~Nicolae Rotaru: „Exerciţiu de admiraţie“

Despre Artur Silvestri am aflat în anii ’70, când veneam la Universitatea din Bucureşti să mă întâlnesc cu viitoarea soţie, studentă la Litere, şi să audiez cursurile profesorului Al.Piru. Era un fel de vedetă, recunoscut şi de dascăli şi de colegi.

Pe Artur Silvestri l-am cunoscut în anii ’80, când uceniceam la gazeta „În slujba patriei“ şi, atunci când făceam parte din echipa de serviciu ca minte limpede, mergeam la redacţia revistei „Luceafărul“ aflată lângă încăperea unde trudeam pentru clădirea hebdomadarului Internelor. Era, la fel, o personalitate puternică, un critic de temut, o autoritate intelectuală.

Cu Artur Silvestri m-am împrietenit în anii ’90, când i-am cerut colaborări pentru revista „Pentru Patrie“, a cărei conducere o preluasem de la alt amic al său, scriitorul Olimpian Ungherea. Era, mai abitir, o notorietate, o voce, dar şi un renăscut, fiindcă schimbarea de macaz din decembrie 1989 a dus şi la exchange-ul său, mai ales în a-şi etala opţiunile şi convingerile de creator creştin, de drept măritor al divinităţii şi slujitorilor altarelor, ca vrednic urmaş de ierarh.

De la Artur am învăţat exerciţiul modestiei şi admiraţiei. De la el şi de la Mariana Brăescu, pe care am cunoscut-o tot într-o împrejurare literară la redacţia „Scânteii tineretului“, fiindcă devenirea acestui cuplu discret, dar faimos a decurs sub auspicii culturale, de făurire a unui brand românesc, de valorificare a patrimoniului naţional.

Între timp, personalitatea lui Artur a fost augmentată şi recunoscută internaţional, domeniul de expertiză s-a lărgit, el însuşi devenind magistru cu interesante specializări şi prestaţii.

Împreună cu „Doamna Casa Lux“, a dezvoltat un bussines al publicisticii şi consultingului patrimonial, chipul de druid şi charisma de eremit fiind doar o iluzie, un fel de captatio benevolentiae perpetuă, fiindcă arta oratoriei, acumulările culturale, convingerile de patriot echidistant politic îl pun în lumină ca pe un maestru al vocaţiei paideutice, al exerciţiului retoricii şi al harului creator.

Puterea de muncă şi proiectele incredibile de care s-a învrednicit îl aşază pe un soclu de demnitate şi respect incontestabile. Cărţile sale, din varii domenii, mai ales inspirate de filonul creştin al spiritului naţional, racordurile cu oameni de valoare din exilul românesc, travaliul pentru a face funcţional un angrenaj electronic de creaţie vizibil, cu ajutorul minunii internet, peste tot, modul prietenesc de a relaţiona, exigenţa protocolului comunicării sunt repere ce conturează o personalitate plurală şi profundă, care revelă un om de mare largheţe sufletească şi constant ataşament la Idee.

Cred în forţa şi talentul lui, mă bucură izbânzile sale, mă onorează dovezile lui de prieteşug şi admir cu sufletul tumultul său de vreri şi împliniri, încrezător în steaua sa şi în putinţa de a depăşi orice oprelişti şi încercări din afara firii.

Col.(r) ing. prof. univ. dr. NICOLAE ROTARU