LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda“ (IV)

Nu suporta câinii, îi ura instinctiv şi de câte ori ieşea la plimbare cu nelipsitul său baston, cioplit de un admirator, îi lovea fără milă, indiferent că erau de rasă sau maidanezi. Doamnei Preda, în schimb, îi plăceau şi a încercat fără succes să păstreze unul mai multă vreme.Un exemplar a fost „subtilizat” cu ajutorul unui cunoscut actor de comedie, pe care moncherul îl rugase să-l facă dispărut deoarece e… plin de purici!

Al doilea, mic, scâncea disperat de câte ori îl simţea în preajmă pe romancier. Fiind uşor de ocrotit (doamna Preda îl ascundea, uneori, în sân) acesta a rezistat mai multă vreme. În cele din urmă a dispărut, zice-se, tot prin intervenţia actorului. De altfel, în cartea sa de interviuri cu Marin Preda, care ar trebui republicată, acesta povesteşte relaţia sa cu nevinovatele patrupede. >>>>

octombrie 3, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la REMEMORARI – Mircea Micu: „Adevărul despre Marin Preda“ (IV)

Angela Nache-Mamier: „Inedite“

ELITRE DE SINGE
Sub nervurile pielii

Femeile mame ,împârâtesele

Simturile,melodioasele lor

Inspiratii celeste

Tes pe gura bârbatilor

Flâcârile dorintei

In vîrful degetelor fierbinti>>>>>

martie 6, 2008 Posted by | beletristica | | Comentarii închise la Angela Nache-Mamier: „Inedite“

FARA MENAJAMENTE – Adrian Botez: „O lighioană anti-eminesciană“

…Un preşedinte care are consilieri pe nişte imbecili precum dl Cristi Preda, care afirmă că „Eminescu trebuie contestat şi demitizat, dar nu pentru rudimentele sale de gândire politică. Din acest punct de vedere, el este realmente nul. Nu ai obiect” – nu poate fi decât un preşedinte ignorant şi blestemat să băltească în veşnică ignoranţă…Şi, prin urmare, să devină cel mai distructiv agent, în zona spiritualităţii României – căci, îl informăm pe dl preşedinte: cultura şi învăţământul ar trebui să însemne ucenicie întru ale Spiritului! E drept că, de când a izbucnit chestia aceea din decembrie, învăţământul românesc a avut parte doar de demolatori – cu excepţia lui Andrei Marga, care a fost un asasin get-beget al spiritualităţii româneşti, prin acceptarea (sub comanda „factorilor” deznaţionalizatori ai SUA-UE) a diversiunii manualelor alternative.
În Dilema Veche, din ianuarie 2008, dl Gâgă/Cristi Preda se dă inteligent, precum „inteligenţii” din celebrul număr „dilematic”, din 1999, în care se făcea caz de păroşenia lui Eminescu…Şi cum o face? >>>Adrian Botez>>>

martie 6, 2008 Posted by | noutati | , | Comentarii închise la FARA MENAJAMENTE – Adrian Botez: „O lighioană anti-eminesciană“

O carte neobişnuită: Ştefan Dumitrescu – „Delirul” vol. II

Atât în literatura română cât şi în cea universală există acest obicei de a continua o carte, o idee în maniera autorului prim. În 1947 avea loc premiera piesei lui Mihail Sebastian (mort în urma unui tragic accident de automobile la 29 mai 1945), “Insula”, dramă al cărui act al treilea fusese scris de regizorul spectacolului, Mircea Şeptilici. Pentru autorul „Utimei ore”, „Jocul de-a vacanţa” sau „Steaua fără nume”, „timpul nu a mai avut răbdare”. Neterminat rămăsese şi „Ciocoii vechi şi noi”, publicat în 1862-63, căci în 1865, în plină forţă creatoare Nicolae Filimon era răpus de ftizie la nici 46 de ani împliniţi. Aproape peste un veac jumătate îl va continua un alt vâlcean, Dinu Săraru, în „Ciocoii noi cu bodyguard”. În continuarea celor 154 de sonete rămas de la Shachespeare de la începutul secolului al XVII-lea, Vasile Voiculescu a găsit cu cale nimerite alte 90, cu elemente formale asemănătoare (triunghiul pasional, luciditatea disperată, lamentaţii suave, etc) însă independente faţă de model prin tensiunea spiritului. „Ultimele sonete închipuite ale lui Shachespeare în traducere imaginară de Vasile Voiculescu” apar după moartea autorului, sub îngrijirea lui Perpessicius, în 1964, şi se constituie>>> >>

martie 6, 2008 Posted by | beletristica | | Comentarii închise la O carte neobişnuită: Ştefan Dumitrescu – „Delirul” vol. II

Emilian Marcu:”Ţigănuşul de baltă şi de…uscat”


Pasărea purtând acest nume ( după D.E.X.I., al Limbii române,p.2098,col. a-II-a, – cu picioare înalte, cu ciocul lung şi încovoiat, cu spatele şi aripile negre) îşi face, aproape seară de seară potecă, de pe micul ecran în casele noastre.
Furios nevoie mare, cu ochii bulbucaţi, aproape oftalmici, suferind de o boală ce din păcate la noi în ţară a atins pe foarte mulţi, jigodita, făcând spume la gură, loveşte cu ciocul lung şi încovoiat, cu toate că i se spune, « ciocul mic », crezând că el,şi numai el, este realitatea. Nimic mai fals în credinţa sa.
Un eres s-ar putea spune fără să greşim.
De multe poate fi suspectat ţigănuşul de baltă şi de…uscat,de care facem vorbire dar că nu este vehement în nici un caz nu putem. Cu vocea lui precipitată,aproape de lătrat, lăsând impresia că doar el are dreptate în toate, poate că din cauza pliscului care îl scoate în prim plan şi îi aduce vânt la pupă, făcându-l să creadă că este chiar buricul pământului devine, adesea, insolent.
>>>>>>

februarie 18, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la Emilian Marcu:”Ţigănuşul de baltă şi de…uscat”

O CARTE MARE :”In apararea lui Mircea Eliade ” de Fr. I. Dworschak

Pe autorul acestei cărţi, Francisc Ion Dworschak îl consider ca pe una din remarcabilele persoane pe care le cunosc. Mi-a atras prima dată atenţia când am citit articolul său în Vatra (februarie – martie 2001 şi inclus în acest volum) şi pe urmă l-am găsit menţionat în mai multe locuri în jurnalul „Trecut-au anii…” al lui Virgil Ierunca (fuseseră colegi de liceu). l-am obţinut adresa şi am început să corespondăm în vara anului 2001. Deşi nu ne-am întâlnit personal, mă mândresc să-l consider un apropiat şi stimat prieten. L-am întrebat dacă era înrudit cu Antonin Dvorak, compozitorul ceh, dar el nu a putut confirma această obârşie. Tatăl lui fusese un medic militar în armata de ocupaţie austriacă în timpul primului război mondial. S-a îndrăgostit de o fata româncă de pe valea Oltului şi după război s-a reîntors şi s-au căsătorit. Francisc s-a născut în 1922 la Râmnicu Vâlcea unde şi-a făcut liceul, pe urmă a început studiile medicale la Universitatea din Cluj, pe atunci refugiată la Sibiu, Ie-a continuat la Viena unde a obţinut diploma de medic în 1948. Doi ani mai târziu a imigrat în Canada, unde s-a dedicat profesiunii şi familiei sale. A ieşit la pensie în 1997 fără a fi publicat de fapt nimic afară de câteva contribuţii la medicină (aşa cum ne-a informat el). La vârsta de 78 de ani (în 2000) se lansează în ceea ce a devenit o „nouă carieră” – publicând articole în apărarea reputaţiei lui Mircea Eliade şi împotriva unor crunte asalturi ale unei armate de agresori semi-organizaţi. Hotărârea lui de a scrie, aşa cum s-a exprimat într-o scrisoare primită de la el, se datoreşte frustraţiei văzând această campanie împotriva lui Eliade condusă într-un fel aşa de nedemn şi provocator. Rezultatele acestor eforturi sale sunt conţinute în această lucrare, şi datorită sprijinului lui Gabriel Stănescu şi al Editurii Criterion Publishing.
Francisc Dworschak se împotrivise publicării acestor articole în formatul unei cărţi pe care nu o socotea că ar fi suficient de „academică”. El nu trebuie să se scuze de a nu fi un „academician”. Ce mă impresionează pe mine – un profesionist – este profunzimea erudiţiei şi familiarizarea sa cu polemicile recente anti-eliadiene. >>Mac Linscott Ricketts : ” Cuvant inainte”la volumul aparut in ed. Criterion Publishing >>>>>

februarie 11, 2008 Posted by | noutati | | Comentarii închise la O CARTE MARE :”In apararea lui Mircea Eliade ” de Fr. I. Dworschak

O MARE POETA REVINE LA LITERATURA – Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

Splendidul lirism de masuri singuratice care, in anii 80 , impusese vocea de un straniu ascetism sufletesc a Angelei Nache se intrevede azi in reformulari de viziuni noi , si mai largi, pe care , dupa o tacere de aproape douazeci de ani , poeta le infatiseaza in volumul ” Dolor” care insemneaza revenirea la literatura a unui scriitor ce merita un loc definit in tabloul literaturii recente unde asezarea valorilor in proportiile naturale se va face candva si nu foarte tarziu. Despre aceasta creatia s-a vorbit odinioara si se va vorbi si acum, fiindca opera , chiar neimpunatoare prin cantitate, are greutatea marilor prezente estetice ce nu afirma doar ” precursoratul ” ci constructia definita , diferentierea, unicatul o ARTUR SILVESTRI

In Est
Picâturi de ploi aurite
Impodobesc covoarele
Deşi tînârâ şi salariatâ

Mâ descurajez ,tremur toatâ
Aureolatâ de necazuri grâmezi.
Pielea chipului ,mâinile
Se urîţesc
„Inghite- ţi enorma ta sete de viaţâ”

Deşi tînârâ mâ plictisesc
Ca şi aceastâ foaie de platâ.
>>>>>

ianuarie 29, 2008 Posted by | beletristica | , | Comentarii închise la O MARE POETA REVINE LA LITERATURA – Angela Nache-Mamier: „Dolor“ (fragmente)

RECAPITULARI – Eminescu “persecutat politic ” , “mit literar ” , ” glorie nationala ” ? Unde este adevarul ?

Edgar Papu: Eminescu şi năzuinţa creştină
„Eminescu nu a murit nebun”- demonstraţia o face celebrul medic Ovidiu Vuia, din a cărui carte fundamentală despre temă publicăm fragmente elocvente

Theodor Codreanu : ” Apusul mitului Eminescu?”

Theodor Codreanu: „Alte aberaţii despre Eminescu”

Nicolae Georgescu: Odaia filologica a poetului

~Andrei Vartic – Despre gloria naţională a lui Mihai Eminescu

Adrian Dinu Rachieru : ” Detractorii lui Eminescu „

~Radu Mihai Crişan: „Mihai Eminescu deţinut politic?”

~Vlad Protopopescu, Australia: „Eminescu sau poetul în cetate”

Lucia Olaru Nenati: „Imaginea lui Eminescu”

~Adrian Botez: „Eminescianismul lui Goga“

~Victoria Milescu: „Eminescu”

~Ioan Miclău: O propunere – Institutul Cultural „Eminescu”

~Violeta Ionescu: „Mărturii inedite despre Eminescu ale acad. Zoe Dumitrescu Buşulenga”

ianuarie 12, 2008 Posted by | beletristica | , , | Comentarii închise la RECAPITULARI – Eminescu “persecutat politic ” , “mit literar ” , ” glorie nationala ” ? Unde este adevarul ?