LUCEAFĂRUL ROMÂNESC

revistă on-line de literatură şi cultură românească

~Ioan Miclau: Versuri

GROMOVNICUL  MEU !

Cum intra Soarele-n zodia lui,

De-ndata-n carare piciorul sa pui,

Noroc si belsug el varsa-ne-n sorti –

Dar nu uita, totusi, cinstit sa te porti !

 

Caci fara de cinste nimic nu te-ardica,

Caci starea durerii e-a vietii ursita,

Si dorul din tine il are si altul –

Asa ne zidise pe toti, Prea Inaltul !

 

De esti credincios si duhovnic,

Asculta si vechiul Gromovnic ;

Cand steaua Tigir inainte-ti rasare,

Stai molcom la vatra, sa n-ai suparare !

 

Caci sigur si vita din grajd o vei pierde,

Si nici in targuri mari nu te duce,

Mai bine-n gradina sadeste pom verde,

Acesta si flori si fruct iti aduce !

 

De-ndata ce-atins-ai strafundul un pic,

Te-ntoarce in tine si-ti zi: tot nu stiu nimic;

Si iar calator te avanta spre mandre gandiri,

Cercand sa zidesti al tau suflet cu bune simtiri !

 

 

ZORI  DE  ZI

Dintr-un varf de munte pe-altul dimineata-si leaga zorii,

Iar p-un plai gura de rai, suna clopotul Miorii,

Si-l aud de-aici din lume, pun urechea la pamant,

Aud buciumul lui Horea, a lui Iancu aprig cant !

 

Aud clipotul ce-l face unda de izvor cand pica,

Dupa-o stanca mai inalta, dedesubt, pe-alta mai mica;

Se incheaga-n melodie care eu o pun pe vers !

 

Pe al viselor carare eu prind aripi vulturesti,

Strabatand cu gandul vesel locurile stramosesti,

Aud Neamul cum suspina cugetand spre implinire,

Cu puternica vointa din a inimii simtire !

Ioan MICLAU

AUSTRALIA

Anunțuri