LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Cezarina Adamescu: Colinde pentru sfânta naştere

VINO IISUSE PE-O RAZĂ  DE STEA, ÎN BETLEEMUL DIN INIMA MEA
COLINDE PENTRU SFÂNTA NAŞTERE
I.

Gânduri mi se-nfăşoară-n minte,

iartă-mă  Doamne, că nu găsesc

destule cuvinte

pentru o Naştere aşa sfântă

deşi  Îngerul mi-a strigat :

-„Ia cuvântul şi-l precuvântă!”

De aceea, rugându-Mă Ţie, eu vin

cu puţinul meu omenesc să mă închin

să  Te cânt şi să Te preamăresc

să-Ţi urez : „Bine-ai venit în lume,

Prunc Ceresc!”

II.

Scumpă Maică şi Regină

raiurile ţi se-nchină

îngerii ţi se prosternă

într-o dragoste eternă.

Toţi copiii buni ai Terrei

pe cuprinsul emisferei

fiindcă eşti – te preamăresc

Maica Pruncului Ceresc.

Maica Pruncului Divin

stăpânind Înaltul Cin.

Cu fidelitate sfântă

toţi copiii tăi îţi cântă

Maică blândă şi curată

pururi binecuvântată.
III.
Duhu-n trupul fecioresc

a zidit copil ceresc

a zidit copil divin

Lerui ler şi linu-i lin.

Şi s-a răspândit în lume

taina veştii celei bune

taina vieţii minunate

a iertării de păcate.

Floare eşti – de rai –  frumoasă –

dintre sfinţi, cea mai aleasă

floare albă, diafană

care vindeci orice rană…
IV.

Lerui Ler şi flori de dor

pentru Cel Mântuitor.

Lerui Ler şi flori de crin

după îngerescul Cin

Lerui Ler şi flori de stea

pentru buna Maic-a mea.

Preacurata cea de sus

Maica Domnului Iisus.

Lerui Ler şi flori de ger

Maica Domnului din Cer.
V.

Sânul ei ţi-a fost altar

de lumină şi de har.

Te-a purtat, te-a legănat

pe-un pătuc înmiresmat.

Pân’au coborât din zbor

îngeraşii în sob or

să te legene puţin

în pătuc curat de crin.

VI.

Să te-adoarmă-ncetişor

şi să-ţi cânte Slavă-n cor

întru cei de sus, Osana!

Iar Fecioara, diafana

să îţi privegheze somnul

căci Tu eşti Mesia Domnul

cel vestit de toţi profeţii

Calea şi-Adevărul vieţii.
VII.

Pruncuşor cu chipul palid

din obârşia lui David

din înnobilată viţă

şi dintr-o cerească spiţă,

deopotrivă-n chip firesc

Fiul Tatălui Ceresc.
VIII.
Te pogoară binişor

în săracă ieslişoară

şi în sfântul foişor

unde îngerii coboară

vino, dulce Pruncuşor

hărăzit să fii hrănit

doar din lapte de Fecioară.

Noapte sfântă, noapte sfântă,

cerul ne binecuvântă.

Iată Steaua lui Iisus

decât toate mai presus.

Pruncului din iesle pază

Toată bolta luminează.
IX.

Iată Steaua uriaşă

cum veghează Pruncu-n faşă.

Iată Steaua ce mijeşte

Şi pe domnul îl vesteşte.

Ea ne-aduce bucuria

că ni s-a născut Mesia.

În cămin la fiecare,

ea revarsă alinare,

pace, binecuvântare,

dor după Mântuitor

după Răscumpărător,

cel mai scump dintre odoare

ce din porţi în porţi va bate

să ne ierte de păcate.
X
Şi-am zis Ler şi flori de nea

dintre stele doar o Stea

dinspre Răsărit clipeşte

pe Mesia îl vesteşte.

Şi-am zis Ler şi flori de dor

după  Cel Mângâietor.
**********

Să vedem acuma, hai

cum din Răsărit Trei Crai

merg călăuziţi de-a Stea

să-l afle pe Mesia.

Aducându-l, să-l mângâie

Aur, smirnă şi tămâie.

Înger îngeraş coboară,

ca pe-o nevăzută scară

vino la pătuc spre seară

când răsare luna clară.

Vino şi veghează-mi somnul

şi vorbeşte-mi despre Domnul.

Despre bunul meu Iisus

decât îngeri mai presus.

Şi de-oi adormi sfios

să-mi trimiţi un vis frumos

c-o Măicuţă şi-un Pruncuţ

ce-ntr-o iesle, fără veste,

s-a-ntrupat, ca din poveste.
**********

Cu trei magi venind pe jos

pentru micul Făt-Frumos

ce i-au dat ca să-l mângâie

aur, smirnă şi tămâie.

Şi s-au închinat cu drag

Chiar la peşteră în prag

fiindcă fi-va tuturor

vrednic Răscumpărător.

Şi să văd în mândră horă

îngeraşi cum îl adoră

şi-i deplină bucuria

fiindcă s-a născut Mesia.

XI.

Toate acestea zise-fiind

să începem alt colind.

pentru Pruncul cel divin.

care din Înaltul Cin

adumbrit de Duhul Sfânt

coborât-a pe pământ.

XII

Lerui Ler şi flori de ger

Maica Domnului din cer.

Dintre sfinţi cea mai iubită

Maica cea neprihănită,

căreia i se închină

îngeraşii de lumină.

Peste Univers Regină

Zămislită fără vină.

Zămislită fără pată

O Fecioară Preacurată.

Cânt de leagăn să-ţi cântăm

noi venim să te-adorăm,

să te mângâiem nespus

Pruncuşorule Iisus.

Dumnezeu i-a dat Mariei

crinul nevinovăţiei

un miracol de iubire

floare de neprihănire.

Vino Iisuse în ieslea cea vie

trupul smerit să-l ghicesc cum învie.

Pruncule, hai de-mi sfinţeşte făptura

merinde să-mi fie cuminecătura.

Vino Iisuse, neprihănite,

intră-mi în sânge pe neauzite.

Vreau să fiu vrednic şi demn să primesc

în cortul de lut pe copilul ceresc.

Sfinţeşte-mi cu mângâierea Ta vie

şi sufletul meu credincios o să-ţi fie.

Vino, Iisuse pe-o rază de stea

în Betleemul din inima mea.

Vino Mesie, te-aştept mereu

în Betleemul din sufletul meu.

Vino Iisuse şi nu mai pleca

În ieslişoara din inima mea.

De milenii – două-ncoace

Domnul nostru daruri face

pentru orişice făptură

dându-i cuminecătură

Însuşi Trupul Său cel blând.

De eşti însetat, flămând

Domnul intră-n trupul tău

Şi te apără de rău.

Darul lacrimilor tale

răsărite în pocale

lujeri mici de lăcrămioare

rouă în mărgăritare.

Chiar şi stelele suspină

în lumina cea mai lină

din seninul de oglindă

căci un înger îţi colindă

Lerui Ler şi flori de dor

pentru cel Mântuitor.

După cântece de-Ajun

am ajuns la Sfânt Crăciun.

S-a dus vremea de postit

Căci Mesia a sosit.
**********

Eu te rog cu stăruinţă

Doamne, fie-mi cu putinţă,

Casă  mică să devin

pentru-n Pruncuşor divin.

Şi-n săracă ieslişoară

să  văd Pruncul cum coboară

şi precum umil se face

pentru suflete sărace.

Pentru suflete bogate

Călător la uşi cum bate.

O steluţă diafană

Să devin fără prihană,

să vestesc dorind şi eu

Naşterea lui Dumnezeu.

Dumnezeu adevărat

Ce-i Cuvântul Întrupat.
**********

Fiindc-a mai trecut un an

să-i cântăm acum de-alean,

să-i cântăm duios ceva

celui Sfânt la ieslea Sa.

Mierla-şi face un cuibar

într-o stea de chihlimbar.

Carul mic şi carul mare

răsări-vor pe altare.

Căci se-ntrupă-n iesle Viul

o fecioară-şi naşte Fiul.

Pe-un covor de stele moi

ea şi-l leagănă apoi,

pe-un crâmpei de curcubeu

fiindcă-i Prunc de Dumnezeu.

Cântă corul îngeresc

fiindcă-i un Pruncuţ ceresc.

XIII.

Fii cu noi alături, fii

printre îngerii copii,

să-i mângâi şi să-i iubeşti

pe-ngeraşii pământeşti.

Din cuprinsul emisferei

îngeraşii blânzi ai Terrei

care cred şi speră-n Tine

să le fii cerescul Bine.
**********

Pân-la crucea suferindă

să mai spunem o colindă

pentru marea sărbătoare

ce-o petrece fiecare.

pentru Naşterea cea Sfântă

pentru care cerul cântă

Cetele de serafimi,

îngeraşi şi heruvimi.

Cu întregul lor sobor

Să-i cântăm cu toţii-n cor :

Te-ai născut o, Sfânt Pruncuţ

într-o iesle, nu-n pătuţ.

Te-ai născut în ieslişoară

Doamne-n pântec de Fecioară.

pe când Steaua s-a oprit

şi pe bolt-a poposit,

chiar deasupra unui sat

străbătut în lung şi-n lat

de firavi şi blânzi păstori

deşteptaţi din noapte-n zori,

de suave voci cereşti

şi colinde îngereşti.

Care cântă-n cor : Mărire,

întru cei de sus, Iubire

şi-ntre oameni pe pământ

pace şi bunăvoire!

Prin dumnezeiscul dar

ieslea deveni altar,

căci în ea s-a zămislit

Mielul cel Neprihănit.

XIV

Lerui Ler şi flori de dor

după Cel Mântuitor.

Lerui Ler şi flori de crin

după îngerescul Cin-

Lerui Ler şi flori de Stea

pentru Buna Maic-a mea.

Preacurata cea de sus

Maica Domnului Iisus-

Lerui Ler şi flori de ger

Maica Domnului din Cer.

Maica Domnului, Maria

care-L naşte pe Mesia,

chiar de îngeri proslăvită

Maica cea Neprihănită.

Decembrie 2009

______________

SPAŢIU ŞI TIMP PENTRU TINE

-adoraţie-

Dă-mi Doamne, spaţiu şi timp pentru Tine!

Fă  să Te aştept, să Te caut aici şi oriunde,

acum şi mereu, pretutindeni!

Şi tot mai mare nevoie de Tine să am, iar setea aceasta

s-o mântui numai cu Tine!

Dă-mi Doamne, prilejul de a Te găsi totdeauna

în orice lucrare a mea şi a celui de-aproape!

Să  Te găsesc în Cuvânt,

să  Te găsesc într-o inimă,

să  Te găsesc într-o flacără,

în blândeţea privirii,

în chipul senin al copilului,

în lacrima mamei.

Vreau să Te aflu, Isuse,

în orice îndrăgostit ce-şi aşteaptă iubita,

în mâinile care Te caută,

în ochii care vorbesc de la sine,

în gândul curat de fecioară,

în iarba şi florile câmpului,

în stelele nopţii şi-n arcul de lună.

Vreau să Te aflu aici, lângă mine,

intrat pe sub piele,

în dreptul inimii îndrăgostite,

sub pleoapa fierbinte,

printre genele umede,

în părul abia fluturând în zefirul de primăvară,

în faptele mâinilor, în faptele gurii, în faptele ochiului,

în faptele sufletului,

să  Te găsesc în lumina din candelabru,

în candela zilei, în flacăra nopţii,

în lamura grâului, în trilul de pasăre.

Vreau să percep lucrările Tale,

să  mă-nvelesc cu razele izvorâte din Inima Ta Preasfântă.

Să  mă îmbrac cu Lumina,

să  păşesc dezinvolt pe cărarea

care mă conduce la Tine.

Să  fii prezent în fiece silabă rostită

sau aşternută în scris,

în toată lucrarea inspirată de Tine.

Vreau să Te găsesc în Lumina Crucii,

în masa pascală, în vinul şi pâinea altarului,

prezent în Hostia Sfântă,

în tainicul Chivot,

în orice lucru mărunt şi-n orişice faptă.

Arată-Te Doamne, în toate aceste minuni

făcute vădit, pentru mine.

Arată-Te în grimasa bolnavului,

în suferinţele mamei,

în singurătatea copilului abandonat de părinţi,

în resemnarea bătrânilor care nu mai aşteaptă nimic,

în depresia sinucigaşului,

în elixirul beţivului,

şi-n punga cu bronz a aurolacului…

Până  şi-n zâmbetul complice al femeii uşoare

petrecându-şi viaţa-n desfrâu,

ca să ştiu că Tu vezi şi că ierţi,

că  ierţi totul, mai presus de orice închipuire,

că  uiţi până şi crima săvârşită împotriva aproapelui,

că  te afli prezent

până  şi-n conştiinţa vinovată a adulterinului,

până  şi-n mâzga fricii din sufletul hoţului,

până  şi-n lepra de suflet  a celui ce minte,

până  şi-n gândurile rătăcite ale schismaticului,

ale celui ce se împotriveşte cu vehemenţă

să  Te primească acum,

când vii şi baţi la uşa inimii sale discret

şi când aştepţi îndelung şi zadarnic să se deschidă.

Până  şi-n indiferenţa uitucilor,

a celor care Te-au părăsit demult,

înlocuindu-Te cu idoli de ghips,

de tinichea, de staniol,

cu idoli murdari de hârtie ştanţată,

cu idoli rău mirosind a alcool desfundat,

a tutun coclit, a mahorcă,

a mâzgă şi  a mucegai peste un strat de mătase,

că  eşti prezent până şi-n sufletul vânzătorului Tău,

numindu-l „prieten” şi „frate”.

Şi doar căutându-Te astfel,

în toate făpturile, în toate împrejurările potrivnice şi nepotrivnice,

fericite sau dezesperate, pot să Te aflu,

din ce în ce mai prezent în sufletul meu,

cu teama atavică de a nu Te îndepărta,

de a nu mă alunga din Tine,

cu spaima de moarte de a nu Te mai putea

întâlni-mângâia-aştepta

ca pe unicul motiv pentru care merită să trăieşti,

să  lupţi, să nădăjduieşti,

ca pe singurul Adevăr pentru care merită

să-ţi dai Viaţa….

17 decembrie 2009

cu doar câteva zile înainte

de Naşterea Domnului

__________________

DOUĂ  COLINDE DIN SPAŢIUL TÂRZIU
URARE
Dea Domnul să fii

printre-ai săi copii.

Biciuit cu har,

uns cu nectar,

udat de picuri de rouă

pe lună nouă.

Pe lună plină

scăldat în lumină.

Scăldat cu soare

în toi de ninsoare.

Să nu-ţi fie

nici cald nici frig

iar când te strig

să-mi răspunzi din oglindă

în vers de colindă.

O zână să-ţi dea

vers de stea

iar drept nadă

vers de baladă.

Să-ţi găseşti norocul

pe tot cuprinsul şi locul.

Ocolit-te-ar focul,

grindina şi taifunul

şi ocroti-te-ar

Preabunul Dumnezeu

să nu-ţi fie greu.

Sfinţi-ţi-s-ar graiul,

mânca-te-ar raiul

şi găsi-te-ar trimisul

înger să deschizi

Poarta Cerului, Paradisul.

Şi de-ai fi condus de mână

la altar de-o zână,

fecioară curată

mireasă-nstelată

în mână cu floarea

de vis a dumnezeirii

din chivotul iubirii.

Înmuguri-ţi-ar în suflet

un crin,

în numele Neprihănirii,

Amin!
____________
TÂRZIU DE IUBIRE
Spre tine vin

dulcele meu de pelin

(des)logoditul meu mire

într-un târziu de iubire.

Vin iar şi iară

în răsăritul de seară

la ceasul când pâinea

se frânge

şi vinul se schimbă în sânge.

Vin aducându-ţi în dar

sfântul potir cu nectar

ambrozie vrând să-ţi  închin

la cel mai de seamă festin.

Hai aşadar,

să ne scăldăm  într-o

ploaie de har;

să ne inunde mirosul

de îngeri plângând

frângându-ne carnea şi osul,

mireasma sudorii de crin

a Înaltului Cin;

tot azurul de pleoape

al unui Prilej de aproape.

Cuvine-se, hai,

să deschidem portiţa de rai

în braţe cu crinii

oficiind la Altarul Luminii.

Pe-al serafimilor pat

dragostea fără păcat.

În mănăstire ursită

Tu Ziditor – eu zidită

în dragostea cea neprihană

din adâncul de rană

Manole şi Ană.

Manole şi Ană până  la glezne-ngropată

în dragostea fără de pată,

pân’ la genunchi

în iubirea ţâşnind din rărunchi.

Zidită până la brâu

cu iubirea scăpată din frâu;

pân’ la mijloc

în dragostea de sub obroc.

De sus până jos

în iubirea pătrunsă la os.

De jos până sus

în iubirea pentru Isus,

cu privirile grele

de iubirea ţâşnind de sub piele.

Tencuită de harice mâini

până la sâni;

pân’ la căuşii de palme

sub privirile calme

ale zidarului meu,

Dumnezeu.

**********
Într-o chilie zidită de vie,

zidită-n iubire

ca-n mănăstire

sub privirea de jar

îngropată-n altar

lângă Mirele meu,

Dumnezeu…

Stropită cu har

de făurar,

nuntită de soare

într-a iubirii-nchisoare.

De meşterul faur

pudrată cu aur.

Trup de pământ

unsă cu Spiritul Sfânt.

Tu  şi eu

creatură şi Dumnezeu

din doi prefăcându-ne una

cu umilinţă

o nouă fiinţă

despicată la rându-i în două

lacrimi de rouă,

lacrimi de stea

din care îngerul bea.

Lacrimi de înger uimit

oprind însuşi timpul subit

cu dragostea fără sfârşit,

nefiresc de umană,

plămadă de vis, diafană.

Nefiresc de cerească

iubire lumească,

nefiresc de păgână

iubire de zână

la ceasul când se îngână

zorii de lună.

Secătuită de viaţă

în zorii de ceaţă,

cu sufletul teafăr

în zori de luceafăr,

în dansul de iele

din zorii de stele.

În zorii de vis

din Paradis.

Din somnul iubirii treziţi

ÎNDUMNEZEIŢI.

Oameni fiind,

cu jindul de nemaimurind,

nedumerindu-ne foarte

de această iubire de moarte

din sufletul pururea viu

străbătând peste

SPAŢIUL TÂRZIU….
CEZARINA ADAMESCU,

18 decembrie 2009

În prag de Naştere Sfântă

Anunțuri