LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda (VII)

mircea-micu-2Era într-o seară de iarnă la Mogoşoaia, ninsese proaspăt, un aer de colinde şi zurgălăi de sănii pierdute în imensitatea câmpiei se insinua afară. Se auzeau foşnind arborii seculari de sub geamuri. Era în decembrie aproape de sărbătorile Crăciunului şi în jur era o atmosferă de basm.marin-preda

Adusesem din sat o damigeană de Căpşunică, vin parfumat, îndrăgit de Fănuş şi dispretuit de Mazilu, care nu consuma decât Cabernet la trei sferturi, din sticla aflată mereu pe masă. Mazilu avea tabieturile sale şi era capabil să se învârtă în jurul mesei ore în şir, cu o mână în şold, fumând pătimaş şi gândind, probabil, la viitoarele sale subiecte.

~In sera aceea, Preda se aşezase lângă masa dramaturgului pe care îl provoca uneori la discutii având ca subiect… tăranii.

Comandase cina şi îi fusese adusă o mămăligă aburindă, aşezată în combinatie cu straturi de brânză iar deasupra sclipea ochiul de rubin al unui gălbenuş de ou. A mâncat îndelung, mirosind aburul mămăligii cu voluptate, ca un ]ăran, şi a înconjurat discul auriu, atacându-l cu furculi]a, împu]inându-l, luând din toate păr]ile cu aten]ie, ca şi cum ar fi vrut să nu se termine niciodată. Inainta spre gălbenuşul ademenitor care rămăsese stingher, plutind pe un soclu tremurător de mămăliga. >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda (VII)

PROZA – Marian Drumur: „Comorile din stadionul părăsit“

marian_drumurNumai un microscop cosmic, de-ar exista, putea detalia anii trecuţi, în spaţiul carpato-dunărean, un teritoriu ca al comunei Prizăreni… loc precum oricare altul… rural pătruns de nostalgii citadine. Cu entuziasm nestăvilit a primit comuna vestea, de la însuşi fiul satului ajuns parlamentar în capitală, că va fi ridicată la rangul de oraş… cu nişte mici condiţii (conform legii): baie publică, monument al revoluţionarilor martiri, autogară, post local de radio, stadion, urmând ca din fondurile substanţial sporite ale viitorului oraş să se finalizeze chipurile reţelele de apă potabilă şi canalizare.

ORAŞ! Nucleul viitoarei metropole! Creşterea ameţitoare a preţurilor terenurilor agricole, astfel ca toţi autohtonii să devină rentieri milionari! Oportunitate majoră! Chilipir curat!

În primul rând consiliul comunal a stabilit, într-o adunare extraordinară plenipotenţiară, direcţiile strategice şi detaliile tactice, având ca punct de plecare alocuţiunea capului obştei:

– Bă neamule, a zis nea Jupuţ, primarul, e rost de fonduri extrabugetare, ăhă, Banca Mondială, Phare, UE, numai să fim pe fază. Albiliţă, preiei baia comunală, Bătăiaşu rezolvă monumentul că are biná… lasă intervenţiile pentru mai târziu! Coşcobane, e vreo problemă cu autogara? Dane, faci postul de radio, să-mi zici dacă-ţi trebuie vreo piesă, ceva! De stadion mă ocup eu, că e vorba de teren! Pentru, contra, abţineri?! Scrie, Ebenoiule, unanimitate, doar trebuie semnat! Hai, că avem şi alte treburi! >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la PROZA – Marian Drumur: „Comorile din stadionul părăsit“

ANTOLOGIE LIRICA – George Anca: „Sonete din ocult“

george-anca-2rugăciuneAUnuidac

i

singur sâmbur nasadya

nespus întuneric lumina

azi mâine ieri trei zile death

was not nothing immortal

din ce soare ne tragem

bombănind pe pământ

claia din creştetul

dacului vedic yoghin

au dezbrăcat aum

auire aur din maur

potopul consonantic

treimea inexistenţei

nefiinţa morţii

nemoartea fiinţei
*

ii

în joacă te salvai de uscăciune

nici ofilindu-te din verde

lipit pe zid în veranda

bisericii Sfântul Gheorghe

ape erau spre aum

moarte maură mioară

fără m nu răsunăm treimea

nu inhalăm upanişade

risipă misia piscupiei

ci o ne e gura raiului plai

a din himsa bisat în ahimsa >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la ANTOLOGIE LIRICA – George Anca: „Sonete din ocult“

ANTOLOGIE LIRICA – Adrian Munteanu: Sonete

adrian-munteanu-iunie-2008-flip

STRADA BISERICII

SFÂNTUL NICOLAE (1)
Aici a fost să mă deschid spre astre.

Erau pe-atunci doar ronduri de verdeaţă

Şi pomi rodind în dimineţi cu ceaţă,

Modeste flori, zâmbindu-mi trist din glastre.

Privirea mea de la-nceput de viaţă

Ţintea s-atingă depărtări albastre,

Dar au înfrânt-o aprige dezastre,

Cu urlet lung ce şi acum mă-ngheaţă.

Ligheane-nşiruite pe covoare

În care ploaia necurmat a-nvins

Şi-acei bărbaţi ce răscoleau ziare,

Durerea mamei ce apoi s-a stins

Mi-au pus pe frunte jalnică paloare

Şi peste vii nădejdi murdar a nins. >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la ANTOLOGIE LIRICA – Adrian Munteanu: Sonete

PROZA – Janet Nică: „Facerea lumii“

Motto:Gaudeamus igiturjanet-nica

Zi neutră,neflexibilă. Intru în clasă desfrunzit de iluzii şi de voinţă. Slăbiciunea îmi roade trupul precum igrasia casele vechi,precum gravitaţia pământului roade zborul păsărilor. Pun catalogul pe catedră şi simt nevoia unei tăceri imense. Mă întreb de unde atâta înţepenire a mintii şi a trupului şi primul gând care mă vizitează este că « veşnicia s-a născut la sat ».Aşa mi se pare,zic.Infinitul e o cămilă uriaşă sub care mă simt gâză, microb, pulbere, punct. Prin ce minune să ajungă un bob de nisip geniul care să prescrie legi altor boabe de nisip ? M-am gândit că pentru asta nu e nevoie să iei în seamă lucrurile care te copleşesc. Bunăoară,să nu priveşti,seara,bolta căptuşită cu stele ! Dar fă-o,dacă poţi ! Eu unul,nu pot. Poporul meu a prea privit în sus în loc să privească în stânga şi-n dreapta sau în propriul sân.Şi permanent i s-a dat să buchisească abecedarul cuminţeniei.De aceea povestea lui e lungă…

Mai scârţâie câte o bancă, mai tuşeşte câte un elev, mai fâşâie câte un caiet. Dar ochii copiilor sunt mari şi impertinenţi ca disidenţii de după revoluţie. De n-ar avea elevii ochi, ce bine-ar fi de noi,profesorii ! Dar aşa, când există ochi, o mare de ochi, e greu ! Mai ai, ca om, o faţadă de apărat, o zugrăveală de salvat, o spoială de afirmat.

Pumnale, nu altceva sunt ochii elevilor ! Oştiri otomane ! Tribunale ! Judecata de apoi ! În faţa acestor ochi trebuie să fii cel puţin înger şi încă din aceia şcoliţi peste ocean la focul iute al democraţiei multilateral-dezvoltate-în-adâncime !

Elevii ! Ah, elevii ! Maimuţele astea date naibii de frumoase, nu te slăbesc nici o clipă. Simt nevoia să-mi odihnesc pe catedră capul plin de gânduri ca de mere coapte.Dar cum să pun pe cântar ditamai dovleacul, când fericirea prietenului meu înaripat se află numai în pachetul cu săgeată? Mai repede găsesc o babă bătrână, un copil tânăr şi mujdei de usturoi, decât să fac aşa ceva. Mai bine tac, nimic nu fac şi e perfect pentru familia mea. Tăcerea adâncă e cafeaua de care m-am îndrăgostit. >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la PROZA – Janet Nică: „Facerea lumii“

ESEU – Al Florin Ţene: „Taxiul de la miezul nopţii“

al-florin-tene1Se făcuse noapte.Luna,ca o halebardă,îmi pătrundea prin fereastra întredeschisă.Stăteam în pat citind o carte despre filosofia antichităţii.Lumina astrului se prelingea ca o pastă peste mobila din încăpere.Pe paginile cărţii aceasta căpăta o nuanţă sinistră,asemeni unui ecou într-o peşteră unde speologii au găcit urme de”civilizaţie”a comunităţilor primitive.

Aşa ,pe nesimţite,m-am strecurat în paginile cărţii,confundându-mă cu frazele şi semnele de punctuaţie şi ele îngălbenite de vreme.Siluete ale unor filosofi din antichitate se odihneau sprijinite pe statuia “Gândul”de Rodin.Încercam să înţeleg această apropiere la distanţă de secole dar,fierberea mulţimii din smerita cetate a Siciliei,Selinul m-a făcut să mă apropii de templul cel mare.Din acesta,cobora pe trepte,bine lustruite,din marmură verde,conducătorii cunoscuţi ai cetăţii.Erau gătiţi în mătăsuri şi profir,înaintând prin mulţimea gălăgioasă,ducând pe braţe daruri şi alte obiecte scumpe împodobite cu lauri.

-De ce este această vânzoleală?-l-am întrebat pe un plebeu de lângă mine.

-Se vede că nu eşti din partea locului.După port şi după grai pari căzut din ceruri.

?!

-Aşteptăm pe zeul Empedocle.Ori n-ai auzit de minunile lui?

-Ba da!Tocmai citeam despre el…

-Pe papirusul din…

-Discuţia ne-a fost întreruptă de un glas ca o goarnă. >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la ESEU – Al Florin Ţene: „Taxiul de la miezul nopţii“

ANTOLOGIE LIRICA – Marcel Turcu: Poeme noi

marcel_turcu_2THESS…

Cetate joasa, nida si totusi – insuper

Retina suspenda profanul si – tace ! Peste mica bolta a cotului drept : squarul !

…si- tace !

In tunica mea oculara nu e barbat; nu e femeie;

In tunica mea oculara e noapte gri si e Egeee …

Ceasul bizantin e ding si dres si bate fluent ca un incunabul –

Ca o copie seroasa scrisa de mina unor suferinzi sustrasi din Larisa …

Totusi –

E Cel din Signatura Rerum –

Totusi –

E Cel din Signatura Rerum :

E Mare !

Dumnezeu e Mare si Greu si citeste Odoare .

Ceasul Bizantin e ding si dres

Si – hraneste : hraneste ! … >>>>

octombrie 17, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la ANTOLOGIE LIRICA – Marcel Turcu: Poeme noi

O MARE POETA REVINE LA LITERATURA – Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

Splendidul lirism de masuri singuratice care, in anii 80 , impusese vocea de un straniu ascetism sufletesc a Angelei Nache se intrevede azi in reformulari de viziuni noi , si mai largi, pe care , dupa o tacere de aproape douazeci de ani , poeta le infatiseaza in volumul ” Dolor” care insemneaza revenirea la literatura a unui scriitor ce merita un loc definit in tabloul literaturii recente unde asezarea valorilor in proportiile naturale se va face candva si nu foarte tarziu. Despre aceasta creatia s-a vorbit odinioara si se va vorbi si acum, fiindca opera , chiar neimpunatoare prin cantitate, are greutatea marilor prezente estetice ce nu afirma doar ” precursoratul ” ci constructia definita , diferentierea, unicatul o ARTUR SILVESTRI

In Est
Picâturi de ploi aurite
Impodobesc covoarele
Deşi tînârâ şi salariatâ

Mâ descurajez ,tremur toatâ
Aureolatâ de necazuri grâmezi.
Pielea chipului ,mâinile
Se urîţesc
„Inghite- ţi enorma ta sete de viaţâ”

Deşi tînârâ mâ plictisesc
Ca şi aceastâ foaie de platâ.
>>>>>

ianuarie 29, 2008 Posted by | beletristica | , | Comentarii închise la O MARE POETA REVINE LA LITERATURA – Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

ANTOLOGIA DE PROZA – Violeta Ionescu: „Poarta de aur“

Monseniorul
Split, 1893
Drumurile lui Diocleţian spre noi /încep şi se sfârşesc la Salona; /ale noastre spre el încep la Split, /cu prima lopată de pământ dată la o parte, /şi nu se sfârşesc niciodată.

Când am aflat că voi pleca la Split, să particip la săpăturile arheologice de pe lângă palatul imperial, nu ştiam despre Diocleţian mai multe decât, în genere, se ştie. Eram student în anul al II-lea la Istorie şi fusesem cooptat alături de alţi colegi de diferite naţionalităţi în echipa Monseniorului Frane Bulic. Marele Frane Bulic!
Nu pot spune ce a însemnat pentru noi practica aceea de vară, alături de acest “De Rossi al Dalmaţiei”, cum pe bună dreptate l-a numit Charles Diehl, care şi-a dedicat viaţa celui mai important şantier arheologic din Croaţia. Venisem acolo tineri, frumoşi, zic eu, entuziaşti – în umbra lui Bulic nu încap molâii – şi în câteva luni, cu cât înaintam în adâncime, scoţând la suprafaţă câte un fragment de coloană, un capitel, o arhitravă, aproape că îmbătrânisem cu câteva sute de ani, nu ne mai păsa de bărbi. >(Fragment din romanul ” Diocletian, fiul lui Jupiter ” )>>>>>>

ianuarie 29, 2008 Posted by | beletristica | | Comentarii închise la ANTOLOGIA DE PROZA – Violeta Ionescu: „Poarta de aur“