LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Adriana Vidroiu Stanca: Trei poeme

PASARILE LUNII

Imens de noapte, albe, lungi, ore de absint

Cand pasarile Lunii- au tacut

Arginti si praf, cuvinte ce mai mint

E sarbatoare, pierduta-s in secolul trecut.

Imaginea, departe, s-a spart in cioburi reci,

Departe, stiu ca vin colindatori,

Un colt de lume veche, spre care ma petreci

Cand pasarile Lunii, apar de sarbatori.

Stau si adun trecute amintiri

In ore de cristal, cand negru rad nebunii,

Privesc si tac. Distanta, imi joaca in priviri

Nu vin colindatorii, fug- pasarile Lunii.

____________

AL CRINILOR PARFUM

E ultima iarna ce trece prin noi

Tu, lasa-ti pasarile, la mine sa vina…

Va fi o clipa lunga, inganata de ploi

Iar lumea, abstracta, pierduta, straina.

Asculta ce melodie de crini

Incolteste in inimile noastre parfumate!

Caci uite, cum pasari cu aripi albastre adorm,

In orele noastre, arzande, mirate!

Gandul, albastru, s-a ratacit pe drum

Si te confund, cu-al crinilor parfum

____________

TEAMA DE CUVINTE

Ma tem sa nu ma pierd printre cuvinte,

La limita de pace si infern,

Din urma, m-ajung chipuri si-aducerile-aminte

M-asteapta-n gara, la fiecare tren.

Ma tem, caci toate duse sunt pierdute

Timpul, o sabie ce a ucis lumini

La marginea clipei, trei pasari amortite

Se zbat in zapada unde prind radacini.

Ma tem sa nu ma pierd printre cuvinte…

De-a mai ramas o soapta de rostit

Un vers absurd cu fraze ciopartite

Ascuns in doruri arse , fix, sete si absint.

ADRIANA VIDROIU STANCA

Anunțuri