LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

Nastasia Maniu: „Temutul critic nu mânca poeţi debutanţi la micul dejun“

În anii studenţiei mele clujene, nu la mult timp după debutul în presă, petrecut în 1973, în revista “Tribuna”, mă aflam în trecere prin capitală, cu alte treburi decât cele strict literare. Ca orice tânăr scriitor la început de drum, născut şi debutat în provincie, aveam însă la purtător, pentru orice eventualitate, câteva manuscrise, cu care, în ciuda timidităţii mele înnăscute, intenţionam să atac în forţă (Să te ferească Dumnezeu de curajul timidului!) revistele literare care dădeau tonul şi luau pulsul culturii din acea vreme.

Două dintre ele erau mari şi tari, dominând piaţa literară a vremii: “Luceafărul” şi “România literară”. Două străluceau şi scoteau scântei – aşa după cum bine ştim toţi – într-un duel neîntrerupt de idei şi nu doar de idei. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Nastasia Maniu: „Temutul critic nu mânca poeţi debutanţi la micul dejun“

Cezarina Adamescu: „Artur Silvestri aşa cum l-am cunoscut“, prima parte

UN AMBASADOR  AL SUFLETULUI ROMÂNESC ŞI PATRIA LUI TAINICĂ

PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010

Pentru mine, scrisul este viaţa” -Artur Silvestri-

I.

În ce fel o personalitate covârşitoare şi carismatică te poate fascina şi dincolo de moarte? Iată o întrebare care invită la meditaţie.

Prin aura de inefabil înconjurându-i blând, tâmplele, prin exemplaritatea vieţii. Prin avuţia dăruită pe care a trudit toată viaţa s-o tezaurizeze pentru urmaşii lui, pentru urmaşii altora, pentru întreaga naţiune şi, prin extensie, pentru întreaga lume. Prin universalitatea gândirii şi operei sale.

Iată prin ce.

Rămâne să te întrebi: care a fost preţul acestei uriaşe averi spirituale? >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Artur Silvestri aşa cum l-am cunoscut“, prima parte

Cezarina Adamescu: „Artur Silvestri – aşa cum l-am cunoscut“, partea a II-a

Un trecut devenit viitorul istoriei. Mişcarea naţională din cultură numită Asociaţia Română pentru Patrimoniu.

PRO MEMORIA: ARTUR SILVESTRI. AŞA CUM L-AM CUNOSCUT, VOL. I, Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri, 25 de mărturii într-un documentar alcătuit de sociolog Teodora Mîndru, Editura Carpathia, 2010

II.

O altă dimensiune covârşitoare a cărturarului Artur Silvestri a fost cinstirea neamului său. “Opera lui Artur Silvestri vorbeşte de la sine în această privinţă” – scrie Nicolae Georgescu. Artur Silvestri şi-a apărat cu înverşunare străvechimea neamului, credinţa ortodoxă, limba şi cultura, valorile patrimoniului naţional şi i-a îndemnat pe toate căile şi pe alţii s-o facă. El a fost în acest sens, unul din cei mai autentici patrioţi, neabătut de la idealul său naţional.

Abia citind volumul “Artur Silvestri  – Aşa cum l-am cunoscut” – mi-am dat seama de unde izvora puterea fascinatorie pe care o exercita Artur Silvestri şi vraja, mirajul, enigma pe care le degaja faţă de cunoscuţi şi prieteni care, o dată ce-l cunoşteau, erau cuceriţi  de acest om deschis şi totuşi misterios. Cei mai mulţi erau atraşi magnetic de personalitatea lui copleşitoare, emblematică, fie şi doar privindu-l, sau, mai mult, auzindu-i pronunţat sau citindu-i numele, care stârnea interes prin rezonanţa străină. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Artur Silvestri – aşa cum l-am cunoscut“, partea a II-a

Adrian Botez: „Poeme de Crăciun“

DEMULT – CÂND…

demult – când erau ierni vechi şi

sfătoase – dormeam sub zăpezi precum

urşii…

era un acolo fără atunci: dintre

coastele pieptului – îmi

fulgerau ţurţurii de gheaţă ai

Fântânii Miracolelor

încremenite

––––––

pe atunci nu aveam nevoie de nicio

credinţă – pentru că debordam de

încredere: pur şi simplu – eram maestrul

balurilor zăpezii – eram cavaler

de onoare – fiecărui fulg >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Poeme de Crăciun“

Cristian Neagu: „La mormântul lui Adrian Păunescu“

LA MORMANTUL LUI ADRIAN PAUNESCU

Academii, biblioteci, condeie,

Ornaţi cu doliu simboluri şi lucrări…

Din măreţia FLĂCĂRII de ieri, ultima scânteie

S-a transferat fitilelor de lumânări.

–––––––

Iată că pe pământ nu mai avem de toate

Pământul de fapt ne are pe toţi,

Şi nu există recurs la sentinţa de moarte,

Există doar certitudinea neiertătoarei morţi.

–––––––

Maestre drag… dascălul meu de vers,

Nu mă gândeam să-ţi scriu aşa devreme

Poemul despărţirii fără sens,

La trecerea-ţi spre umbrele eterne. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cristian Neagu: „La mormântul lui Adrian Păunescu“

Melania Cuc: „Cronica la cartea unui Poet – Theodor Răpan“

Apărută în ediţie de lux la Editura «Semne», în primăvara anului 2010, cartea cu poeme domneşti, pe care ne-o dăruieşte poetul Theodor Răpan, este un mirific labirint prin care transcendenţa metaforei scapă din gravitatea a ceea ce am fost învăţaţi să denumim „timp fizic“.

Învrăjbirea vorbelor, domolirea lor, – tot acel fastuos colorit al unui ,,A fost odată ca niciodată” – basm  dublat de pojghiţa tot mai subţire de realitate, – cartea poartă  colb de aur pe file.  Povestea personalizată, mitul şi ridicarea textului la rangul de Artă, – toate sunt doar detalii ale unui întreg prin care  talentatul  Poet umblă fără clintire, ca şi cum cotidianul nici nu mai există.

Într-o perioadă în care literatura din colţuri diferite de lume se globalizează, se toacă şi se realcătuieşte într-un fel de „puzzle“ metaforic, din ce în ce mai rar întâlneşti poeţi născuţi, nu făcuţi în paginile revistelor. Theodor Răpan ne demonstrează că a fi original este egal cu acea simplitate  celebrată de cei aleşi. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Cronica la cartea unui Poet – Theodor Răpan“

Mariana Gurza: „Exil de zi şi noapte“ cu Veronica Balaj

Veronica Balaj, autoare a peste 20 de volume, este, totodata, realizatoare de emisiuni radio-tv, membra a Uniunii Scriitorilor din Romania, a Asociatiei Scriitorilor de Limba Romana din Quebec, Montreal, a Asociatiei „Aut-Pro-Rom„- Austria si a Asociatiei Internationale „Athanor” – Roma.
Detine Premiul de Excelenta al USR, Filiala Timisoara (200); Premiul Festivalului International de Poezie DON LUIGI di LIEGRO – Roma (2008); „Diploma di Merito„, conferita de Academia „Citta di Roma” (2008), etc.
Dintre volumele aparute: Ne tirez plus!, proza scurta, editie franceza prezentata la Bruxelles (1993); Cu ingerul la arat, editie bilingna romana-engleza, carte prezentata la New York (1997); Le cafe du bouguiniste, poeme prezentata la Neuchstel – Elvetia (2000); Baltazara, roman prezentat la Viena (2001), versiune in limba italiana, >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mariana Gurza: „Exil de zi şi noapte“ cu Veronica Balaj

Al. Florin Ţene: „Metafora ca mod de exprimare a vibraţiilor eului la Melania Cuc“

Autoare a două zeci şi patru de cărţi de poezie, eseu şi proză, având o experienţă îndelungată în domeniul creaţiei literare, Melania Cuc, prin noul volum de “Tablete şotron “, intitulat symptomatic ”Vânătoare cu şoim “, apărut la Editura ”Dacia “, Cluj-Napoca, 2010, evidenţiază viziunea personală asupra stărilor eului, exprimată prin originalitatea metaforei, în diferite ipostaze.

Tabletele cuprinse în acest volum sunt adevărate poeme în proză în care metafora joacă rolul de conciliator între pulsiunile tumultoase ale existenţei noastre şi viziunea personală a autoarei prin felul de a se raporta la realitate. Aceste poeme”tablete “ cuprind declaraţiile patetic-orgolioasă a autoarei, în care resemnarea virilă se închide ca într-o carapace, e produsul unei mizantropii vizionare, al impulsului frenetic de a sălta fiinţa în metafizic:”Lâmgă noi, oceanul galactic este plin de trunchiuri din arbori-gingobiloba şi delfinii ce se sinucid înghiţind pahare după pahare pline cu aer “.>>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Metafora ca mod de exprimare a vibraţiilor eului la Melania Cuc“

Angela Mamier: „Stefan Doru Dăncuş: vol. «Scrum» (Cendre) – Poezia ca suport pentru un prezent dizlocat“

Ştefan Doru Dăncuş este un tânăr scriitor polivalent, poet, prozator, eseist, jurnalist, publicat în numeroase publicaţii literare. Deţinător a peste 40 de premii la diverse concursuri literare din ţară, autorul a editat cărţi diverse de poezie, poezie-eseu, proză în care nevoia sa viscerală de dragoste dar ;i de justiţie ocupă un loc central. „Scrum”(Cendre) este titlul ultimului său volum de poezii, aparut în ediţie bilingvă în 2010, la editura GRINTA din Cluj-Napoca. Versiunea franceză aparţine poetei şi traducătoarei Hermine Cîmpean, care a rezolvat onorabil dilema deloc simplă a traducerii într-o altă limbă, ocupându-se la fel de bine atât de sensul cât şi de echivalenţele sonore ori ritmice ale poemelor. Criticul Adrian Botez subliniază că în acest volum, „poetul vorbeşte (cu o decenţă rară, pentru astfel de titanice opintiri de mărturisire, clarificare a beznei şi orbirii, opintiri de vizionarism, din partea, >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Angela Mamier: „Stefan Doru Dăncuş: vol. «Scrum» (Cendre) – Poezia ca suport pentru un prezent dizlocat“

Melania Cuc: „Prin omătul Kogaionului“

–Uuuuuăăă! Slobozi el, urletul, aşa cum învăţase în prima copilărie.

Repetă chemarea cu sforţări uriaşe, scoţând din gâtlejul acela, sclerozat de ne-folosinţă, strigătul de chemare la supunere necondiţionată.

Se iviră din ceaţă, primele haite; unele sătule după vânătoarea din toiul nopţii trecute, altele flămânde şi îndărătnice, ca apa care nu se lasă zăgăzuită de nimeni.

Apoi, lupii singuratici, bătrânii cu canini înfipţi în jugulara amintirilor de altădată, dar care nici ei nu s‑ar fi dat înapoi de un ospăţ cu carne caldă şi moale…

Ultimul sosit era o lupoaică foarte frumoasă, radiind de minunea naşterii căreia‑i făcuse singură faţă. >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Prin omătul Kogaionului“

Adrian Botez: „Poeme de iarnă“

CÂNTECUL CAVALERILOR ROUREI

Sudori de înger bem în veac

Însărăcindu-l pe sărac

Şi din potir şi din aripă

Ne-agonisim în cer risipă

–––––––-

Scoici când se răstignesc – nu mint:

Tainic învie-n mărgărint –

Spăşirea sevei înspinate:

Naramzele încoronate

–––––––-

O – lină vină de lumină

Neistovit vis de Grădină:

În sânge slovenim amurg –

Din noi în Tine toate curg

–––––––-

Fiece deget e-o Golgotă

Şi – fremătând din notă-n notă –

Stârnim furtună-n mâna dreaptă:

În pumn e Fulgerarea-Faptă! >>>>

decembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Poeme de iarnă“

NR. 9/2010

noiembrie 29, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 9/2010

Al. Florin Ţene: „Artur Silvestri. Din nou printre noi“

(La doi ani de la înălţare în nirvana)

Nu întotdeauna cel care se înalţă în ”Patria veşniciei “ lasă urme adânci şi roditoare, precum brazda  răsturnată de plug în ogorul roditor, însă în cazul scriitorului, istoricului, filozofului şi enciclopedistului Artur Silvestri urmele rodniciei sale din timpul vieţii se văd şi azi pe ogorul memoriei şi al cuvântului”cules de pe pajiştile infinit colorate şi cu parfumuri inefabile, pe care le parcurge fără oprire, ne cuprinde şi ne supune, strecurând în noi înţelesuri superioare, menite să ne extragă din contigent “.( Acad. Prof. Dr.Zoe Dumitrescu Buşulenga).

Acest dor veşnic de Artur Silvestri izvorăşte din înţelepciunea  lăsată în cărţile de proză scrise, de istoria culturii şi eseistică, de analiză imobiliară, economică şi socială, de documentele iniţiate şi îngrijite de el, de generozitatea sufletului său pusă la temelia publicaţiilor înfiinţate şi mai ales de căldura interumană pe care o degaja când interacţionai cu el.

Reverberaţiile primite şi acum de la Artur Silvestri, vin, nu numai dinspre paginile cărţilor sale, dar şi prin memoria celor care l-au cunoscut, prin amintirile vi turnate în sâmburii cuvintelor însămânţate, într-un rodul veşniciei, în ogorul fertil al paginilor recentei cărţi apărute “ARTUR SILVESTRI-Aşa cum l-am cunoscut “, volumul I, Editura, Editura Carpathia, 2010,Bucureşti. Colecţie iniţiată şi îngrijită de Mariana Brăescu Silvestri. >>>>

noiembrie 29, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Artur Silvestri. Din nou printre noi“

Maria Vaida: „Amintiri din România Tainică – Omul faptelor sau O clipă de taină“

Atenţia noastră se îndreaptă mai întâi asupra lucrării: “Artur Silvestri. Fapta culturală”, apărută în colecţia Pro memoria, iniţiată şi îngrijită de soţia autorului, scriitoarea Mariana Brăescu-Silvestri, o carte-docurnent, alcătuită de Teodora Mîndru cu multă rigoare şi acribie. Este, aşa cum menţionează şi autoarea documentarului „o carte a marilor proiecte culturale ce depăşesc sfera operei scrise: Asociaţia Română pentn Patrimoniu, Premiile Patrimoniului Naţional, Asociaţia Biblioteci pentru sate”, o carte ce respectă principiul silvestrian: „să nu ne înveţe nimeni ce am trăit noi”, o carte incompletă, atipică, dar reală, bazată pe mărturia vie a 135 de persoane implicate sau martore ale faptelor. Rezultatul incontestabil este că omul Artur Silvestri constituie pentru cei de azi un model şi un exemplu bun de urmat, absolut original şi demn, un ctitor al culturii naţionale, intrat pe uşa din faţă a Galeriei Părinţilor Patriei, un spirit enciclopedic şi clarvizionar despre care se va vorbi multe veacuri de acum înainte, pentru că: „Artur Silvestri s-a stins ca un martir, ca un călugăr laic care îşi luase de bună voie asupra sa povara greşelilor timpului său şi sub această povară care până la urmă l-a strivit, încerca îndreptarea.

…………………………………………………………………………………………………….

Al doilea capitol este intitulat “Premiile Patrimoniului Românesc”, care s-au dorit a fi dintru început o alternativă la cultura oficială exclusivistă, aspect pe care îl sublinia Artur Silvestri într-un interviu: „Astfel, noi am voit să arătăm sinteze clădite cu efort, cărţi importante, monumente, cărturari, truditori, suflete sacrificate. Unii dintre premianţi suni aproape istorie; alţii suni bătrâni, uitaţi sau risipiţi în lumea largă. Dar fapta a rămas. Fericiţii câştigători ai acestor premii au fost identificaţi şi selectaţi cu totul democratic; cititorii celor 18 publicaţii on-line puteau să propună personalităţi culturale din zona sau din domeniul pe care îl cunoşteau, aceste propuneri se analizau cu prudenţă, alcătuind celebra listă a lui Silvestri, o listă publică de personalităţi susţinute cu argumente ale operelor şi faptelor îndreptate către binele colectiv. >>>>

noiembrie 29, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Maria Vaida: „Amintiri din România Tainică – Omul faptelor sau O clipă de taină“

NR. 8/2010

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 8/2010

Ion Marin Almăjan: „Struga , locul unde poezia a fost regină“

O invitaţie la „Serile de poezie de la Struga”, localitate aşezată pe malul Lacului  Ohrid, din Macedonia, era  un mare privilegiu. Şi aceasta întrucât în timpul acela , 1970-1984, manifestarea de la Struga era recunoscută ca un regal al poeziei europene şi mondiale, unde au fost încoronaţi cu râvnitul Premiu internaţional de poezie „Coroana de aur” poeţi importanţi ai lumii , precum Pablo Neruda, Eugenio Montale, Seamus  Heaney, Nichita Stănescu şi alţii.   Am avut privilegiul să  fiu invitat  la Soirees poetiques de Struga  mai întâi în 1980, de către prozatorul Boris Vişinski, director al Editurii Makedonska Kniga, care mi-a publicat în limba macedonă ( în traducerea poetului Ivo Muncean) romanul „Tornada” iar mai apoi în 1983 când am  trăit graţioase şi unice clipe alături de Nichita Stănescu.

Nu voi insista asupra dificultăţii cu care regimul comunist  elibera paşapoarte pentru intelectuali, în special, acceptând ca aceştia să treacă graniţele ţării, chiar şi în Iugoslavia, considerată periculoasă nu numai pentru singularitatea poziţiei sale între celelalte ţări socialiste, pe timpul lui Tito, dar şi fiindcă din Iugoslavia se putea fugi mai uşor spre Italia, >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Marin Almăjan: „Struga , locul unde poezia a fost regină“

Adrian Botez: „Pentru neuitarea lui Adrian Păunescu“

CETĂŢII CĂREIA ÎI MOR POEŢII

cetăţii căreia îi mor Poeţii

i se refuză roua dimineţii

cetăţii care şi-a ucis Poetul

Dumnezeu îi retrage alfabetul

*****

când soarele-şi înfige lănci de-amiază

în inima cetăţii adormite

Poetul – dârz – transformă lancea-n frază

somnu-l preschimbă-n Raza de Ursite

*****

cetăţii căreia îi mor Poeţii

Domnul din ceruri i-a stins făclia-stea:

nu se mai văd – livizi –  decât pereţii >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Pentru neuitarea lui Adrian Păunescu“

Traianus: „Visul ca moştenire“ – In Memoriam Adrian Păunescu

La asfinţitul lui Adrian Păunescu

Noiembrie-şi buciumă mirii

Şi-i lacrimă nemărginit.

Se duc trubadurii Unirii

Cu visul lor neîmplinit.

–––––––––––

Şi nimeni nu-l vrea moştenire

Din ţările ce l-au avut.

Se-ngroapă şi-un vis de Unire

Cu trunchiul de frunze şi lut. >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Traianus: „Visul ca moştenire“ – In Memoriam Adrian Păunescu

Daniela Gifu: „Alcătuiri de poveste. Apocalypsis cum figuris de Artur Silvestri“

O viaţă de înger. Şapte nuvele iniţiatice, plăsmuite în perioada 1977 – 1984 la Snagov şi Izvoul Mureşului, cu încântare, nelinişte, adâncime, tulburare, delicateţe, înduioşare…, adunate şi republicate[1] postum – prin efortul netăgăduit al doamnei sale, scriitoarea Mariana Brăescu Silvestri – în volumul Apocalypsis cum figuris, la Editura Carpathia în anul 2009. Aproape nimic din ce scrisesem ca după o dictare, – spunea în textul de introducere Artur Silvestri – cu nu mai mult de câteva ştersături, îndreptări şi adaosuri, nu s-a mai schimbat apoi… (p. 10). Firul său narativ pune sub lupă starea de spirit, analizându-i impresionant consistenţa.

Cu cât trece timpul, cu atât mă ataşez mai mult de scriitura lui Artur Silvestri, plecat de aproape doi ani dintre noi, chiar de ziua Sf. Andrei[2], totodată, sărbătoarea creştinismului românesc. Deloc întâmplătoare, aş zice, această chemare timpurie ACASĂ, cunoscut fiind faptul că autorul nostru întreaga sa viaţă şi-a pus-o în folosul culturii româneşti, pe care a iubit-o foarte mult, într-o vreme ce ar putea să devină, mâine, risipită în diversitate… >>>>


noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Daniela Gifu: „Alcătuiri de poveste. Apocalypsis cum figuris de Artur Silvestri“

Cezarina Adamescu: „Grigore Vieru în amintirile contemporanilor“, Antologie de Daniel Corbu

Abia ce a apucat lacrima să se zvânte puţin şi o sumă de scriitori au simţit ca stringentă – nevoinţa de a-i evoca memoria, rămasă în conştiinţa inimii milioanelor de iubitori de simplitate şi naturaleţe, de gingăşie şi demnă smerenie faţă de Poetul – devenit emblemă a frăţietăţii românilor de pe ambele maluri ale Prutuluii, de Grigore Vieru.

Graţie iniţiativei distinsului Daniel Corbu, care a lucrat asiduu la Selecţia de texte, intinerarul biografic şi prefaţa unui impresionant volum de mărturii şi evocări, volumul de faţă a ieşit la lumină la doar câteva luni de la fulgerătoarea petrecere a Poetului.

Este o dovadă grăitoare a imensei iubiri de care s-a bucurat Grigore Vieru, în ţările siameze, vorbitoare de accelaşi limbă, păstrătoare ale aceloraşi tradiţii, care-şi asumă momente ale aceleiaşi nedrepte istorii care le-a despărţit graniţele. >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Grigore Vieru în amintirile contemporanilor“, Antologie de Daniel Corbu

Melania Cuc: „Tablete“

Şi ce dacă, în jurul meu benzinăria arde şi s-a pătat cu sânge lentila concavă?  E timp de promenadă prin parcul în care pensionarii de mâine joacă  remi pe viaţă şi moarte.

Colacul meu de salvare este galben. Ca un soare ce stă cu picioarele reumatice în apă de mare.

S-a ciocnit de epavă altă sticlă cu şampanie franţuzească şi famfara cântă marş nupţial. Curg amintirile căpitanului de cursă foarte lungă ca un lapte de mamă peste luciul oceanului în care delfinii aşteaptă să nască pui geniali.

Memoria ancestrală este unica şi imperfecta răsplată pentru că mai  existăm în arhiva domnului Darwin.

Dincolo de cer este oraşul natal, un trotil cu capsa pusă şi stoluri de guguştiuci îmbuibaţi cu resturi menajere. >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Tablete“

Dimitrie Grama: „După furtună“

Toata noaptea un vint puternic, tragind dupa el o furtuna de vara, a haituit muntii Aninei, luminind din cind in cind Valea Mare, unde doar cite o caprioara speriata zvicnea in sprinturi scurte de la un tufis la altul.

Inspre dimineata norii s-au retras si din ce in ce mai rar, cite un tunet infundat mai razbatea pina in sat, de undeva de prin Sirbia.

Apoi, ca si cind cineva ar fi vrut sa compenseze lumea pentru larma din timpul noptii, o liniste profunda, de mormint, a invaluit satul, muntele si valea.

Baba Floarea nu s-a culcat, a stat „de veghe” toata noaptea, ascultind glasul liber al naturii si acum cind primele raze de lumina au inceput sa raspindeasca linistea aceea nefireasca, s-a ridicat cu greutate din fotoliul de piele si fara graba a inceput sa se dezbrace. >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Dimitrie Grama: „După furtună“

George Petrovai: „Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă“

Literatura de rezistenţă reprezintă un capitol distinct, încărcat de tragic umanism, din literatura universală. Ea se constituie într-o formă specifică nu doar de protest, ci chiar de luptă (uneori cu garda jos) a unora dintre cele mai sensibile şi curajoase conştiinţe, i-am numit pe scriitori, împotriva dictatorilor şi a politicilor lor de intimidare, care cu toatele vizau acele focare de rezistenţă ce nu admiteau acţiunea neîncetată a mijloacelor de înrobire umană (procesul de mankurtizare de care vorbeşte Cinghiz Aitmatov în romanul O zi mai lungă decât veacul), atât prin restrângerea sau chiar privarea totală de libertăţile fireşti într-o societate normală, cât şi prin atrocele mecanism de nivelare şi sterilizare intelectuală.

Fireşte, dacă nu ţinem cont de anumite nuanţe caracteristice locului şi timpului, atunci în literatura de rezistenţă pot fi incluse şi opere reprezentative pentru cultura latino-americană, precum:  >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la George Petrovai: „Doctorul Iura Jivago, unul dintre eroii de referinţă ai literaturii de rezistenţă“

Melania Cuc: „Moşiereasca“ (fragment din romanul în lucru „Vara leoaicei“)

La Sâmbureasa nu a găsit decât o bătrână în crinolină aproape fleanduri şi pe cap, cu pălărie din pene de struț ciupite de molii. Avea brațele rigide, dar degetele cu inele coclite de vreme, i se mișcau repede, repede. Erau foarte sigure pe ele când manevrau cărţile  de joc. Le adunau, le împărțeau cu dexteritate de crupier veritabil, acolo, pe pluşul cândva verde al mesei pe care cineva o trăsese lângă perete.

Moşiereasa își da pasienţe cu ochii închişi şi un zâmbet de mulţumire întins de la un colţ la altul al gurii ca o custură de brici.

-Iura! Ha, ce  amant mai era!!! Nu era nici nobil, nici mujic!! A fost singurul care mi s-ar fi potrivit. Mareșalul l-a înfipt în sabie. L-a perpelit ca pe o frigăruie… >>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Moşiereasca“ (fragment din romanul în lucru „Vara leoaicei“)

Cezarina Adamescu: „Căderea în ceruri. Azur încremenit“

MOTO:

„Încă n-a avut cum mă citi

nimeni cu iscusinţă. De fapt

mă despoi sub nasul vostru,

rup urme neomeneşti.”

DIMITRIE STELARU –

_____________

LUMINA TA-DEPĂRTATULE

Rămâi cu mine

Chiar şi când pleci

în diligenţa amurgului

ca o santinelă

păzind aerul

de briza Selenei.

Eu tac şi ascult pe verandă

melodiile ploii

şi fulgerul dragostei

îmi strălumină chipul

desenând pe obraji

sarabande.

Lumina ta – depărtatule –>>>>

noiembrie 13, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Căderea în ceruri. Azur încremenit“

NR. 7/2010

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 7/2010

Aurel Anghel: „Lirismul ca magie a memoriei“

„Sa nu uiti Darie…” , iată o sintagma care mi-a venit in minte, după ce am citit cu interes deosebit REVOLTA FONDULUI NECONSUMAT, o excepţionala carte de istorie si critica literara, o monografie a lirismului despre cazul Zaharia Stancu.

Marele om de cultura Artur Silvestri s-a retras dintre noi lasând un gol pe care îl umplem acum cu opera sa de dimensiuni enciclopedice. Artur Silvestri, critic literar,  prozator ,istoric si filozof al culturii.

Cele doua cărţi primite, Revolta fondului neconsumat şi Radiografia spiritului creol m-a introdus intr-un orizont de cultură care m-a impresionat profund. Motivele sunt numeroase, dar unul m-a determinat să citesc si să scriu, să reflectez, dând expresie concretă gândurilor mele despre un mare om de cultură si urmele pe care ni le-a lăsat.

Mai întâi m-a surprins alegerea celor doi poeţi români, îndrăgiti si de mine, având acum posibilitatea să mă întorc la poezia lor , întemeiat după lectura cărţilor de viziunea profund originală şi temeinic argumentată a criticului literar, Artur Silvestri. >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Aurel Anghel: „Lirismul ca magie a memoriei“

Mircea Micu despre Mihail Soare

Un poet dezinvolt,  inventiv, profund şi cu un umor special, un poet surpriză, aşa poate fi numit Mihail Soare,  care ne invită la gâlceava domniei sale,  culmea,  tocmai cu Joseph Haydn!

Teribilist sau serafic, profund sau ironic, meditativ sau sarcastic, cultivă versul clasic cu naturaleţea şi siguranţa profesionistului dăruit.  Dar şi pe cel alb în aceeaşi măsură.

Are Mihail Soare o inventivitate lingvistică specială, jonglează cu cuvintele, le alătură ingenios în propoziţii şi fraze de o sonoritate aparte şi în  virtutea acestui dar de magician cu îndelungă şi puţin pământeană practică îşi permite să şocheze spiritele pudibonde sau criticii îngheţaţi în convenţionalism.

Din loc în loc explodează şocant şi fascinant câte o bombă metaforică menită să uimească şi poate,  sau mai ales,  să sfideze: ,,în mlaştini puturose şi acre ară morţii / cu minutare lucii meşteşugite-n pluguri…”, >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mircea Micu despre Mihail Soare

Elisabeta Iosif: „Poeme de sfârşit de vară“

COCOŞII

Mi-a trimis Mercur în dar

Doi cocoşi. Dar în zadar

Se rotesc. Cu nobleţe,

Dar cu minte…

De cocoşi.

Agresivi, ca mai-nainte…

* * * *

Rubiconzii lui Botero,

Familiştii

Lui Chagall

Sunt sexiştii  –

Picasso. Festivişti,

Dar onorabili. Talentaţi,

Cu mult aplomb,

La pictori , specializaţi… >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Elisabeta Iosif: „Poeme de sfârşit de vară“

Florentin Smarandache: Prefaţă la „HELLUO LIBRORUM“*

Am fost un lector benevol de când eram copil în ţară, un consumator de cărţi – adică pe latineşte helluo librorum, unul care se îndoapă cu citiri. În atmosfera rustică a minunatului sat natal al meu, Bălceşti (după Revoluţie devenit „oraş” – bucuria bălceştenilor, încât m-a anunţat şi primarul de atunci, Emil Manu, trimiţându-mi o scrisoare în America), din clasele primare stăteam pe scara fânăriei sau în pătulul din curtea casei părinteşti, scufundat în foile de porumb, toamna după cules, şi citeam din Colecţia “Traista cu poveşti”, şi mă fascinau Amintirile din Copilărie ale lui Creangă (1837-1889), pe care le învăţam la şcoală, basmele populare româneşti, ori ale lui Petre Ispirescu (1830-1887), poveştile lui Andersen (1805-1875), sau ale Fraţilor Grimm {Jacob (1785-1863) şi Wilhelm (1786-1859)}.

Ţin minte că mă luam la-ntrecere cu prietenul şi colegul meu de joacă Victoraş Răducănoiu: care citeşte mai repede. Iar taică-său ne… arbitra! [Desigur, că important era care înţelege mai profund o carte…] >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Florentin Smarandache: Prefaţă la „HELLUO LIBRORUM“*

Melania Cuc: „Prin transparenţa vitrinei“

PRIN TRANSPARENŢA VITRINEI

Sunt

Imagini  imposibil

De preluat pe o fotografie normală.

Cu o mie de riduri pe acelaş obraz…

Şi afişul cu imaginea ta

A fost smuls,dus pe sus

De nebuna furtună.

Jos, pe pământul stabil,

Ploaia rece s-a lipit de mine

Ca o rochie de femeie gravidă.

Sunt gata îmbrăcată în vopseluri

Ce s-ar potrivi mai mult

Unui portret de regină foarte tânără.

Trăiesc la înălţimea ochiului

Unui trecător ce îşi face drum

Prin transparenţa vitrinei >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: „Prin transparenţa vitrinei“

Cezarina Adamescu: „Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului – zece ipostaze ale întâmplării de a fi“

EUGEN DORCESCU, „Poemele bătrânului – Poemas del viejo”, * Traducción del rumano –  Elegii, Editura Mirton, Timişoara, 2003 – : Rosa Lentini y Eugen Dorcescu. Apărute, sub titlul Elegii – Elegías, în revista on-line “Cetatea lui Bucur”, Bucureşti, nr. 16, 17 iunie 2010. De asemenea, în “Banat”, 6, 2010.

Rareori, poate de la Iannis Ritsos sau Odysseas Elytis mi-a fost dat să fiu străbătută de atâta fior dramatic şi liric în acelaşi timp, ca  în „Poemele bătrânului”, grupajul de versuri bilingve, în traducerea distinşilor Rosa Lentini şi a lui Eugen Dorcescu, de curând descoperite şi asumate integral, fiind citite sporadic în revistele on-line.

Personajul care îşi arogă poemele, respectiv „Bătrânul” – cu o existenţă ontică incertă, la limita realului cu suprarealul, atemporal şi aspaţial, ubicuu şi ascuns în acelaşi timp, îşi revendică dreptul la viaţă şi, mai mult, dreptul de a ne locui şi de a-şi pune amprenta pe fiinţa noastră cu aceeaşi dezinvoltură cu care, puternic şi slab în acelaşi timp, ne ia în posesie. >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Cezarina Adamescu: „Eugen Dorcescu – Poemele bătrânului – zece ipostaze ale întâmplării de a fi“

Florin Contrea: „Imne ale neuitării Ninei Ceranu“

Despre arta narativă a prozatoarei timişorene Nina Ceranu s-au mai scris recenzii şi studii aprofundate de multă vreme, de către autori prestigioşi. Cu modestie şi smerenie mă opresc acum asupra versurilor conţinute în recentul volum, de poezie al autoarei.

Imnele neîntoarcerii – poartă pe coperta iniţială o imagine simbolică, densă în sugestii spirituale şi  din care cititorul este cuprins de o copleşitoare emoţie, greu de definit. O cale ferată părăsită, o poartă de tunel sugerând infernul din care nici o ieşire nu se întrevede…  Vegetaţia sălbatică ivită printre traverse duce gândul către o pustietate greu de suportat…

Din ferestruica turnului ideal de fildeş al poeţilor, criticul, – neavând acces la nici un fel de informaţii concrete despre ce anume a stat la temelia inspiraţiei artistice, – trebuie să se mulţumească cu ceea ce dau de înţeles enigmaticele versuri. E limpede că e vorba de o suferinţă copleşitoare, de o tragedie reală, cu care realitatea vie îl încearcă, deseori, pe nefericitul muritor. >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Florin Contrea: „Imne ale neuitării Ninei Ceranu“

Lorinczi Francisc-Mihai: „Fructele Imago“ – geosfericitate literară (despre poezia lui V. Voiculescu)“

Într-o zi toridă de iulie mă aflam împreună cu viitoarea mea soţie în Bucureşti pentru a face o vizită Doamnei Gabriela Defour-Voiculescu, pe strada Olimpului, numărul 11. Am păşit prin curte, prin galeria de verdeaţă care ne însoţea până la casă. Am urcat scările, iar uşa se deschise în faţa noastră. Ochii sclipitori ai Doamnei Defour-Voiculescu ne-au primit cu bucurie. Am şezut pe fotoliu şi am discutat câteva ore de după-amiază. Eram plini de uimire că avem plăcerea să o ascultăm pe fiica poetului care ne-a încântat cu vorbele sale înţelepte. Eram flămânzi de frumuseţe, ne bucuram să respirăm aerul din casa în care a păşit Poetul. Am zărit icoana la care se ruga, un poem în original aşternut pe o uşă interioară, „Şarpele”, care parcă priveghea, mobilierul vechi, casa fiind o galerie de artă în miniatură, camera în care am fost primiţi păstrând o atmosferă arhaică, sobră, care te îndemna la veneraţie. Vis-à-vis de uşa cu poemul era un portret al Poetului care ne privea şi la care ne uitam cu admiraţie şi supunere.  >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Lorinczi Francisc-Mihai: „Fructele Imago“ – geosfericitate literară (despre poezia lui V. Voiculescu)“

Gheorghe Andrei Neagu: „Neant“

NEANT

Ce tristă-i coala neagră sub zăpadă.

S-a zgribulit de gol sub pulberi reci.

Şi-atâta-i de pustiu în casă şi-n ogradă

Că pleci şi coala-i goală.

Şi-aşteaptă să te-ntorci,

să faci din ea grădină,

s-aşterni petale-n slove

mari ronduri de lumină,

şi alei de gânduri albe

din marmure divine.

Din gânduri, să presari spre ceruri

Imense ramuri de argint,

când le atârni de frunze,

vibraţii murmurând.

Poeme lungi pictate

cu aur şi cerneală

adună-n mine teama

din alba, trista coală. >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Gheorghe Andrei Neagu: „Neant“

Al. Florin Ţene: „Destinul lui Byron în conştiinţa critică a literaturii române a sec XIX“

Încă din deceniul patru al secolului nouăsprezece a existat un interes pentru opera lui George Gordon Byron în ţările române când se fac primele traduceri. Literatura engleză, cunoscută de timpuriu prin operele luminiştilor, mai ales ale lui Shakespeare şi a unor preromantici, pătrunde viguros  în principate prin Byron înveşmântat în traducere franceză. Abia în ultimul sfert de veac a început să fie învăţată limba engleză, când în presa vremii apar mai adesea anunţuri de guvernante sau perceptori englezi. În 1843 se menţionează 15 titluri de Byron în cataloagele existente ale cabinetelor de lectură-“ secţii de împrumut “ ale librăriilor care înregistrau preferinţele publicului:catalogue des livres francais qui se donnent en lecture a la libraire de la cour de Frederic Walbaum

Bucarest, 1838. Tot atunci se înregistrează volumul de Oeuvres completes de Lord Byron, 6 volume, Paris, 1837. de remarcat este faptul că toate veneau prin filieră franceză.Însă interesul pentru public erau romanele lui Balzac, Dumas, Scott, George Sand, Hugo, F.Cooper şi mulţi alţii.Într-o clasificare Lord Byron era clasificat pe locul 19-lea, cu 17 titluri.dar, în perioada aceea , traducerile erau toate făcute după versiunea franceză. >>>>

septembrie 23, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Destinul lui Byron în conştiinţa critică a literaturii române a sec XIX“

NR. 6/2010

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la NR. 6/2010

Ion Marin Almajan: „În pragul comunei mele natale şezum şi plânsem“

De comuna mea  natală mă leagă câteva lucruri: în primul rand amintirea bunicilor şi a părinţilor mei, a altor oameni din generaţia lor. E suficient să desferec  tainiţa amintirii ca să le văd obrazele, să le aud, la majoritatea, glasul, şi uneori să-mi amintesc fapte, gesturi, atitudini, o anume îndârjire în a-şi lucra pământul, a – l obliga să le dea roadele vitale pentru existenţa lor şi a copiilor lor. Acestea şi altele îi fixează în timpul nesfârşit al istoriei localităţii Dalboşeţ din fermecătoarea Ţară a Almăjului. Despre aceşti oameni, despre statura lor am cutezat să  scriu în câteva din cărţile mele, cu intenţia declarată de a-i „veşnici”, pentru ca imaginea lor să se păstrereze nealterată în vremurile ce vor veni. Aceste vremuri au şi venit, chiar mai repede decât am crezut eu. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ion Marin Almajan: „În pragul comunei mele natale şezum şi plânsem“

Theodor Codreanu: „Agitaţie în posteritatea lui Adrian Marino“

Mărturisesc că valurile tulburi din scumpa noastră viaţă culturală stârnite de apariţia memoriilor lui Adrian Marino, de la a cărui plecare dintre noi, iată, s-au scurs deja cinci ani, m-au luat prin surprindere. Mai aflu şi de curajul lui Silviu Lupescu de a publica, la Polirom, Viaţa unui om singur, deşi el însuşi este şfichiuit undeva, în paginile cărţii. Un motiv în plus de a citi şi a ne da cu părerea.

O carte substanţială care dezvăluie trăirile unei mari personalităţi, cu acoperire europeană, nu doar românească, pe intervalul de aproape şaizeci de ani, până în 1999. Singurătatea afirmată în titlu mi se pare că trimite la o dublă semnificaţie interrelaţionată: Adrian Marino, pe care am avut bucuria şi norocul să-l cunosc şi să port cu el o lungă corespondenţă înainte de 1989, făcea parte din stirpea rară, în cultura noastră, a savanţilor (monstrum eruditionis), creator de critică cu sistem. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Theodor Codreanu: „Agitaţie în posteritatea lui Adrian Marino“

Adrian Botez: „In memoriam MIRCEA MICU – cel mare la duh“

Micu Mircea s-a născut la 31 ianuarie 1937 în comuna Vârşand, judeţul Arad, pe graniţa cu Ungaria. Tatăl a fost ofiţer de Jandarmi, mort în timpul războiului, mama casnică. A copilărit şi şi-a făcut şcoala primară în satul vecin, Grăniceri, la un unchi al său după mamă. Având în familie doi intelectuali, crescuţi în spiritul Şcolii Ardelene, beneficiază de lecturi literare so-lide. În 1950, se mută la Arad, urmează un an cursu-rile Liceului „Moise Nicoară“, după care se înscrie la Şcoala Pedagogică de Învăţători. După absolvire, frecventează cursurile Facultăţii de Filologie, vreme de trei ani. Se angajează în învăţământ, la Şiria (satul lui Slavici), predând ca profesor su-plinitor. Îşi dă definitivatul în Surdo-pedagogie. Ocupă, rând pe rând, postul de redactor la Staţia locală de radio, redactor la ziarul local din Arad. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „In memoriam MIRCEA MICU – cel mare la duh“

Al. Florin Ţene: „Sonată pentru creşterea ierbii“

Am alunecat în cântecul ciocârliei

şi-am dat peste câmpia însorită,

Soarele pieptănase metafora poeziei,

Iar sonata de creştere a ierbii răguşită.

Umbra era ameţită de atâta răcoare,

Iarba îmi crescuse până la nas,

Stâncile şi-au dat cep să curgă  izvoare

Când potecile cu paşii tăi  în urmă au rămas.

Tăcerile la înălţime aveau glasul ciocârliei din grâu,

Notele musicale purtau frânturi de iubire,

Cântecul creştea devenind un râu,

Eu înotam prin “Sonata Lunii “  în neştire. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Al. Florin Ţene: „Sonată pentru creşterea ierbii“

Dan Brudaşcu: „Improvizaţii intelectuale pe seama clasicilor“

După 1990, între „performanţele” în domeniul culturii, care trebuie atribuite deopotrivă tuturor celor care s-au perindat la conducerea Ministerelor Învăţământului şi, respectiv, al Culturii[1], o reprezintă absenţa oricărei preocupări pentru valorificarea patrimoniului literar şi cultural şi difuzarea operelor clasice din literatura română.

În mod paradoxal, vrând parcă să demonstrăm că în realitate s-a schimbat doar ambalajul nu şi conţinutul noilor structuri politice, între cei mai văduviţi a rămas tot Octavian Goga, care – ca poet şi om politic – s-a aflat între primele nume pus la Index în timpul fostului regim comunist. Neţinând deloc cont de faptul că, în perioada interbelică, Octavian Goga a fost unul între cei mai consecvenţi luptători împotriva comunismului şi, în mod concret, a fostei Uniuni Sovietice, noii emanaţi postdecembrişti au ţinut să-şi demonstreze pe de o parte incultura, dar şi ataşamentul faţă de practicile promovate de predecesorii lor dinainte de 1989. >>>>


[1] Evoluţia spectaculoasă a denumirilor celor două ministere este în sine o probă concludentă a lipsei de consistenţă a politicilor promovate de guvernele post decembriste în cele două domenii definitorii pentru orice popor european civilizat. Ar mai fi de adăugat şi numărul mare de titulari de portofolii care s-au perindat după 1990 şi până în prezent, cu singurul merit vizibil că, prin reforme nesfârşite şi nu o dată aberante, au reuşit să instaleze un haos de nedescris, aducând prejudicii greu de estimat prestigiului culturii şi învăţământului românesc. Nici unul dintre aceşti miniştri post decembrişti, în marea lor majoritate simpli lipitori de afişe, fără merite personale recunoscute în branşa lor, nu a reuşit să contribuie, cum ar fi fost de dorit, la propăşirea şi dezvoltarea reală şi atât de necesară a învăţământului sau culturii acestei ţări. Dimpotrivă, s-a reuşit, prin incompetenţă şi ciocoism de partid, compromiterea şi manelizarea lor, aducând grave prejudicii, nu doar de imagine, şcolii şi culturii româneşti. Guvernanţii români post decembrişti n-au fost capabili să înţeleagă, se pare, că, în contextul integrării noastre euro-atlantice, dar mai ales pe fondul ruinării din punct de vedere economic şi tehnnologic a ţării, singurele noastre atuuri în relaţia cu noii noştri parteneri din U.E. rămân şcoala şi cultura. Datorită miopiei dovedite, azi nu suntem în măsură să indicăm ca realizări şi performanţe de nivel european aproape nimic în aceste domenii sensibile şi definitorii pentru nivelul şi gradul de civilizaţie ale oricărui popor.

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Dan Brudaşcu: „Improvizaţii intelectuale pe seama clasicilor“

Const. Miu: Cronica la Adrian Păunescu, „Vinovat de iubire“

În noua sa carte – romanul Vinovat de iubire (Jurnalul naţional, Curtea Veche Publishing, Bucureşti, 2010) – apărută pe piaţă pe 20 iuloie a. c., de ziua de naştere a maestrului Adrian Păunescu, autorul valorifică artistic motivul dublului sau, având în vedere faptul că sunt două personaje cu aceleaşi nume şi prenume (doctorul Andrei Ionescu şi actorul poet Andrei Ionescu), putem spune că avem de-a face cu dedublarea individului: „Vinovat de iubire e povestea a doi bărbaţi ce împărtăşesc un destin comun.” – notează autorul pe coperta a IV-a a cărţii.

De altfel, motivul dublului, în jurul căruia considerăm că este construită trama romanescă, transpare chiar din vorbele doctorului Andrei Ionescu, spre sfârşitul romanului: „Noi am împărţit un spaţiu psihic împreună. Eram unul alter-ego-ul celuilalt.” (s. n., p. 186). >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Const. Miu: Cronica la Adrian Păunescu, „Vinovat de iubire“

Elisabeta Iosif: „Era Poetului“

ERA  POETULUI

Păşeşte singur printre versurile – pulbere de stele,

Poetul. I-a cerut muntelui magica putere a sunetelor

De la răscruci din piatră. Adăpostind verbele grele,

Ale izvoarelor. În noaptea – mireasă din  pridvorul cuvintelor.

***

Şi-a legat visul de cifra opt, la adăpost de stâncă

Prin limbajul strămoşilor. În sălaşul lunii

Poezia i-a rămas speranţă, călătorind, încă.

Are cheia secretelor – formula filozofală a cununii. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Elisabeta Iosif: „Era Poetului“

Adrian Botez: Theodor Codreanu – „Polemici incorecte politic“

Iată ce spunea Julien Benda, în Trădarea cărturarilor, Humanitas, Buc., 2007, pp. 113-114 (publicată în 1927, reeditată în 1946 şi în 1958) : „Cărturarii moderni au propovăduit acest realism nu numai naţiunilor, ci şi claselor. Au spus atât clasei muncitoare, cât şi burgheziei: organizaţi-vă, întăriţi-vă, luaţi puterea sau, dacă o deţineti, străduiţi-vă s-o păstraţi; nu vă sinchisiţi, în relaţiile cu clasa adversă, de milă, dreptate sau alt moft, cu care destul aţi fost păcăliţi. Şi nici măcar n-au spus: fiţi aşa, fiindcă aşa trebuie; au spus (şi în asta stă noutatea): fiţi aşa, fiincă aşa cer morala şi estetica; dorinţa de putere este semnul unui suflet elevat, dorinţa de dreptate este semnul unui suflet josnic (…) Şi cărturarii s-au adresat în aceiaşi termini partidelor care se înfruntă chiar înăuntrul aceleiaşi naţiuni: fiţi voi cei mai tari, au spus ei fiecărei tabere, ţinând seama de pasiunea ei, şi eliminaţi tot ce vă încurcă; descotorosiţi-vă de prostia de a vă păsa de adversar, de a stabili cu el o relaţie de dreptate şi de înţelegere”. >>>>


august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: Theodor Codreanu – „Polemici incorecte politic“

Ada Stuparu şi George Sorescu – „Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperari biografice“ (note de Dan Brudaşcu)

Pentru generaţiile mai noi, numele Elenei Farago este cvasinecunoscut, cu toate că, de moartea acesteia, abia a trecut un pic peste o jumătate de secol. Acest lucru nu este deloc surprinzător, întrucât, încă din timpul vieţii sale, creaţia poetică a Elenei Farago nu a reuşit să o impună pe aceasta ca un nume de referinţă al literaturii române a primei jumătăţi a sec. XX. De aceea, în general, în istoriile literare sau în lucrările de sinteză, numele Elenei Farago, aşa cum credem că se va întâmpla peste alţi 50 de ani, cu celeale Anei Blandiana sau Mircea Dinescu[1], figurează la categoria poeţi minori. Creaţia Elenei Farago a reţinut, totuşi, atenţia unor critici şi istorici literari[2], care i-au subliniat meritele estetico-literare (atâteacâteau fost) şi au încercat să ofere câteva date semnificative despre activitatea ei literară.

De curând, la Craiova, a apărut sub semnătura lui George Sorescu şi Adei Stuparu lucrarea cu titlul Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperări biografice.[3] Este vorba, de fapt, de teza de doctorat a doamnei Ada Stuparu, care beneficiază de un cuvânt introductiv datorat universitarului craiovean George Sorescu. >>>>


august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Ada Stuparu şi George Sorescu – „Elena Farago în scrisori şi documente inedite. Recuperari biografice“ (note de Dan Brudaşcu)

Melania Cuc: Menuţ Maximinian a intrat cu dreptul în „Vremea sintagmelor“

Într-o tinută grafică excelentă, datorată Editurii Karuna, cu coperta elegantă si atrăgătoare,  VREMEA SINTAGMELOR, cartea semnată de Menut Maximinian este un compediu  de jurnalism cultural de cea mai bună calitate,  care adună în pagini o seamnă de  întâmpinări de carte, cronici literare succinte, pe care autorul le-a scris si le-a publicat de-a lungul unui deceniu de gazetărie.

Ziarul Răsunetul din Bistrita, a fost , este si va fi  (si) o scoală de literatură, un atelier literar clar,  în care, în ultimul deceniu, la pagina de cultură au avut loc adevărate mutatii, schimburi culturale eficiente si interesante.

Tot mai multi scriitori si-au dorit, si au putut să-si vadă semnătura în paginile ziarului, sau să beneficieze de prezentarea literară a cărtii pe care au publicat-o. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: Menuţ Maximinian a intrat cu dreptul în „Vremea sintagmelor“

George Petrovai: „Ivan Sergheevici Turgheniev şi ubicuitatea lui artistică“

În satul Spasskoe-Lutovinovo din fosta gubernie Oriol este linişte în această minunată după-amiază de vară. Asta în cazul în care te-ai obişnuit să nu iei aminte la puseurile civilizaţiei ce rănesc tăcerea prin duduitul motoarelor şi clacsoanele maşinilor şi, desigur, dacă priveşti cu detaşare grupurile de turişti care se îndreaptă spre fostul conac al lui I.S.Turgheniev ori vin dinspre el.

Atent doar la ciripitul şi hârjoneala păsărelelor, căci auzul lui nu este deprins să sesizeze uruielile şi scrâşnetele actualei civilizaţii, pe terasa imensului conac cu peste 40 de camere îşi face apariţia însuşi Ivan Turgheniev. Este întocmai aşa cum îl ştim din tablourile de epocă: cu surtucul negru încheiat până la ultimul nasture, cu părul alb şi lung pieptănat cu oarecare cochetărie, trăsăturile armonioase ale unui adevărat aristocrat şi fruntea amplă de gânditor. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la George Petrovai: „Ivan Sergheevici Turgheniev şi ubicuitatea lui artistică“

Petre Bucinschi: Fragment din romanul „Viaţa şi sufletul unei vitrine“

Mă simt în viaţa asta ca un marinar care se luptă să desfacă ancora sufletului său, pentru ca apoi aceasta să pornească liber, lăsând în urmă amintiri, iar pe retină păstrând imagini, pornind mai departe să înfrunt detaşat provocările unei forţe anonime pe care o numesc destin. Viaţa întreagă o văd ca pe un jurnal în care filele se schimbă după cum mă bat gândurile, raze solare se rostogolesc peste ele, alteori se rostogolesc umbre, în acest jurnal sunt şi file pe cât de străine de frumuseţea convenţională, pe atât de puternice prin expresia sentimentelor. Viaţa mă copleşeşte prin forţa ei realistă, prin adevărul expresiei, ea mă invadează cu emoţii uneori atât de puternice încât lasă o amprentă adâncă în suflet şi memorie, unde zile pline de furie, de haşururi se pot disloca apărând momente arbitrare şi diforme, tăiate parcă din oţel. Sub aparenţele înşelătoare ale lumii vizibile, omul caută adevărul formei, al sufletului, al societăţii, omul caută să îşi   simtă devenirea, prezentul trebuie acceptat fără denaturarea lui, fără a-i atribuii un caracter de suprafaţă plană, declarând război iluziei. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Petre Bucinschi: Fragment din romanul „Viaţa şi sufletul unei vitrine“

Mihail Soare: Un fel de postfaţă (in memoriam Mircea Micu)

Aşa a fost să fie. Ca ultima prefaţă pe care care a scris-o să fie cea a cărţii mele „Gâlceava mea cu Haydn sau despre Romanţa pentru clopot la patru mâini”. Iar acum eu să scriu domniei sale un soi de postfaţă. La viaţă…

Nişte ignoranţi trompetişti moftangii zic că domnul Mircea Micu s-ar fi prăpădit ! Eu însă bag mîna-n foc că nu e deloc aşa. Deoarece l-am văzut zburând îmbrăcat  într-un fulgarin frăsiniu pe deasupra unor mesteceni miraţi. A plutit rotit printre zmeie ca un nor  primăvăratic adumbritor preţ de câteva şoapte, după care s-a făcut nevăzut.

„Şi-am început încet să plâng

Din ochiul drept, din ochiul stâng…” >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Mihail Soare: Un fel de postfaţă (in memoriam Mircea Micu)

Alex. Ştefănescu: Note la volumul „Albe şi reci“, de Djamal Mahmoud

Francezii oferă premii străinilor care scriu în limba lor. Noi îi ignorăm pe autorii originari din alte ţări capabili să se exprime în română. Mi-aduc aminte ce mult m-a impresionat un chinez, Gao Xing, care vorbea limba noastră mai bine decât mulţi dintre noi deşi nu fusese niciodată în România. O învăţase exclusiv din cărţi. L-am întrebat de ce anume a făcut această alegere. Mi-a povestit că, adolescent fiind, învârtise la întâmplare butonul aparatului de radio şi auzise deodată pe cineva vorbind într-o limbă complet neinteligibilă pentru el, dar melodioasă. A hotărât atunci, pe loc, să se dedice limbii care îl cucerise cu muzicalitatea ei. Dacă ar fi fost după mine (dar niciodată nu e după mine), i-aş fi oferit o medalie pentru opţiunea lui (şi, bineînţeles, pentru traducerea a zeci de scriitori români în chineză).
La fel de mult mă impresionează faptul că sirianul Djamal Mahmoud, originar din exoticul Rakka, scrie poezii direct în limba română. Şi încă într-o limbă română aleasă. Ar fi bine dacă toţi autorii români ar stăpâni la fel de bine ca el cuvintele româneşti. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Alex. Ştefănescu: Note la volumul „Albe şi reci“, de Djamal Mahmoud

Dan Lupescu: „Autoportret cu lup în oglindă“

ARTUR SILVESTRI: Pe linia suavului se aşază şi partea cea mai durabilă a liricii lui Dan Lupescu din Labirintul amiezii ( Editura Scrisul Românesc, 1983). Aici râurile cântă, înserările dănţuiesc, tărâmurile sunt „de rouă”, plopii alunecă în cer, „senini”, aerul se-nfioară, în aer se tânguie viori. Câte o poezie (Inscripţie de mătase) e diafană, pornind din folclor. Din folclor derivă aici şi un soi de fatalism poporan, unde încape şi multă superstiţie, care, înglobând misterul, e poetică. (…) Printre poeţii olteni, Dan Lupescu e o voce care se distinge. (În Luceafărul, an XXVII, nr. 18, 5 mai 1984, p. 5)

________________

AUTOPORTRET CU LUP IN OGLINDA

Roade clipa mut în noi,

Valul nopţii bate-n mine,

Se-ntorc nuferii-n noroi,

Codrii-mi sunt în desfrunzire…

* * * *

De lumină-atât de greu,

Ceru-alunecă-n albine –

Răzvrătitu-s-a vreun zeu

Contra iernii care vine ?… >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Dan Lupescu: „Autoportret cu lup în oglindă“

Gheorghe Neagu: „Nunta neagră“

NOI

Ne-am întâlnit din nou.

Tu, noaptea înstelată,

Eu, cerul plumburiu …

Şi-n ochii tăi de fată

M-am prăbuşit de viu.

Când noaptea a început să miroasă a zori,

m-am trezit cu pantofii în mână.

Iar în adâncul lor am găsit, o lacrimă,

un suspin şi-o adiere senină.

Mi-am umplut visele cu flori

şi-am alergat

la poarta ta

Eram lumină

Eram un copac de argint

Ce-a găsit în pantofi

O lacrimă deplină. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Gheorghe Neagu: „Nunta neagră“

Melania Cuc: Poeme inedite din volumul în lucru „Foişorul de foc“

MARTURISESC

– Pssst! Strânge robinetul….te rog!

Picătura a depăsit în unchii de aur

Barilul de  kerosem cu risc zero.

-Ehei, este încă liniste  în oul de Paste

Spune dropia din embrionul ce  creste de-a-ndoasele

În farfuria unui gurmand fără identitate .

Mereu vorbesc despre altii,

Mă silesc să recunosc reconquista unde

Eu am fost doar o cheie pentru solfegiului

După care  se miscă axul pământului.

Mii de umbre stau  coagulate

Între palmele  mele unse cu uleiul de mirodenii sălbatice.

Mărturisesc, sunt doar un golan rătăcind pe orbita

Din care îngerii se văd tot mai îndepărtati,

Ca sentinta unui vietas ce nu va fi dusă la capăt. >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Melania Cuc: Poeme inedite din volumul în lucru „Foişorul de foc“

Adrian Botez: „Aici în est“

AICI ÎN EST

aici în est  –  nimeni nu mai caută soarele

aici în est  –  insomnia şi umilinţa se

iau la întrecere  –  care ucide mai

repede  –  şi cât

* * * *

aici în est  –  a-ncetat să se-ntrebe

cine  –   de ce sau cum  –  doar

cât

* * * *

aici în est nimeni nu mai ştie să plângă  –  doar

să se plângă    –   nimeni nu mai are ţară sau

viitor  –  numai resemnat geamăt >>>>

august 21, 2010 Posted by | noutati | Comentarii închise la Adrian Botez: „Aici în est“