LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Ştefania Oproescu: Poeme

Timpul vînătorii

Era timpul

cînd se nuntea cerbul cu fuga prin

răchite sălbatice

Era timpul cînd lupul îşi săpa vizuină

în scorburi

Era timpul cînd frunzele trăiau

a doua moarte

îngropate sub talpa de plumb a vînătorului

Era timpul cînd buza de ger a pădurii

Sîngera străpunsă de glonţ, ca de un sărut

sacru

Din care, tăcut, ningea iar timpul

plăpînd al naşterii.

 

Migraţie

Dar de unde poţi să mai vii

ca să nu te îmbrace cu haina amară

a plîngerii

frigul din sămînţa lumii,

această închisoare a timpului

din care ai fost întîi alungat

apoi, hăituit ca un evadat

pentru păcatul gîndului

iar iluziile, lan de trestii putrezind

în paradisul visat al liniştii.

De unde să mai vii curat

în această migraţie a zorilor

către adîncul promis al iertării

după ce ai fost carne

şi spaimă rezemînd aşteptarea.

 

Apocalipsa

Alese cuvinte sapă răbdătoare tranşee de

apărare

Mitraliera urii clănţăne necontenit

de pe muntele asediat al măslinilor

secerînd vise din memoria zorilor

Cuvinte copii deprind ţipătul răguşit al

spaimei

şi cad ameţite

pui de prepeliţă în cîmpia cuprinsă

de îngheţ, pe neaşteptate.

Războiul se întinde din aproape în aproape

ca o ciumă

Generalii abandonează lupta

unii sunt morţi, pe alţii nu-i mai interesează

tranşeele de apărare şi umplu

cu limbi de clopot căzute din ştreangul alarmei

cuvinte profeţi cădelniţează tămîia apocalipsei

cuvintul din urmă, cuvîntul din urmă,

cuvîntul din urmă…

 

Delirul fulgerului alb

Delirul fulgerului alb spintecînd memoria

ca o cavalcadă a florilor de lotus

trecînd în galop peste firea lucrurilor

şi aripile de abur ale simţurilor

zbătîndu-se deasupra oglinzii de argint

a amăgirii

şi scîncetul ursitoarelor,

cuvîntul lor înlănţuit în

delirul fulgerului alb

această călătorie de iniţiere

Dincolo de hotarul de sînge al spaimei.