LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Nastasia Maniu: „Până şi cuvintele plâng“

In ziua in care Sfantul Andrei isi intindea mantia ocrotitoare asupra Romaniei, ma aflam in circumstante in care toata ziua nu am putut sa-mi deschid calculatorul, asa se face ca pe mine trasnetul plecarii dintre noi a celui care este Artur Silvestri m-a lovit cu intarziere de 24 de ore. Spun este, nu a fost, pentru ca el s-a inaltat la Cer cu toate faptele lui bune, care i-au facut lina trecerea, in ciuda suferintei ultimelor zile petrecute pe Pamant. Pentru ca numele lui sa traiasca mult si bine si aici, asta depinde de noi toti, cei care inca am mai ramas in aceasta trista Vale a plangerii si care ii cunoastem opera monumentala si generoasa. Sunt convinsa ca distinsa Doamna Mariana Braescu (careia ii transmit condoleantele mele), ea insasi o prestigioasa scriitoare, jurnalista, creatoarea unui brend stralucit in domeniul publicatiilor, o femeie cu o energie constructiva, dupa ce-si va fi oprit suvoiul lacrimilor, va face ceea ce i-ar fi placut Domnului Profesor sa faca: ridicarea in continuare a monumentalului edificiu cultural-spiritual inceput de distinsul sot al Domniei sale, care de acolo, de sus, o va incuraja si-i va ghida pasii, stergandu-i lacrimile, desi acum, in astfel de momente, simtim cum pana si cuvintele plang. Dumnezeu sa-i dea pace si lumina vesnica!

NASTASIA MANIU