~Al. Florin Ţene: „Dorul de pământul natal“

Volumul Poezii alese(II) de Ioan Miclău,(poet,prozator şi dramaturg),apărut la Editura Cuget Românesc,este oglinda unui poet convins de rolul mesianic al poeziei.Având judecata gravităţii şi nobleţei morale a profeţilor ardeleni,Ioan Miclău, prin poemele sale, iluminează înverşunarea transilvană a meditaţiei,descoperindu-ne gustul său pentru reflecţia gravă şi nostalgia marilor mituri culturale româneşti:Mi-e dor de tine,Ardeal,altar sub sfântul soare,/Un rai spre care veşnic zbor gândurile mele,/Căci dorul tău în piept mă arde şi mă doare,/Şi-aş vrea să am cu tine acelaşi cer cu stele!(Dor de Ardeal).

Obsedat de himera profunzimii,de rădăcinile arhetipale ale neamului nostru,poetul este frisonat mereu de dorul de ţară şi de misterul ancestral al devenirii noastre ca naţiune şi idealul clasic al românului,răstălmăcind aparenţele pentru a descifra filonul spiritual:Dintr-un vârf de munte pe-altul,dimineaţa-şi leagă zorii/Iar pe-un plai,gură de rai,sună clopotul Miorii/Şi-l aud de-aici,din lume,pun urechea la pământ,/Aud buciumul lui Horea,al lui Iancu aprig cânt.(Zori de zi).Nu lipsesc din poeme nici simbolurile istoriei neamului,nici reperele biblice care au un rol incantatoriu,precum refrenul în imnurile antice.Cu tot amestecul acesta de recuzită vetustă şi de rememorare exaltată,Ioan Miclău are însă o prospeţime a imaginaţiei incontestabilă şi o percepţie frustă a materialităţii,ca în poemele lui Ioan Alexandru.

Tensiunea lirică vine din revelaţie şi din construcţia clasică a versurilor.poetul este un bun cunoscător al tehnicii versului clasic.Universul liric este întemeiat pe simbolurile istoriei şi renaşterii spirituale dar şi pe o recuzită livrească,împrumutată din fondul cultural arhaic.

Dorul de pământul natal funcţionează ca un barometru în lirica lui Ioan Miclău şi,când desprinderea devine dureroasă,ea e sprijinită de proiecţii culte,încărcate de aura mitului:Când zic ARDEAL,/Zic doruri multe,/Zic lan de grâu,/Zic aspre lupte.(Când zic ARDEAL).Seducţia marilor teme morale şi spirituale e foarte puternică în poezia lui Ioan Miclău iar vocaţia profetică a autorului reverberează pe aceeaşi lungime de undă cu emisia lirică.

AL. FLORIN ŢENE