~Al. Florin Ţene: „O candelă aprinsă pentru Artur Silvestri“

Faptele Mari întodeauna au un profund ecou în inimile oamenilor.Un împlinitor al acestora este scriitorul ,filozoful,ctitorul de reviste,promotorul cultural şi OMUL DE OMENIE Artur Silvestri..Sentimentul că timpul rotunjind 55 de ani nu a mai avut răbdare pentru noi împliniri,inclusiv faptul că tot ce a ctitorit Artur Silvestri(preşedintele de onoare al Ligii Scriitorilor din România) a intrat deja în mitologie.

Cred că tot ce a făcut acest filozof al culturii universale a fost şi va fi pentru dezlipirea ochilor celor care încă mai bâjbâie prin întunericul ignoranţei,ca un profet creştin:Fă binele aproapelui tău,precum ai dori să ţi se facă ţie.

Înţelepciunea străbunilor săi din Oltenia sufletului său ,ca icoană călăuzitoare,deschide un spaţiu geografic căruia Artur Silvestri îi aparţine:Europa şi Universalitatea .Aceasta a fost Patria din Patria lui Artur Silvestri.Personalitatea acestuia,este o pildă ce arde luminănd calea confraţilor ce-i sunt alături şi îi apreciază „sudoarea”inegalabilă a strădaniei de a înţelepţi colţurile ascunse ale culturii României profunde.Căci tâlcul acestor strădanii arată uimitoarea energie a rotunjirii şi a împlinirilor viitoare,prin ceea ce viitorul va consemna în paginile de aur ale istoriei culturii noastre.Cărţile sale ,revistele ctitorite, sprijinul spiritual şi material acordat confraţilor şi unor proiecte culturale,şi multe altele sunt odrastele sale de suflet,căci fenomenul cultural iniţiat de Artur Silvestri configurează caracterul puternic,credinţa în regenerarea creatoare a neamului românesc.Aşa cum spunea pe coperta cărţii Mărturisirea de credinţă literară,vol.1,Un „document de conştiinţă colectivă”conceput şi orânduit de Artur Silvestri,apărută la Carpathia Press,2006:..în totul există o unitate în origină,definită prin ceea ce era profound şi intangibil ca şi cum ar fi fost matricea sau entelehia ,de fapt cele”patru puncte nodale”:limba,locul,tradiţia şi părinţii.Pare că este o muzocă de accord enigmatic ori de încuvinţare de pean,bătând ritm greu,ritualic,ca de “oaste a ţării”pornită la Reconquista.

Proiectul său Reconquista este unicul de acest gen în ţara noastră ,care promovează valori culturale şi ştiinţifice din România profundă,fapt care nu a intrat în vizorul nici unui guvern,indiferent de culoarea politică.Acest proiect este creaţia sa de suflet,căci acest fenomen cultural promovat cu pasiune ,iubire şi cu investiţii materiale din partea lui Artur Silvestri, proiectează în memoria istoriei OMUL CEL MARE care a fost prof.dr.Artur Silvestri.

Istoria,dacă este vizibilă,se reflectă prin oameni,trunchiurile arborilor puternici nu dispar,se reflectă în paginile cărţilor scrise cu gând curat , înţelept şi îndumnezeit.

Artur Silvestri,prin multele cărţi ale sale,îl pot asemui cu un izvor al înţelepciunii din care sorbim cu toţii,iar peste timp,nepoţii,nepoţilor noştri.

În Noi ne aflăm în taina timpului nemărginit,Artur Silvestri scria:Şi în nopţile mele de tulburare când,citind ceea ce îmi mărturiseau,de la depărtare,suflete ce poate că nu întâlnisem niciodată,îmi dădeau seama că,dincolo de cele văzute,există o Putere mai mare ce ne face să ne aşezăm împreună şi să ne străduim să re-clădim totul prin revoluţia tăcută căci într-o ţară ocupată de saltimbanci şi de irozi-cum încă suntem dar nu pentru prea multă vreme-pe scenă evoluează numai Stăpânii Clipei.Noi ne aflăm în taina Timpului Nemărginit.Stăpânii clipei sunt fiinţe trecătoare,nici măcar nu îi înregistrează memoria clipei,fiindcă aceasta este pentru Artur Silvestri recunoaşterea Nemărginirii a linişti sufleteşti din Vatra Ţării pe care o iubeşte cu oamenii ei cinstiţi şi creatori.

La 55 de ani Artur Silvestri are o operă închegată,puternică şi rotundă , numai pentru atât istoria culturii îl va aşeaza,alături de înţelepţii lumii cu nimbul luminii la tâmple,acum când Timpul nu a mai avut răbdare cu el.În dimineaţa zilei de 30 noiembrie,de Sfântul Andrei,Dumnezeu l-a chemat la dreapta sa.Dumnezeu să-l odihnească.

____________

Întoarcerea ACASĂ

În memoriam Artur Silvestri

Era o vreme-a inimilor aprinse

Un timp al cuvântului scris,

Era clipa tăcerilor încinse

Şi-a încrederii urcând în vis.

Vesteam minunea prieteniei noastre

Sub raza luminii din Cuvânt;

Proiectele-ţi erau firide pentru astre

Şi noi te urmam prin legământ.

Dar azi,ai plecat Acasă-n Paradis

Lăsând pentru noi înţelepciune şi-n ecou

CUVÂNTUL tău în suflete aprins

Şi speranţa că Sus e o naştere din nou.

E clipa când mă-nchin pentru tine,

Dovada împreunelor simţiri,

Căci eternitatea care,iată vine

Stârneşte în noi valuri de uimiri.

Te-ai întors Acasă întristat,

Mai era în Ţară de-mplinit ceva,

Însă lumina-ţi de aici n-a plecat

Ne călăuzeşte spre înţelepciunea ta.

AL.FLORIN ŢENE

Preşedintele executiv al LIGII SCRIITORILOR din România