de vechi patrimonii, într-o dimensiune conservativă, înseamnă a influenţa în massă exclusiv propagandistic, contând pe elementul tradiţional; uneori în formele nestăpânite cunoscute (istorie triumfalistă sau, cum s-a zis mai de curând, „istorie de parasatas”, pusă adică pe dezgropare şi veşnică pomenire, apoi reminiscenţele idolatrice certate cândva de Emilio Gentile etc.). >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Aurel Brumaru: „Adaptabilitate şi transfer sau Cu prepoziţia «înspre» în era schimbării“

Lucian Gruia: „Proza lui Artur Silvestri“

Alcătuirile evanescente, iluminările, revelaţiile lui Artur Silvestri,  s-au adunat în volumele:  APOCALYPSIS CUM FIGURIS Şapte nuvele fantastice cu prolog şi epilog /1/ (scrise în perioada 1983-1984, cu excepţia textului Geneza, după Balzac elaborat în anul 1977) – prima ediţie 2003; PERPETUM MOBILE  Piese improvizate pentru violocel şi oboi /2/ – prima ediţie 2005 şi juralul impresionist FRUMUSEŢEA LUMII CUNOSCUTE. Zile de neuitat (2009). Cleopatra Lorinţiu  mai aminteşte şi de proiectul unui roman PINNACLE despre care autorul îi vorbise cu vreo două luni înainte de a se stinge.

Ediţiile din 2009 ale volumelor menţionate cuprind impresionante referinţe critice, depăşind ca număr de pagini pe cele ale textelor în proză, ceea ce ne permite să realizăm o sinteză la care vom folosi, pe lângă recenziile amintite, prefeţele relevante ale Marianei Brăescu Silvestri şi comentariile preţioase ale autorului.  >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Lucian Gruia: „Proza lui Artur Silvestri“

Adrian Botez: „A sta în calea oamenilor“

Era frigul ascuţit şi jilav al unui sfârşit de martie câinos. Oraşul nu suferise de pe urma inundaţiilor. Satele, însă, jur împrejur, fuseseră scufundate, mai mult de jumătate, într-o mlaştină neagră, uleioasă, greţoasă, deznădăjduitoare.

Era duminică, la un ceas după amiază. Tânărul desculţ stătea în mijlocul străzii, pe carosabil – îngenuncheat. Şoferii, destul de rari, care treceau, îl înjurau pe cel îngenuncheat – grosolan şi sonor, spectaculos, ieşiţi afară cu trupul, pe jumătate, din cabine.”Beţivule!” – strigă unul, cu o mirare victorioasă, de parcă atunci ar fi făcut o mare descoperire. Îl înjurau – şi treceau mai departe. Aveau treburile lor, atât de grabnice… Tânărul desculţ rămânea, în continuare, impasibil, îngenuncheat şi gol până la brâu, pe carosabil. Capul i se plecase, adânc, până aproape de asfaltul cu străluciri ferite, întunecate, bănuitoare. Asfaltul amestecat cu crâncena ură a apei. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „A sta în calea oamenilor“

Ben Todică: „Despre vol. SCRUM/CENDRE al poetului Ştefan Doru Dăncuş“

In tara sanzienelor sa lasat intunericul. Un tinut pingelit cu martiri. O memorie tintuita de oameni ca Stefan Doru Dancus. O gloaba uitata de stramosi, hranita din cenusa neamului lui Horia, Closca si Crisan isi asteapta stapanul. Plesul secolului XXI, bidiviul ascuns, sclavul dainuirii consumat de cotidianul faiantat in alb.

Uscarea creierelor sub dogoarea libertatilor promise.Taierea coardei. Pustiirea constiintei. Insetarea identitatii. Gonirea sufletelor. Indobitocirea. Nici tu ca poet nu iti explici cum sau ales aceste cuvinte de merg asa de bine. Poezia se naste din cele mai emotionante momente ale omului si va ramane alaturi de noi atata vreme cat vom vorbi. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ben Todică: „Despre vol. SCRUM/CENDRE al poetului Ştefan Doru Dăncuş“

Al. Florin Ţene: „Clipa de dat în leagăn muza“

CLIPA DE DAT ÎN LEAGĂN MUZA

Îmi iese căldura ca un nisip din oase

De-am încălzit amiaza întreagă,

Satul tot s-a adăpostit prin case,

Eu am înjugat boii ziua spre apus s-o tragă.

*****

Sunt împrăştiat prin ogradă,

Iarba din carnea ţărânei creşte,

Mierlele au venit în zbor să vadă

Cum de căldură poetul se topeşte.

*****

M-am adunat de jos măturându-mă cu gândul

Şi-am făcut balansoar din grinda cerului şi-o stea,

De-atunci mă dau în ea cu rândul,

Un an eu, celălalt muza mea. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Clipa de dat în leagăn muza“

Marcel Turcu: „Hipoteca“

HIPOTECA

“ Don Quijote-le nostru interior “ / Unamuno /

 

… cai de rasa, fara autori morali de –

Cai de rasa …

****

Intins letraj- zidul bibliotecii-versant :

-pe deplin-zidul !-

****

In ferestre de rasa, cai de rasa, tintati –

Constelari cai de rasa,

Fumegand a lectura …

****

O aiure alba ne-mbratiseaza pe

Toti !…

****

In feresre de rasa, cai de rasa

-ca serpasii boemi-

****

Fumegand a lectura … >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Marcel Turcu: „Hipoteca“

Maria Vaida: „Anotimpul miracolelor – vol. «Oracol» de Marcel Mureşeanu“

Nimic nu tinde să nu fie atât de mult cum tinde timpul

C-abia se naşte o secundă şi alta îi umbreşte nimbul.

(Gheorghe Pituţ, Secunda)

În copilărie aveam obiceiul să completăm oracole, căutând cele mai iscoditoare şi revelatoare întrebări destinate numai celor iniţiaţi, care doreau să răspundă, care se lăsau cunoscuţi de către autor, pentru că doar el ştia ale cui sunt răspunsurile de la numărul respectiv, după simbolul ales, ori după alt semn cunoscut numai  de omniscientul personaj care izvodise întrebările… Nu ştiu nici acum, dacă oracolul din Delphi obişnuia să pună întrebări, ori numai să ofere răspunsuri la întrebările celor interesaţi să-şi cunoască viitorul. Poetul Marcel Mureşeanu (Oracol, Ed. Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2010) face să circule prin clasă un alt fel de oracol, cel referitor la timp, marele Cronos (imperiul crepuscular) care, asemeni nisipului de aur ni se scurge printre degete fără să băgăm de seamă, fără să-l ţinem în clepsidră, atenţionând lectorul că timpul auctorial al senectuţii a devenit un anotimp al miracolelor. >>>>

martie 12, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Maria Vaida: „Anotimpul miracolelor – vol. «Oracol» de Marcel Mureşeanu“

NR. 1/2011

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 1/2011

Lucia Olaru Nenati: „Arca Eminescu“

De mulţi ani ne-am obişnuit, aici, la Botoşani, mai mult ca oriunde, ca după Sfintele Sărbători ale Crăciunului şi Anului Nou, la două săptămîni, să mai urmeze o sărbătoare. Nu înscrisă în calendarul religios ci în cel laic, dar având aura solemnă a unei prăznuiri: ziua naşterii   mucenicului spiritului românesc Mihai Eminescu.  Ştiu familii de oameni simpli fără prea multe  pretenţii de superioritate care, în această zi se îmbracă frumos şi  caută să ia parte la  aniversarea lui oriunde s-ar sărbători aceasta. Pentru mine, personal, se  împlinesc  decenii de când resimt sincer şi profund (şi particip la)  ziua de 15 Ianuarie ca pe întâia mare sărbătoare românească a fiecărui an, fie că m-a trimis destinul să contribui la Ipoteşti, la începuturile prăznuirii sale, sub numele de Zilele Eminescu, sau s-o consolidez din timp, în atâtea şi atâtea chipuri şi ipostaze,  fie că abia (dacă) mai sunt invitată uneori la derularea ei, încăpută în zodia  unui alt stil de manifestare.  >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Lucia Olaru Nenati: „Arca Eminescu“

Traianus: „Plocon la Eminescu“

Ghenar colindă lumea pe coame mari de cai,

Rog liniştea superbă să ne asculte slova :

” –Primeşte-ne ploconul, de-aici, bade Mihai,

Că cimitirul Bellu departe-i de Moldova”.

–––––––––––––-

Cine vorbi şi unde e tipul de neom,

Ce ne-a tot spus taclale şi cine le-o socoate,

Că nu e just, că steaua ce are chip de domn

E steaua Eminescu, cea mai fără de moarte?..

–––––––––––––-

Uitaţi-vă preabine, cînd stele-n noapte pier,

Mari gentilomi de seamă, fără de-a limbii haină,

Luceafărul răsare nu la poruncă-n cer,

Se vede şi străluce dacă-l priveşti în taină. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Traianus: „Plocon la Eminescu“

Al. Florin Ţene: „Artur Silvestri – Patriarhul României Tainice din nou printre noi“

Articol preluat din revista “Pietrele Doamnei”, anul IV, nr. 12 (48), decembrie 2010, pag. 9

Nu întotdeauna cel care se înalţă în „Patria veşniciei” lasă urme adânci şi roditoare, precum brazda răsturnată de plug în ogorul roditor, însă în cazul scriitorului, istoricului, filozofului şi enciclopedistului Artur Silvestri urmele rodniciei sale din timpul vieţii se văd şi azi pe ogorul memoriei şi al cuvântului „cules de pe pajiştile infinit colorate şi cu parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contigent”. (Acad. prof. dr. Zoe Dumitrescu Buşulenga).

Acest dor veşnic de Artur Silvestri izvorăşte din înţelepciunea lăsată în cărţile de proză scrise, de istoria culturii şi eseistică, de analiză imobiliară, economică şi socială, de documentele iniţiate şi îngrijite de el, de generozitatea sufletului său pusă la temelia publicaţiilor înfiinţate şi mai ales de căldura interumană pe care o degaja când interacţionai cu el.  >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Artur Silvestri – Patriarhul României Tainice din nou printre noi“

Cezarina Adamescu: „Omagiu poetului Grigore Vieru“

„TAINA CARE MĂ APĂRĂ”

Sunt iarbă, nu pot fi mai mult”.

Al Universului tumult

Mă poate într-o zi strivi,

Iar cerul însuşi m-o jeli.

* * * * * *

Românule, înfrânge-ţi teama:

Din ceruri mă jeleşte   m a m a.

* * * * * *

Mă vor jeli adeseori

În zare, şiruri de cocori.

* * * * * *

Pe soare, ploaie ori ninsoare,

Jeli-vor sălcii plângătoare.

* * * * * *

Va şuiera amarnic vântul

Şi-n zori mă va jeli pământul. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Omagiu poetului Grigore Vieru“

Al. Florin Ţene: „Înţelepciunea ca reflecţie controlată în poezia lui Eugen Dorcescu“

Eseist, critic, istoric literar şi nu în ultimul rând poet, Eugen Dorcescu în volumul de poeme“Poemele bătrânului “,( bilingv, română-spaniolă, în traducerea autorului şi a Rosei Lontini), apărut la Editura Semănătorul, 2010, ridică reflecţia lucidă la rangul de evocare ducând efectul liric la un reflex psihologic. Relatarea poetului, aflat sub mantia gogoliană a bătrânului, este o operaţie chirurgicală pe sufletul viu: ” cadavrele încă vii erau pline,/ din creştet până-n tălpi, / cu viermi lungi de / sudoare “ . Întâmplările au o formă superior tragică, întrucât sunt trăite gustând ”în singurătate, acronia/ obligat, totuşi, prin pârghia/ necruţătoare a gravitaţiei, / să rămână fixat într-un loc, într-un topos, în spaţiul/ de care nu-l mai leagă nimic,/ în afara repulsiei“. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Înţelepciunea ca reflecţie controlată în poezia lui Eugen Dorcescu“

Melania Cuc: „Rugul a ruginit untdelemn“

RUGUL A RUGINIT UNTDELEMN

Umbra umblă goală pe sub rochia de bumbac.

-Nu-i nici un pericol!

Insişti tu,

Încerci să mă convingi

Să mergem mai departe prin grotă,-

Două şopârle din smalţuri mimetice.

Pe deasupra noastră zboară oameni

Şi sângele strugurilor sălbatici

Se maturizează ca un puber

În palestra grecească.

Soarele-i tot mai  albastru la ochi,-

Tenor fără voce şi cu vena tăiată.

Roşu hujuie vântul  de dimineaţă,

Jilav şi sfânt ca  ţâţa lupoaicei

Care va naşte schimbarea la faţă. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Rugul a ruginit untdelemn“

George Petrovai: „Yasunari Kawabata şi drumul prozei sale de la modernism la clasicism“

Înainte de-a intra în subiectul propriu-zis despre proza japonezului Yasunari Kawabata, laureat al Premiului Nobel pentru literatură pe anul 1968, se cuvine să pregătesc terenul, adică să spun câteva cuvinte despre clasicism şi clasic.

După cum se ştie, clasicismul european este un curent postrenascentist, ai cărui reprezentanţi urmează linia inaugurată de Petrarca în ceea ce priveşte atenţia acordată scriitorilor antici. Iată de ce pentru autorii clasici natura este doar un element decorativ, căci sursele lor predilecte de inspiraţie se cheamă antichităţile greacă şi latină. În plus, arta clasică se conformează unor norme estetice prestabilite, aşa ca norma celor trei unităţi (de timp, loc şi acţiune), potrivit căreia acţiunea trebuie să fie unitară, să se desfăşoare în acelaşi loc şi pe durata unei singure zile. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la George Petrovai: „Yasunari Kawabata şi drumul prozei sale de la modernism la clasicism“

Marcel Turcu: „Hipoteca“

“ Don Quijote-le nostru interior “ / Unamuno /

 

… cai de rasa, fara autori morali de –

Cai de rasa …

* * * * *

Intins letraj- zidul bibliotecii-versant :

-pe deplin-zidul !-

* * * * *

In ferestre de rasa, cai de rasa, tintati –

Constelari cai de rasa,

Fumegand a lectura …

* * * * *

O aiure alba ne-mbratiseaza pe

Toti !…

* * * * *

In feresre de rasa, cai de rasa

-ca serpasii boemi- >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Marcel Turcu: „Hipoteca“

Al. Florin Ţene: „Cavalerul nebuniei străbate literatura Europei“

Scriitorii europeni, vrând-nevrând, îl caută pe Don Quijote ca erou al viselor lor pe motiv că nu-i o fiinţă reală, ci un om de ficţiune şi de acţiune, mai real decât toţi scriitorii. Un om ficţiune plecat să preschimbe zarea finită din La Mancha cu orizonturi nesfârşite, o fiinţă imortalizată pe drumul veşnicilor căutări.

Prozatorii şi poeţii europeni, din toate timpurile, conştienţi sau inconştienţi, l-au căutat pe înţeleptul Quijote în viitor, ca o căutare a speranţei, a visului veşnic neîmplinit, pe care îl găsim în poemele şi prozele acestora. Îl caută pe „Cavalerul nebuniei” în viitor, dar pentru aceasta, ei îl descoperă în trecut. În căutarea lor, cheamă la o nemavăzută cruciadă însoţită de muzica sferelor, călăuzită de „steaua cea strălucitoare şi sonoră”  care-o încuviinţează de pe cer şi le spune calea. Aşa cum o fac poeţii: Johann Wolfgang von Goethe („Suferinţele tânărului Werther” sau „Prometeu”), George Gordon Byron („Pelerinajul lui Childe Harold”, „Manfred” sau „Cain”), prozatorii Giuseppe Antonio Borgese („Rube” şi „Furtună în neant”), etc. >>>>

ianuarie 28, 2011 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Cavalerul nebuniei străbate literatura Europei“

NR. 10/2010

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 10/2010

Mariana Brăescu: „La New York, Artur Silvestri în România Tainică“

Aşa cum bine a spus preotul, profesorul şi prietenul Theodor Damian, această lansare a cărţilor lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri la New York “a aranjat-o Dumnezeu”. Alfel nu avea cum să se lege atât de uşor, de frumos, de înălţător atât lansarea cărţilor în cenaclul “Mihai Eminescu” cât şi parastasul la trecerea a doi ani a lui Artur Silvestri la cele veşnice, parastas care a avut loc la Biserica românească din New York “ Sf. Ap. Petru şi Pavel ”.

Veneam la New York pentru prima dată şi doream să aduc câteva din cărţile lui Artur Silvestri pentru cititorii români. Dar la vestea că voi veni la New York, extraordinarul Theodor Damian (şi spun extraordinar ca personalitate) a convocat imediat Cenaclul “Mihai Eminescu”. Am fost impresionată nu doar de căldura cu totul specială a persoanelor participante, de mare calitate morală şi intelectuală, dar mai ales de faptul că ideile lui Artur Silvestri rimau în mod firesc în această întâlnire desfăşurată atât de departe de ţară.

Am vorbit despre ceea ce a facut Artur Silvestri pentru cultura română, ceea ce a scris, ideile în care a crezut. Am vorbit despre ceea ce se întâmplă cu posteritatea sa: revistele, cărţile, troiţele, Fundaţia, Casa memorială “Artur Silvestri” de la Ceahlău.

Au evocat amintiri şi au subliniat valoarea personalităţii lui Artur Silvestri doctorul Napoleon Săvescu, preotul, profesorul, scriitorul Theodor Damian, doamna Mariana Terra, redactorul-şef al revistei “Romanian Journal” iar poeta Valentina Ceaprazi a citit în numele scriitorului Vasile Andru, un superb text despre Artur Silvestri. Domnul Valeriu Moldoveanu, un foarte activ membru al cenaclului a făcut fotografiile, le-a arhivat şi mi le-a dăruit într-un CD.

Au fost prezenţi reprezentanţi ai ziarelor româneşti din New York: “Romanian Journal” şi “New York Magazin” (domnul Grigore L. Culian, editor şi fondator al publicaţiei). De asemenea, alte personalităţi profund interesate de tema şi cărţile lansate în cenaclu şi cu care am promis să ţinem o legătură continuă. Mulţumesc pentru articolele publicate pe această temă ulterior. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mariana Brăescu: „La New York, Artur Silvestri în România Tainică“

Părintele Theodor Damian ambiţionează construirea unei biserici (acum biserica „Sf.Ap.Petru și Pavel” funcţionează în spaţiul închiriat de la altă biserică). Poate cititorii noştri vor dori să sprijine această acţiune şi de aceea oferim adresa de e-mail şi fax-ul parintelui Damian: DamianTh@aol.com ; tel./fax – (718) 626 – 6013.

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la

Pr. Theodor Damian: „Artur Silvestri a fost un mare om. Un cărturar“

Această întâlnire pentru a lansa cărţile lui Artur Silvestri şi despre Artur Silvestri la New York, în Cenaclul “Mihai Eminescu”- cenaclu care funcţionează încă din 1993, săptămânal sau bilunar- pot spune că a fost aranjată de Dumnezeu. Spunem cu toată convingerea că unde Dumnezeu nu e, nimic nu e.

Artur Silvestri a fost un mare om, un om deosebit. Un cărturar. Noi ne-am avut prieteni. Cel puţin, eu m-am considerat prieten şi am simţit că şi el mă consideră la fel. O să evoc amintirea lui acum când doamna Mariana Brăescu Silvestri ne-a adus şi ne oferă ca donaţie aceste minunate cărţi pe care le vedeţi pe masă.

Avea dreptate cine a spus “Avem o singură unitate – cuplul”. Mă gândesc la acest

adevăr văzând felul în care îi continuă biografia culturală şi amintirea, soţia lui.

Dragă Mariana Braescu, eu am fost în casa voastră, bine ai venit în casa noastră.

Prima dată la New York dar nu ultima dată.

Întâlnirea are o semnificaţie deosebită pentru că acum se împlinesc doi ani de când Artur Silvestri a plecat dintre noi dar prezenţa lui o simţim nu doar la fel ci poate mai mult. Acum se scrie peste tot despre Artur Silvestri. Primesc publicaţii, cărţi şi articole on-line, atât din România cât şi din toată lumea.

Caracterul “îmbrăţişător” al lui Artur Silvestri a făcut ca lumea – pentru care el a scris, a făcut reviste, cărţi, gesturi mari culturale – lumea aceasta l-a “îmbrăţişat” pe el, ideile lui, cărţile lui. Meritele i-au fost recunoscute.

Despre Artur Silvestri am răspuns într-un interviu solicitat de doamna Teodora Mîndru pentru cartea “Artur Silvestri – Aşa cum l-am cunoscut” din colecţia Pro Memoria, despre care iată aflu că s-a tipărit şi că o vom primi şi noi cum am primit şi celelalte cărţi. Pentru mine, personal, Artur Silvestri reprezintă şi altceva, este al doilea care m-a publicat cu mult înainte de ’89, în “Luceafărul”. De cunoscut, l-am cunoscut datorită Înalt Prea Sfinţitului Mitropolit Antonie Plămădeală şi am simţit din prietenia care i-a legat pe cei doi că ei reprezintă “Modelul Omului Mare”, formula pe care a lansat-o şi consfinţit-o Artur Silvestri. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Pr. Theodor Damian: „Artur Silvestri a fost un mare om. Un cărturar“

Napoleon Săvescu: „Artur Silvestri se află acolo, în al nouălea cer“

Departe de mine să fiu aşa de elocvent şi articulat cum este preotul şi profesorul Damian. Am să încerc să-l descriu în cîteva cuvinte aşa cum am avut plăcerea, onoarea şi cinstea să-l cunosc.

Am primit un telefon acum cinci ani, cinci ani jumate de la o persoană, o secretară spunându-mi că “domnul Artur Silvestri ar dori să mă întâlnească.”

În două cuvinte, nu-mi aduc aminte exact cum mi l-a prezentat însă mi s-a părut interesant subiectul, în special că, lângă mine se afla un prieten care se numeşte Nicu Spiroiu, gen. Nicu Spiroiu. Şi eu am spus: “Măi Nicule, tu ai auzit de persoana asta?” Zice: “Da, am auzit”. “Vrea să mă întâlnească.” Şi am hotărât să mergem împreună undeva între parcul Ioanid şi Ştefan cel Mare, undeva acolo pe o străduţă mică, lăturalnică, ştiu că ne-am parcat maşina cu greutate şi am găsit sediul.

Am întâlnit o un bărbat slab cu barbă care se uită pe deasupra ochelarilor – cum să spun eu? – peste care cărţile cădeau, într-o cameră plină, plină de cărţi. Sigur, primul lucru care pentru mine contează când mă duc în vizită la un prieten sau un cunoscut… mă uit repede să văd nu ce covoare are în casă, nu ce bijuterii… mă uit să văd domn’e omul ăsta are cărţi? Şi ce fel de cărţi? Cum este şi prietenul meu, Doru Damian.

Şi mi-a făcut plăcere. M-am uitat aşa fugitiv să văd titlurile cărţilor. Nu-mi amintesc dar ştiu că erau destule cu subiect bisericesc. Împreună cu generalul Spiroiu am discutat şi am înţeles că este interesat de subiectul care pentru mine reprezintă prima sau a doua pasiune a vieţii, cum vreţi să spuneţi. Dacă medicina, care spun eu, că e prima, a doua ar fi problema dacilor. Aş fi incorect să spun că medicina e prima şi dacologia a doua, pentru că le iubesc la fel. Am discutat şi am crezut că asta o să fie totul.

S-a întâmplat ca anul următor să aibă loc festivitatea ARP şi a premiat magazinul pe care noi îl publicăm, “Dacia Magazin”. Sigur, a fost o plăcere, o onoare, o cinste să stim că acest lucru a avut loc. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Napoleon Săvescu: „Artur Silvestri se află acolo, în al nouălea cer“

TRAIANUS: „Rugăciunea unui copil“

RUGACIUNEA UNUI COPIL

E-un ger siberian în sufletu-ntristat,
Duşmani haini din nou ne joacă festa.
În Tine este cald şi-i pace ne-ncetat,
Rog, Doamne, să Te naşti şi-n anu-acesta.

–––––––––––––-

Ţi-am pregătit sălaş în inima din noi,
Ciocoii  răi în ea nu pot pătrunde,
Acolo nu e frig, nici viscol, şi nici ploi,
Poţi să Te naşti în ea de orişiunde.

–––––––––––––-

Sunt doar un biet copil, de ură neatins,
Plîngînd, Te-aştept la geam, să-Ţi cînt, Blajine,
Şi-n zori să te botez, etern de neînvins,
În apele Iordanului din mine. >>>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la TRAIANUS: „Rugăciunea unui copil“

Florin Contrea: „În deplinătatea gloriei literare -Ion Marin Almăjan“

Ajuns la momentul sărbătoririi a 70 de ani împliniţi, domnul Ion Marin Almăjan a avut parte de o manifestare culturală de neuitat. Era plină sala Orizont, a Uniunii Scriitorilor din Timişoara, în ziua de 19 noiembrie 2010, de scriitori, ziarişti, cunoscuţi oameni de artă şi cultură, profesori universitari, prieteni ai autorului, cititori.

Neavând ambiţia de a oferi aici o dare de seamă amănunţită a evenimentului, copleşit fiind şi de emoţia amintirilor comune, mă mulţumesc numai cu evocarea unor fragmente, cred eu, semnificative.

Conducătorul cenaclului, prof. dr. Cornel Ungureanu fiind plecat din localitate, a lăsat o scrisoare sărbătoritului, –  pe care a citit-o doamna Maria Pongracz. Printre altele, a fost amintită o revistă italiană din 1982 în care este evocată participarea scriitorului sărbătorit acum, în calitate de conducător al delegaţiei scriitorilor români la Congresul internaţional de poezie din spaţiul mediteranean din Nazara del Vallo din Sicilia.   >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Florin Contrea: „În deplinătatea gloriei literare -Ion Marin Almăjan“